Sentimentul de euforie care a urmat anului 1989 este, în acest moment, istorie. Democraţia şi statul de drept sunt confruntate cu avansul alternativei autocratice. Privite ca suspecte, libertatea şi pluralismul reîntâlnesc tirania ca pe vechiul lor inamic. Noile avataruri media nu pot ascunde realitatea continuităţii istorice cu secolul XX : duşmanul este acelaşi, ordinea întemeiată pe autonomie individuală şi pe demnitate umană. Iar cartea lui Gideon Rachman, publicist şi comentator britanic, apărută în traducerea lui Dan Bălănescu la editura “ Polirom”, este o piesă importantă în acest dosar dedicat înţelegerii unui univers afectat de turbulenţă şi de volatilitate.
Războiul din Ucraina şi avansul autocratic
Textul lui Gideon Rachman trebuie redat acestui context dramatic al războiului din Ucraina. Atacul Rusiei a dovedit, încă o dată existenţa unui front revizionist şi anti-democratic. Conflictul din Ucraina a devenit o hârtie de turnesol: raportarea statelor la el este departe de a fi una inocentă.
Iar această angajare partizană a statelor nu poate fi înţeleasă în absenţa referirii la natura regimului lor politic. Opţiunile de politică internă le hrănesc pe cele de politică externă. Autocraţiile şi totalitarismul alimentează energia globală a contestării ordinii edificate după căderea URSS. Mitul unei lumi multipolare ascunde ambiţia de a înlătura pacea americană: de aici vehemenţa unui ton care evocă anii de Război Rece.
Iar Rusia lui Vladimir Putin şi China lui XI Jinping sunt statele în jurul cărora se organizează, la nivel global, această coaliţie redutabilă. Ceea ce le uneşte este tăgăduirea democraţiei ca model de guvernare şi revizionismul asumat ca obiectiv strategic. Schimbând ce-i de schimbat ele îndeplinesc rolul pe care în interbelic îl jucau statele fasciste şi URSS, cel de inamici ai formulei de organizare întemeiată pe libertatea popoarelor.
Rusia şi China sunt moştenitoarele asumate ale tradiţiei totalitare de trunchi marxist- leninist – maoist. Dincolo de diferenţe, ceea ce apropie, din unghiul regimului politic, este accentul pus pe dinamica autocratică şi pe centralitatea unui Conducător înzestrat cu rol providenţial. Acel strongman evocat de Gideon Rachman este prezenţa ce domină autocraţiile din Eurasia. Iar dincolo de silueta sa se află figura altui tiran. Pentru Rusia lui Putin umbra fondatoare este aceea a lui Stalin. Cât despre China de astăzi, ea nu poate evita referinţa fondatoare la Mao. Variantele de autocraţie sunt adaptate mediului în care se dezvoltă. Între despotismul cleptocratic din Rusia şi tirania orwelliană din R.P.Chineză numitorul comun este dat de ostilitatea implacabilă faţă de pluralism. Controlul striveşte, sufocă, reprimă.
Şi nu este un accident faptul că această nouă linie de solidaritate totalitară îşi are în preşedintele turc un aliat, mai mult sau mai puţin conjuctural. Regimul lui Erdogan este un regim care, dincolo de decorul electoralist, se sprijină pe acţiunea unui partid-stat. Islamismul predicat de AKP este o ideologie care pătrunde în societatea turcă ,subminând, fatal, pluralismul născând. Cariera lui Erdogan este, în lumea anului 2023, o sursă de inspiraţie pentru cei ce privesc democraţie liberală ca pe cadru destinat dispariţiei istorice.
Războiul din Ucraina a acţionat şi ca un factor de clarificare. Pentru cei care, asemeni lui Viktor Orban, îşi construiesc propriul model de regim competitiv-autoritar, alianţa cu Rusia, asumată ca atare, apare ca opţiune firească. Orbanismul este un amestec de control intern şi de mesianism maghiar revizonist. Complicitatea cu Rusia decurge din fidelitatea faţă de acest proiect himeric al modificării graniţelor. Victoria Rusiei ar fi începutul unui drum la capătul căruia Ungaria istorică ar fi restaurată de acest salvator al naţiunii. Despărţirea de Polonia şi de administraţia ei conservatoare se produce pe acest fundal de duplicitate orbanistă.
Războiul din Ucraina se suprapune, aşadar, peste o realiniere tectonică. Alternativa autocratică mizează pe mesianism şi pe cultul naţiunii unite în jurul partidului- stat şi al Conducătorului. Totalitarismul este adaptat erei digitale. Personalizarea puterii reflectă energia acestui nou imperialism. Tiraniile de la Moscova şi Beijing sunt întruchiparea acestui viitor ce striveşte libertatea : memoria dictaturilor secolului trecut este spectrul care ne bântuie.
Articol apărut inițial în publicația electronică LaPunkt.ro
