Cine s-ar fi gândit, acum un an-doi, că cei 30 de ani de la căderea comunismului nu vor fi doar o cifră rotundă, ci chiar o epocă, una încheiată, mai întâi de pandemia universală, care a schimbat lumea, aducând deja în discuție termeni precum cel de „lume postpandemică”, apoi de atacul armat al Rusiei asupra Ucrainei, care încă nu s-a încheiat nici în iulie 2022, în timp ce redactez acest text? Istoria este acum atât de intensă și de grăbită, încât anii 1990-2020 par uneori la fel de îndepărtați ca și epoca anterioară, dominată de regimul comunist. Consider așadar că cele trei decenii de după 1989 constituie deja o perioadă istorică distinctă, pe care o putem analiza și la care ne putem raporta, chiar dacă, de multe ori, o facem cu subiectivitatea unor martori și participanți direcți la evenimentele/fenomenele în discuție. În 2020 nu s-au produs, desigur, rupturi și schimbări sociale la fel de dramatice și radicale ca în 1989, dar, după cum vom vedea și din volumul de față, nici căderea comunismului nu a presupus dispariția unor structuri și practici peste noapte. Oamenii au rămas aceiași, continuitățile s-au putut remarca în diverse domenii.
Termenul de „postcomunism” nu este singurul aplicat acestor treizeci de ani. Deși este totuși cel mai des utilizat, mai întâlnim la autorii din acest proiect denumiri precum: (perioadă) post-decembristă (cu varianta: post-revoluție), post-socialism, perioadă de tranziție. Am optat pentru „postcomunism”, pentru că, pe de o parte, a treia panoramă urmează, ca o continuare firească, după Panorama comunismului în România, iar, pe de altă parte, mai multe teme ale noului volum au ca preocupare centrală memoria, justiția, procese ale comunismului în postcomunism, consecințele regimului anterior. De asemenea, se fac dese comparații cu perioada comunistă și cu moștenirea unor practici din acei ani. Cei 47 de autori,reputați specialiști în domeniu, profesori universitari, cercetători din principalele instituții științifice din România, analizează, prezintă, comentează cele mai importante domenii social-politice și culturale într-o vastă și incitantă Panoramă a postcomunismului în România.
Mai mult de jumătate din subiecte au putut fi preluate/continuate, uneori de aceiași autori, din panorama anterioară: simbolurile de stat, religie, educație, economie, literatură, muzică, teatru, film, relații internaționale, servicii secrete, sport, politici demografice, viața cotidiană. Altele au fost adaptate noilor realități: textele despre partidul comunist și liderii lui au devenit/evoluat, în postcomunism: „alegerile prezidențiale” și „fenomenul partidist”, cărora li s-a adăugat și textul despre regalitate. Desigur, câteva teme au dispărut, cum era și firesc (colectivizare, deportări, disidență etc.), dar au apărut subiecte noi despre „căderea regimului comunist și apariția societății civile”, Piaţa Universităţii, Armata României, Capitalismul românesc, politici sociale în tranziție, organizațiile societății civile, mediul şi protecţia acestuia, migrație, arhivele istorice, fotografia și arhivele artistice, cultura populară cultura digitală, relații publice etc. Cronologia vieţii politice, sociale și culturale este făcută după modelul din prima panoramă, dedicată Moldovei sovietice.
Istoria proiectului de față nu este prea complicată. Nici nu terminasem bine a doua panoramă, că lucram deja la a treia, care urma să fie, desigur, și ultima. Inițial, în imaginația mea, după Panorama comunismului în Moldova Sovietică (Polirom, 2019) și Panorama comunismului în România (Polirom, 2020) nu putea să urmeze decât Panorama postcomunismului în România și Republica Moldova. Planul comparativ mă preocupase încă de la bun început și m-am gândit că, puse față în față, în cadrul unui volum, ca într-o oglindă, textele puteau fi mai ușor și mai eficient comparate, analizate etc. Am făcut schema, cam 20 de subiecte, care să aibă corespondent pentru ambele țări, cu câteva subiecte diferite: „Transnistria”, la moldoveni – Piața Universității, la români, Mineriadele, la români – Conflictul armat de la Nistru, la moldoveni etc. Mi-am dat seama însă că va trebui să renunț la prea multe teme și, chiar și așa, volumul ar putea ieși prea mare. Când am ales subiectele, am înțeles că, dacă în domeniul comunismului, studiile existente sunt variate și nenumărate, există chiar și câteva sinteze, despre postcomunism s-a scris mult mai puțin. Prin urmare, ar fi fost regretabil să dispară o serie de teme care existau în primele panorame și multe subiecte noi, adică din 50 să rămână doar 20. Având în vedere și evoluția politică din ambele țări, și necesitatea unor sinteze, proiecte singulare și originale în peisajul nostru editorial, am decis, în cele din urmă, să optez pentru două volume diferite, una dedicată Republicii Moldova, alta dedicată României.
Dar ideeea unei panorame pe postcomunism e mai veche și îi aparține fostului președinte executiv al IICCMER, domnului Radu Preda. Pe 1 august 2019, am depus la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc proiectul Panorama comunismului în România.Chiar atunci, în acea zi, semnând proiectul pentru a doua panoramă, domnul Preda mi-a sugerat cu entuziasm că n-ar fi rău să mă gândesc și la o panoramă a postcomunismului românesc. Nu cred să fi apreciat atunci la justa valoare acea propunere; pe moment, nu eram sigură că mă voi descurca cu prea ambițioasă panoramă a comunismului. Apoi ideea unei sinteze pe postcomunism a revenit și sub forma unor nevinovate întrebări (ironice sau serioase, nu mai știu) ale specialiștilor cu care colaboram. „Nu mergem mai departe, pe următorii 30 de ani?”, mă întrebau autorii, în timp ce predau textele. Astfel încât, cu timpul, aș putea spune că m-am obișnuit cu ideea, am considerat-o importantă și, când am predat editurii a doua panoramă, schemele următoarelor două erau deja făcute și am pornit la identificarea autorilor. Am făcut primele invitații de colaborare în octombrie 2020, cu termenul de predare al sintezelor pentru 30 martie 2021. Precizez acest fapt, pentru că majoritatea textelor au fost scrise la începutul anului 2021, așadar, și, unde a fost cazul, autorii le-au mai actualizat și pe parcursul anului următor.
Vom mai observa în această lucrare un accent eseistic mai pronunțat față de proiectele pe comunism, fiind istoria încă prea aproape de momentul scrierii, și autorii, prea implicați în analiza unor subiecte ce țineau, până nu demult, de prezentul cotidian. De altfel, e o subiectivitate asumată, care nu scade din valoarea textelor. Și aici, câteva teme au apărut grație inițiativei autorilor, care au venit cu binevenite propuneri. O parte din specialiști au migrat din fostele panorame, dar cei mai mulți sunt nume noi, care s-au afirmat în domeniile lor și au venit cu texte remarcabile.
Autorii acestui volum sunt primii spre care se îndreaptă recunoștința mea profundă. Fără sprijinul și entuziasmul lor, dar, mai ales, fără prețioasele sinteze scrise în timpuri complicate, acest volum nu ar fi existat.
Le mulțumesc mult pentru sugestii, sfaturi, adrese ale autorilor, răspunsuri la întrebările care au apărut pe parcurs domnilor: Alin Spânu, Dumitru Sandu, Cătălin Zamfir, Ioan Stanomir, Mihai Laurențiu Fuiorea, Ovidiu Șimonca.
De asemenea, aduc alese mulțumiri domnului Daniel Șandru, președintele executiv al IICCMER, precum și colegilor din institut, care au susținut și încurajat acest proiect.
Dacă aveți în față acest volum și îi puteți admira eleganța grafică și condiția tehnică impecabilă, acest fapt se datorează profesionalismului echipei de la Editura Polirom, căreia îi mulțumesc și în numele autorilor, și al cititorilor. Și de data aceasta, Vasilica Turculeț, redactorul cărții, a vegheat ca o zână bună și atentă, asupra calității textelor. Întreaga noastră gratitudine pentru muncă, răbdare și implicare!
În schema acestei panorame au mai existat câteva propuneri de teme care nu au mai ajuns la final. În cazul unor proiecte de asemenea anvergură, astfel de momente sunt mai greu de evitat. Cu siguranță că, pe lângă cele 48 de sinteze prezente în volum, și-ar mai fi avut locul încă vreo cinci, cel puțin. Sper însă că temele deja existente vor configura pe deplin profilul unei epoci complexe și vor satisface curiozitatea și interesul cititorilor. Lectura oferă multe lucruri noi și nuanțate despre tranziția care mereu s-a vrut către o lume mai bună. Dacă această carte putea fi mai bună sau nu, timpul va arăta. Un document de referință credem însă că este hic et nunc.
Liliana COROBCA
(Fragment din Liliana Corobca (editor), Panorama Postcomunismului în România, lucrare Editura Polirom, 2022)
