În științele sociale s-a ajuns la un relativ consens în ceea ce privește naționalismul și națiunea în ultimele decenii. Națiunea este percepută ca o construcție socială întrucât aceasta nu are o existență propriu-zisă în afara politicilor sau relațiilor sociale. Cercetătorii contemporani consacrați temei academice cataloghează naționalismul drept formă discursivă. Un exemplu potrivit în acest sens este autorul Umut Özkirimli. Discursul, utilizat într-o paradigmă specifică lui Foucault, este constituit din practicile sistematice care formează subiectul abordat. Este adevărat că există tendințe de revigorare în rândul…
citește în continuare