Marea descoperire pe care am făcut-o după prăbușirea regimurilor comuniste a fost fenomenul de spălare pe creier din societățile libere, democratice. Eram în prima mea călătorie din viață într-o țară străină, la Washington, D.C., capitala politică a Americii și a lumii (în afară de Casa Albă, acolo se află Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, iar în jurul zonei metropolitane Pentagonul, centrul de comandă al celei mai puternice armate din lume și din istorie, precum și sediile celor mai importante servicii de intelligence din lume). Era un fenomen american și unul global. Una dintre concluziile mele este că spălarea pe creier din societățile libere și democratice este mai subtilă și mai periculoasă decît cea din regimurile totalitare, unde se petrece în mod forțat. Am scris despre brainwashing în mai multe dintre cărțile mele, acordînd o atenție deosebită modului în care se desfășoară spălarea pe creier pe meleagurile mioritice. Ușurința cu care pătrund la noi fenomene precum QAnon, teoriile conspiraționiste, campaniile de dezinformare (rusești, chinezești, dar și inspirate de Donald Trump) s-a văzut în particular în timpul pandemiei coronavirusului, iar din păcate a avut și consecințe politice (vezi intrarea în parlament a formațiunii politice AUR, care speculează în mod vizibil vulnerabilitățile celor slabi de înger sau dominați de resentimente).
Spălarea pe creier a fost răspîndită la nivel global prin intermediul social media. Este suficient să deschizi la orice oră din zi și din noapte Facebook, Instagram ori Twitter, ca să o constați. Deja a devenit un fenomen cu numeroase capitole și subcapitole. În ciuda faptului că s-a spus că respectivele platforme au roluri educaționale, informative, formative, aceste funcții sunt covîrșite de dimensiunile negative, distorsionante, chiar malefice ale rețelelor sociale.
Am să revin asupra subiectului spălării pe creier în alte texte, aici am vrut doar să semnalez cum acest fenomen a precedat și coexistă cu un altul, față de care lumea pare neputincioasă: sportswashing. Începerea Campionatului Mondial din Qatar a readus subiectul în actualitate. Din pricina pandemiei și a invadării Ucrainei de către Rusia, lumea uitase de scandalul atribuirii locului de desfășurare a importantei competiții sportive unui stat care la nivel regional și mondial este implicat în cîteva dintre cele mai dubioase operațiuni.
Hitler, Goebbels, naziștii în general au folosit tehnicile americane de advertising & PR la nivelul manipulării opiniei publice internaționale cînd au organizat Jocurile Olimpice la Berlin în 1936 (respectivul stadion este și azi funcțional). Ei voiau să își spele reputația negativă și malefică prin folosirea sporturilor în scopul abaterii atenției, iar găzduirea celei mai importante competiții sportive a fost primul exercițiu de acest tip la nivel mondial. Sovieticii au fost foarte receptivi la utilizarea sportului pentru manipularea propriilor supuși (vezi crearea echipelor de fotbal, baschet, handbal ș.a.m.d. patronate de NKVD, armată, sindicate muncitorești controlate etc.), iar apoi prin organizarea a numeroase competiții sportive internaționale, inclusiv jocuri olimpice. Chinezii au preluat formula, cu mare succes. După căderea comunismului în URSS, Putin i-a dat sarcină lui Abramovici să achiziționeze Chelsea. Apoi au urmat statele dictatoriale din lumea arabă și musulmană. Qatarul a devenit patronul uneia dintre cele mai bogate echipe din lume, PSG. Abu Dhabi are interese la Manchester City. Prințul moștenitor din Arabia Saudită, MBS, cunoscut din scandalul asasinării jurnalistului saudit, a achiziționat recent Newcastle United. Lista este foarte lungă, dar nimănui nu-i mai pasă.
Unul dintre marile scandaluri legate de organizarea de către Qatar se referă la statutul comunităților LGBTQ. Aproape nimeni nu mai vorbește însă de statutul femeilor din Qatar sau de drepturile copiilor ori de alte subiecte. Toate acestea sunt tardive. Campionatul mondial este în plină desfășurare (dacă nu cumva va fi pusă în practică intenția Iranului de sabotare, așa cum au avertizat serviciile secrete israeliene), iar o majoritate supercalificată dintre suporteri, telespectatori, comentatori, fotbaliști, nu este preocupată de aspectele semnalate.
Recent, presa a aflat de un raport al serviciilor americane de intelligence privind influența crescîndă a Emiratelor Arabe Unite în politica, media, universitățile din SUA. Dar deja rețetele influențării au fost epuizate de Qatar. Chiar în iunie 2022, ca urmare a unei anchete desfășurate de FBI, generalul John R. Allen a demisionat din fruntea unui prestigios think tank, Brookings Institution. De mai mulți ani desfășura activitate de lobby în favoarea Qatarului. De fapt, sunt mult mai multe evenimente și tendințe care ar merita subliniate.
Ce pot să facă Statele Unite ale Americii (și lumea democratică, din ce în ce mai vulnerabilă) în fața unor asemenea influențe?
Este clar că protestele organizațiilor pentru drepturile omului și articolele critice din presa internațională ori comentariile de pe social media nu au putut împiedica organizarea în Qatar a Campionatului Mondial de fotbal. Televiziunile din lumea întreagă s-au bătut pentru a obține drepturile de transmisie ale meciurilor. Dacă am fi fost pe timpuri de pace, era poate mai simplu.
În condițiile în care Rusia a lansat un război cu multiple consecințe pe plan mondial (să ne gîndim doar la criza energetică), iar între Vladimir Putin și Xi Jinping există o alianță strategică, sprijinită de Iran și Coreea de Nord, situația este complet schimbată. Dacă lumea arabă și islamică se aliază cu Rusia și China, atunci nu va mai fi vorba doar despre clivaj state democratice-state autoritare, ci de o confruntare mult mai amplă între Occident (și aliații săi) și restul lumii, în mare parte state care au făcut parte din marile imperii coloniale europene.
Semnificativ este că recent președintele american Joe Biden i-a acordat imunitate (în procesul intentat de familia lui Khashoggi) lui Mohamed bin Salman, prințul moștenitor saudit. Qatarul este singurul stat acceptat de talibani pentru asigurarea comunicărilor internaționale cu restul lumii, după retragerea americanilor din Afganistan. Qatarul are relații bune atît cu Iranul, cît și cu Israelul, dar s-a aflat ani de zile într-un conflict prelungit cu Arabia Saudită. Sunt atîtea complicate interese economice, financiare, strategice în lume, încît practicarea unei strategii de tipul sportswashing pare să nu mai conteze. Qatarul a cîștigat. Dar abia în anii care vor urma vom ști în ce parte va înclina balanța.
