Vă prezentăm un fragment din ultimul editorial semnat în România Literară de Nicolae Manolescu (1939-2024):
« În anii din urmă, s-a declanșat, cum se știe, un adevărat război contra valorii în cultură, în societate, peste tot în lume. Răstălmăcită, contestată, negată, valoarea încetează să mai fie luată în considerare ca un factor decisiv fără de care civilizația materială și spirituală dispare. De câte ori să mai spun că civilizația cea mai dezvoltată din lume, aceea americană, n-are pe termen lung nicio șansă de a supraviețui dacă universitatea, ca să mă refer la factorul cel mai de seamă, își va urma politica anti-valoare, woke, cultural cancel, privilegiind mediocrația în detrimentul meritocrației. Capătul civilizației noastre milenare este reprezentat de nebunia numită political correctness pe care n-o respingem pe cât de ferm ar trebui.
Și nu suntem nici îndeajuns de conștienți de pericolul care ne pândește. E momentul să fac legătura cu ideea apartenenței culturii române la aceea europeană, idee pe care Milan Kundera, despre teza căruia am scris acum o săptămână, o ignoră cu totul. Se va vedea imediat în ce constă legătura. Am remarcat existența unor sincronizări, mai multe decât au fost de obicei relevate de istoricii noștri literari, dintre noi și Europa. M-am oprit la prezent, despre care am de spus câte ceva. În Istoria critică, un întreg capitol este dedicat prezenteismului, ca sentiment subcultural, în privința căruia ne avertizase Allan Bloom încă de acum patru decenii. În esența lui, dincolo de orice considerente, fenomenul constă în excluderea valorii specifice fiecărui domeniu material și spiritual. Printre acestea, a valorii estetice și artistice. Rezultatul este destrămarea tuturor formelor de viață omenească. Mai devreme sau mai târziu, omenirea va intra în faza pe care, în romanul lui Dostoievski, Ivan Karamazov o definea prin sintagma totul e permis. Fază postreligioasă, postculturală, postsocietală. În care nu contează decât prezentul în care oamenii își caută fericirea prin orice mijloc, în afara criteriilor de ordin moral, religios, cultural. În afara, așadar, a oricărei transcendențe. Valoarea fiind transcendentă prin natură, ea va fi cea dintâi abandonată de lumea de mâine. Cu consecințele de rigoare.
Cultura română prezentă este, culmea, pe calea unei sincronizări desăvârșite (definitive?) cu tendințele din Occident și din SUA. Acum și-a găsit! În cel mai prost moment. Pe toate planurile. Nu îndrăznesc să afirm că literatura, critica, arta, cultura, în general, se află în linia întâi a frontului, când viața întreagă a omului de pe planetă stă în această cumpănă teribilă. Dar trăgând turta pe spuza profesiei mele, mă tem că le revine scriitorilor, artiștilor, obligația, de care ei au fost primii conștienți, de a împiedica deriva valorii, unica transcendență în cultură. »
Sursa: Romanialiterara.com
