Foarte recent, Primăria municipiului Iaşi, vădind ignoranţă în privinţa istoriei politice interbelice, a dezvelit un bust al lui Octavian Goga, politician acuzat de antisemitism şi înmormântat cu svastica nazistă pe piept. Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel“ a reacţionat în mod critic precizând că, în calitate de om politic, Goga a promovat politicile profasciste şi rasiste, iar administraţia locală ar trebui să menţioneze aceste date din biografia sa, din respect faţă de victimele politicilor de persecutare a evreilor şi de discriminare rasială. Există leacuri pentru acest tip de ignoranţă? Cartea semnată de Marius Turda şi Maria Sophia Quine – Istorie şi rasism. Ideea de rasă de la Iluminism la Donald Trump, traducere de Marius-Adrian Hazaparu, Editura Polirom, Iaşi, 2019, 222p. – poate fi văzută şi ca un ghid inclusiv pentru politicienii care vor să se raporteze în mod adecvat faţă de trecutul istoric traumatic. Marius Turda, profesor de istoria biomedicinii la Oxford Brookes University şi director al Centrului de Istorie a Medicinei al aceleiaşi universităţi, este cunoscut publicului românesc datorită cărţilor despre eugenism, rasă şi biopolitică, prin conferinţele pe care le-a susţinut în mai multe centre universitare şi prin prezentarea expoziţiei „Ştiinţă şi etnicitate. Biopolitica şi eugenismul în România, 1920-1944“. Volumul celor doi – perfect racordat la literatura de specialitate occidentală, în special anglo-saxonă – are ca personaje secundare inclusiv oameni politici şi de cultură din spaţiul românesc. A.C. Cuza şi alţi intelectuali sau politicieni (Ion C. Brătianu, Petre P. Panaitescu, Constantin Rădulescu-Motru, Olga Necrasov, Mihail Obedenaru ş.a.) sunt priviţi ţinând cont de contextul istoric şi cultural în care au trăit şi s-au manifestat, cei doi autori identificând cu atenţie sursele lor de inspiraţie.
Ideea recurentă a cărţii este aceea că a folosi conceptul de rasă implică o mare responsabilitate, de care trebuie să fie conştienţi nu doar istoricii şi ceilalţi specialişti în ştiinţe socio-umane, ci şi experţii în ştiinţe biologice şi antropologice. După cum se ştie, în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat „multe popoare au fost oprimate, marginalizate sau decimate pentru că nu aparţineau rasei «care trebuie»“ (p. 10). Cu toate acestea, stereotipurile rasiale au continuat să existe şi după 1945, momentul de final al rasismului fascist/nazist. Prin urmare, rasa este şi nu este un concept perimat. Un alt aspect important: ideea de rasă nu s-a schimbat semnificativ din secolul al XVII-lea până în secolul XXI. Probabil cea mai importantă idee a lucrării lui Marius Turda şi a Mariei Sophia Quine este aceea că „rasa este un produs al minţii umane, şi nu unul al naturii“ (p. 10). Pe scurt, este un construct intelectual care a apărut ca modalitate de a clasifica şi explica diferenţele între oameni. Conceptul a ajuns să fie problematic şi chiar extrem de periculos atunci când, în trecut, diverşi autori au făcut delimitări clare între o rasă superioară şi una care ar fi inferioară. De aici şi până la a propune soluţii normative, inclusiv de exterminare, nu a mai fost decât un pas.
Articol publicat în inițial în Revista Apostrof
