Idei & Credințe - Page 25

Alexandru Gussi: Cred că-mi permiteți să mă întreb retoric: ce mai sare în ochi în lumea algoritmilor care ne descompun binar, ne hrănesc cu ce ni se potrivește, ne indică trasee și anticipează propriile noastre alegeri? În acest context orbirea este, ca și servitutea de care vorbeați, voluntară? Sau e o modalitate de a rămâne într-o formă de confort ideologic, de falsă integritate căci ajungem să vedem numai ce ne confirmă credința în Binele care ne convine? De duminica orbului din naștere vindecat de…

Cum arată literatura în clipele în care este desfigurată de pecetea infamiei? Cum se înfăţişează un text în momentele în care autorul alege să elogieze crima de stat şi să înalţe un arc triumfal sub ale cărui coloane să mărşăluiască, entuziast, tiranul şi complicii săi? “Drum fără pulbere”, ofranda epică pe care Petru Dumitriu o închină Canalului menit să trezească la viaţă întreaga Republică Populară, este una dintre aceste oglinzi în care se poate contempla abjecţia intectuală. Drumul de la volutele calofile ale debutului…

Alexandru Gussi: Regimul putinist a încercat să construiască un cocktail identitar și de memorie, dar interzicerea Fundației Memorial de la sfârșitul anului trecut a fost semnificativă pentru un eșec mai larg de a impune viziunea sa asupra trecutului și prezentului. Dominația mediatică și propaganda au totuși limitele lor, nu au putut să mixeze nostalgia unui anumit sovietism cu memoria victimelor comunismului. E motivul pentru care cred că păstrarea memoriei anticomuniste e în această zonă de lume un semn al atașamentului față de libertăți, drepturile…

Alexandru Gussi: Din ce spuneați anterior reieșea că vor trebui să treacă 45 de ani de la aderarea din 2007, cam cât a durat regimul comunist. Ceea ce mă face să mă gândesc că după o lungă perioadă nu atât de stagnare istorică, era imposibilă, dar de închidere față de lume, a urmat o perioadă în același timp de obositoare tranziție, dar și de deschidere remarcabilă. Să vorbești despre această deschidere fără precedent pentru România e un altfel fel de a spune că suntem…

În urmă cu trei ani, în dimineața zilei de 2 iunie 2019, Papa Francisc celebra la Blaj slujba de beatificare a celor șapte episcopi greco-catolici „morți în faimă de martiri, uciși din ură față de credință”. Contrar aparențelor, formularea nu este una gândită pentru apariții pompoase pe site-urile de știri. Este o sintagmă născută de la sine, izvorâtă dintr-o logică simplă, firească. Este o exprimare a prigoanei aplicate de regimul comunist, în toate ipostazele lui criminale, asupra Rezistenței Bisericii Greco-Catolice din România. O Biserică…

Alexandru Gussi: Ați terminat dialogul nostru precedent accentuând măsura în care tentativa de occidentalizare din Rusia a fost incompletă și târzie, dar acest lucru este valabil și pentru România: occidentalizarea și modernizarea vin târziu, avem apoi în comunism o forma pervertită de modernizare, iar când ne integrăm în structurile euro-atlantice ne dăm seama că suntem tot departe de hyper-modernitatea în care intraseră societățile vest-europene. Ca rezultat avem acum două feluri distincte de pro-europeni și de pro-occidentali: cei care după 1989 au dus greul bătăliei…

Există o nerăbdare fanatică a optimismului radical, o nelinişte care se naşte din aspiraţia de a zidi, aici şi acum, cea mai luminoasă dintre lumile posibile. Şi din această nerăbdare a căutării perfecţiunii se naşte şi tentaţia acelei politici care, trezind speranţe vane, nu face decât să întreţină deşertul etern al nefericirii colective. Împotriva acestei tentaţii a optimismului orb şi devastator se ridică pledoaria conservatoare a lui Roger Scruton. Pentru adepţii progresului, vocea lui Scruton este una prin excelenţă suspectă: “reacţionară”, fidelă tradiţiei, sceptică,…

Alexandru Gussi: Memoria socială și istoria scrisă de istorici pot fi deopotrivă un prilej de întărire și unificare a comunității politice, de afirmare a unor valori, dar pot fi, pare că azi sunt precumpănitor, un instrument de negare a legitimității tuturor reperelor care ne ajută să fim împreună. În aceste condiții cum mai putem “ține împreună”, ca să preiau o întrebare specifică demersului autoarei Chantal Delsol, pe care ați prefațat-o și tradus-o la editura Spandugino (Sfârșitul Creștinătății. Inversiunea normativă și noul timp)?  Teodor Baconschi:…

Crizele globale și zonale care se succed rapid desenează o lume mai periculoasă și mai greu de înțeles. Iar non-înțelegerea produce neîncredere. Apoi conflictele de interpretări devin conflicte propriu-zise. Adevăratele bule sociale construite de algoritmi ajung să izoleze mental, produc confruntări artificiale, deconstruiesc ideea de bine comun și încurajează egoisme individuale sau de grup. Pe de altă parte, la nivelul instituțiilor politice, binele comun nu mai e gândit, e numai instrumentalizat până a fi golit de sens. Criza binelui comun e criza politicii, nu…

De mii de ani curăţim zgura sufletului românesc de asprimile ei Corneliu Coposu În acești 32 de ani și jumătate trecuți de la Revoluție ne-am lămurit, sper, că regimul comunist nu este o organizare, un sistem economic, politic, social, nu este o doctrină, ci, mai întâi de toate, este o structură umană, un model tipic de gândi și de a fi. Comunismul s-a bazat și se bazează pe două tendințe omenești înnăscute: tendința de a supune și tendința de a fi supus, o contradicție…