Alexandru Gussi: Dar de ce multora li se pare că creștin-democrația, nu ca etichetă, ci ca efort de reconciliere, ar fi total depășită? Contextul francez a fost mai degrabă excepția în Europa vestică, acolo ea a fost tot timpul minoră ca influență electorală, chiar dacă în diverse perioade a fost influentă la nivelul elitei de centru-dreapta și de centru-stânga. Mă gândesc că în cazul României, țară aflată în altă etapă a de-creștinării și în altă vârstă democratică, o astfel de soluție de compromis ar…
citește în continuareNaționalisme și patriotisme constituționale
Alexandru Gussi: Putem spera că exemplaritatea reacției ucrainienilor poate duce la o formă de mimentism pozitiv din partea românilor. Asta ar însemna automat că acel naționalism ceaușist de care vorbiți va pierde teren atât la nivel politic, cât și în-adâncul unor instituții care păstrează reflexe intelectuale și o mentalitate parcă rămase într-o capsulă a timpului. Totuși, în acest moment naționalismul este principalul liant mobilizator al ucrainienilor. O logică pur individualistă a libertății te împinge să fugi, o logică a libertății naționale te împinge să…
citește în continuareZodia incertitudinii și destinul comun
Alexandru Gussi: O cheie a diagnosticului pe care îl căutăm, sau cel puțin una din chei, poate fi această scădere constantă a așteptărilor colective de care vorbiți. În termeni politologici, lipsa de performanță instituțională e dată de o scădere a calității ofertei politice care răspunde scăderii nivelului de așteptare. E interesant că apariția de noi formațiuni politice nu rezolvă acest curent de profunzime. Să fie vorba de o formă de individualism produs de schimbarea socială, de modernizare, sau tocmai de o prelungire a atomizării…
citește în continuareFormele fără fond și devitalizarea elitelor
Alexandru Gussi: Deși e adesea clișeizată, teoria maioresciană a formelor fără fond pare consubstanțială cu modernizările succesive și fatalmente neterminate ale României. E șocant să spui că decât să faci o școală proastă, mai bine nu o faci deloc. Dacă am spune că mai bine nu facem deloc o academie, decât să o facem prost, poate asta ar șoca mai puțin…totuși cred că elita sau elitele de azi sunt resemnate că vor trăi pe tot parcursul vieții lor într-o țară a formelor fără fond.…
citește în continuareDespre iluziile “salvării” prin politică sau tehnologie
Alexandru Gussi: Revin la problema absenței unui reper spiritual care unește o comunitatea politică care vrea să devină sau să rămână democratică. Dintre substitutele momentului, pe lângă ecologia care vrea să mobilizeze social utilizând paradigma apocaliptică, poate vom vorbi despre asta, pare că religia explicită sau implicită care prinde la nivelul elitei și super-elitei multi-miliardarilor produși de economia digitală este cea a trans-umanismului, a omului augmentat. Ideea de om nou, într-un fel sau altul augmentat, e și ea un semn al simplei nevoi de…
citește în continuareSpiritualitatea și Modernitatea digitalizată ca utopie realizată
Alexandru Gussi: Cred că-mi permiteți să mă întreb retoric: ce mai sare în ochi în lumea algoritmilor care ne descompun binar, ne hrănesc cu ce ni se potrivește, ne indică trasee și anticipează propriile noastre alegeri? În acest context orbirea este, ca și servitutea de care vorbeați, voluntară? Sau e o modalitate de a rămâne într-o formă de confort ideologic, de falsă integritate căci ajungem să vedem numai ce ne confirmă credința în Binele care ne convine? De duminica orbului din naștere vindecat de…
citește în continuareSpectrul comunismului, putinism și răzbunarea memoriei
Alexandru Gussi: Regimul putinist a încercat să construiască un cocktail identitar și de memorie, dar interzicerea Fundației Memorial de la sfârșitul anului trecut a fost semnificativă pentru un eșec mai larg de a impune viziunea sa asupra trecutului și prezentului. Dominația mediatică și propaganda au totuși limitele lor, nu au putut să mixeze nostalgia unui anumit sovietism cu memoria victimelor comunismului. E motivul pentru care cred că păstrarea memoriei anticomuniste e în această zonă de lume un semn al atașamentului față de libertăți, drepturile…
citește în continuareBanalitatea libertății. Istoria nu e ciclică
Alexandru Gussi: Din ce spuneați anterior reieșea că vor trebui să treacă 45 de ani de la aderarea din 2007, cam cât a durat regimul comunist. Ceea ce mă face să mă gândesc că după o lungă perioadă nu atât de stagnare istorică, era imposibilă, dar de închidere față de lume, a urmat o perioadă în același timp de obositoare tranziție, dar și de deschidere remarcabilă. Să vorbești despre această deschidere fără precedent pentru România e un altfel fel de a spune că suntem…
citește în continuareOccidentalizarea ambiguă ca ecou al obsedantei căutări de sine
Alexandru Gussi: Ați terminat dialogul nostru precedent accentuând măsura în care tentativa de occidentalizare din Rusia a fost incompletă și târzie, dar acest lucru este valabil și pentru România: occidentalizarea și modernizarea vin târziu, avem apoi în comunism o forma pervertită de modernizare, iar când ne integrăm în structurile euro-atlantice ne dăm seama că suntem tot departe de hyper-modernitatea în care intraseră societățile vest-europene. Ca rezultat avem acum două feluri distincte de pro-europeni și de pro-occidentali: cei care după 1989 au dus greul bătăliei…
citește în continuareLiantul de profunzime și inversiunea normativă
Alexandru Gussi: Memoria socială și istoria scrisă de istorici pot fi deopotrivă un prilej de întărire și unificare a comunității politice, de afirmare a unor valori, dar pot fi, pare că azi sunt precumpănitor, un instrument de negare a legitimității tuturor reperelor care ne ajută să fim împreună. În aceste condiții cum mai putem “ține împreună”, ca să preiau o întrebare specifică demersului autoarei Chantal Delsol, pe care ați prefațat-o și tradus-o la editura Spandugino (Sfârșitul Creștinătății. Inversiunea normativă și noul timp)? Teodor Baconschi:…
citește în continuare