The Telegraph, sub semnătura experților Mark Montgomery și Ivana Stradner (Foundation for Defense of Democracies) publică o analiză despre modul cum Federația Rusă este pe punctul de a destabiliza Balcanii pentru a deschide un al doilea front în Europa:
« Marcăm cea de-a 75-a aniversare a NATO, iar strategia lui Vladimir Putin rămâne aceeași: dispariția Alianței.
Încurajat de progresele recente din Ucraina, pericolul direct pentru membri NATO, precum Polonia și Țările Baltice, rămâne ridicat. Dar aceste state nu sunt singurele în pericol. Situația din Balcanii adesea neglijați devine din ce în ce mai febrilă și mai periculoasă. Marea Britanie și aliații săi au neglijat Balcanii pe riscul lor în urmă cu peste un secol. Nu ne permitem să facem din nou aceeași greșeală.
Ambasadorul SUA la NATO a făcut pasul neobișnuit de a avertiza săptămâna trecută că Rusia folosește dezinformarea, atacurile cibernetice și alte tactici nefaste pentru a „destabiliza” Balcanii de Vest. Bosnia și Herțegovina este un exemplu. La trei decenii după ce războiul a devastat această țară, Serbia – susținută de prietenii săi de la Moscova – reaprinde tensiunile etnice, punând în pericol securitatea europeană. Europa și SUA trebuie să stingă focul înainte ca acesta să cuprindă regiunea.
Bosnia și Herțegovina cuprinde două entități autonome – Federația Bosnia și Herțegovina și Republica Srpska. Prima este populată în principal de musulmani bosniaci și croați, în timp ce sârbii domină Republica Srpska, care este apropiată de Serbia. Diviziunile etnice au produs deja un război sângeros în 1992-1995, care a lăsat peste 100.000 de morți și milioane de oameni fără adăpost. Conflictul s-a încheiat abia după intervenția NATO care a dus la un acord de pace intermediat de SUA, a cărui implementare este supravegheată de un înalt reprezentant desemnat de un consiliu internațional. O forță de menținere a păcii a UE, EUFOR, asigură ordinea în cadrul operațiunii ALTHEA.
Astăzi, Bosnia rămâne profund divizată. Președintele Republicii Srpska, Milorad Dodik, un aliat al Rusiei și Serbiei, a împins-o în pragul războiului, amenințând cu secesiunea. În septembrie, Dodik i-a interzis Înaltului Reprezentant Christian Schmidt să participe la reuniunile oficiale de la sediul prezidențial. Moscova și Belgradul în mod deliberat alimentează aceste diviziuni.
În consecință, pe 5 martie Biroul directorului National Intelligence a avertizat cu privire la un risc crescut de violență interetnică în Balcanii de Vest. Avertismentul a evidențiat „pașii provocatori ai lui Dodik de a neutraliza supravegherea internațională în Bosnia și de a asigura secesiunea de facto pentru Republica Srpska”. Acest lucru „i-ar putea determina pe liderii populației bosniace (musulmane) să-și întărească propria capacitate de a-și proteja interesele și, eventual, asta să ducă la conflicte violente care ar putea copleși forțele de menținere a păcii”.
Situația s-a înrăutățit luna trecută după ce Schmidt a impus un set de modificări la legea electorală pentru a garanta alegeri libere și corecte în Bosnia. Dodik a respins imediat „pachetul de integritate” al lui Schmidt și a amenințat din nou că va face secesiune. Președintele sârb Aleksandar Vučić s-a alăturat acestuia postând un mesaj criptic pe Instagram, afirmând că „urmează zile dificile pentru Serbia” din cauza „amenințărilor directe la adresa intereselor vitale atât ale Serbiei, cât și ale Republicii Srpska”. El a adăugat: „Bătălia va fi dură, mai dură ca niciodată. Vom lupta. Serbia va câștiga.”
Dar cel mai îngrijorător lucru este că Dodik sa întâlnit cu Vladimir Putin în ianuarie și a reafirmat refuzul entității de a se alătura sancțiunilor occidentale împotriva Moscovei din cauza invaziei sale pe scară largă a Ucrainei. În martie, Dodik a spus, „poporul sârb va fi întotdeauna de partea rușilor”.
Este de mirare, așadar, că Rusia vrea să încurajeze un incendiu folosind operațiuni de dezinformare în sensul „RSEXIT” (făcând aluzie la secesiunea Republicii Srpska)? În decembrie, Putin chiar a sugerat că ar fi posibil să se înceapă transmiterea mass-media de stat rusă în Bosnia.
Semănând haosul în Balcani, Putin își propune să întărească influența regională a Moscovei, să distragă atenția Europei de la sprijinirea Ucrainei și să-i ofere lui Putin o pârghie de putere în raport cu puterile occidentale care nu doresc o escaladare a violențelor. Pentru Vučić, amestecul în situația din Bosnia și Herțegovina îl ajută să-și întărească puterea în Serbia. În plus, folosește influența sa față de Dodik ca monedă de schimb cu Occidentul, poziționându-se ca un peacemaker.
Puterile occidentale trebuie să facă față acestor amenințări acum, înainte să fie prea târziu. În primul rând, Washingtonul trebuie să schimbe modul în care se raportează la Vučić. Până în prezent, SUA au încercat să-l liniștească pe liderul sârb din teamă de escaladare. În acest caz appeasment-ul nu va funcționa. Ambasadorul SUA în Serbia ar trebui să adopte o abordare fermă, avertizându-l pe Vučić că va fi tras la răspundere pentru orice escaladare a violenței. Între timp, Uniunea Europeană ar trebui să se alăture sancțiunilor SUA și Marea Britanie împotriva lui Dodik și a altor actori care destabilizează Balcanii de Vest.
În plus, Statele Unite și Regatul Unit trebuie să joace un rol mai activ în asigurarea păcii. Ei au încredințat Securitatea Bosniei și Herțegovinei Uniunii Europene, bazându-se pe misiunea ALTHEA de a menține pacea și securitatea în țară. Cu toate acestea, procesul decizional al UE este disfuncțional și lent, adesea ținut ostatic de țări precum Ungaria care încearcă să obțină concesii de la Bruxelles. În prezent chiar un general maghiar conduce ALTHEA. Prin urmare, SUA și Marea Britanie ar trebui să conducă o coaliție de voință cu state-cheie membre ale UE, cum ar fi Germania, Franța și Olanda, arătându-și disponibilitatea de a răspunde amenințărilor de securitate venite dinspre Belgrad și Moscova.
În timp ce Rusia încearcă domine Ucraina, Kremlinul ar vrea fără îndoială să distragă atenția Occidentului prin deschiderea unui al doilea front în Balcani. Putin vrea să arate că voința lui de a provoca Occidentul este mai mare decât voința Occidentului de a rezista. E timpul să-i demonstrăm că greșește. »
