Vrem să fim mințiți. Minte-mă frumos! Vai de cel care mă trezește din visare ca să-mi spună adevărul și să aflu ce odioasă ne-a ajuns viața!
Feminista Naomi Wolf a ajuns, de la o vreme, să spună parte din tristul adevăr, înfuriind suflarea woke. Spre exemplu despre New York. Într-un eseu intitulat: ‘Broken in What Way?’ Unde fără pic de tribalism sau de naționalism, evreica asimilată de peste ocean constată că nu se prea mai vorbește engleza (decât sporadic).
Unde, ca atare, cultura comună a dispărut, cum e firesc când nu mai există o lingua franca. Unde vaccinații suferă sau se tem că vor suferi de sechelele provocate, eventual, de vaccinuri.
Unde mulți tineri se droghează de mici și devin, mai ales la maturitate, tot mai smintiți și violenți. Unde magazinele au fost falimentate de lockdownuri. Unde legea, poliția și cultura tind să dispară, fiind înlocuite de anomie. Sau anarhie. Și unde a critica măsurile parțial demente adoptate în pandemie, mai ales spre nenorocirea copiilor din școli, dar și a comerțului, economiei și culturii e a fi brusc etichetat drept ”extremist”, ”fascist” sau ”rasist”.
În metrou
Naomi Wolf descrie și atmosfera opresivă din metroul new-yorkez. Fără să dea detalii despre ”faptele diverse” din acest vehicul de transport în comun devenit un perimetru infernal. În care nu știi nici că te urci, necum să ai habar dacă vei coborî altfel decât cu picioarele înainte. Cum i s-a întâmplat zilele trecute unei persoane împinse în stația de metro, din senin, fără vreo altercație sau provocare, în fața trenului. Care a călcat victima, ucigând-o pe loc. Asasinul?
Un tânăr de culoare din Bronx, arestat de patru ori pentru diverse delicte penale, între care spargeri și tâlhării, dar scutit de gratii de o justiție mumă pentru delincvenții afro-americani, iertați de mai toate crimele, și ciumă pentru nevinovați care n-au provocat vreo pagubă materială, dar au ghinionul să n-aibă identitatea rasială, sexuală sau politică adecvată.
Loviturile în cap încasate, pe străzi, de femei care-și plimbau, liniștite, cățelul când s-au trezit cu un pumn neprovocat în figură, sau înjunghierile în spate și tâlhăriile de asemenea neprovocate, lăsând călători fără portofel sau fără viață, s-au înmulțit într-atât, încât guvernatoarea (democrată), Kathy Hochul, a simțit nevoia să tragă frâna de mână. Hochul s-a expus criticilor extremei stângi, pentru că a trimis Garda Națională să ajute tot mai neputincioasa poliție din Big Apple să restabilească măcar un minimum de ordine în metroul metropolei, să percheziționeze rucsacuri și să împiedice devalizările și violența.
Nici ieșirile din gurile trenului subteran nu sunt cu mult mai atrăgătoare. Wolf, șefa celei de-a treia generații de feministe, deplânge, între altele, spectacolul unei duzini ”de oameni fără adăpost, devastați, cu corpurile scheletice și dinții deformați ai dependenților de metanfetamină, (care) bântuiau pe trotuarul larg, cerând bani tuturor celor ce ieșeau din metrou. Gurile lor erau atât de distorsionate și ochii atât de sticloși, încât abia mai puteau vorbi. Avântul construcțiilor părea să se fi oprit. Ferestrele fuseseră astupate. Gunoiul și grafitti-urile erau peste tot. Dar mai mult decât orice, dispăruse (sau, cel puțin, scăzuse enorm) atmosfera, mândria și exuberanța care făceau frumusețea acelei zone.”
În case
Străzile mărginite de case și blocuri de apartamente au propriile lor povești. Pe care Naomi Wolf nu le istorisește. În vreunul din ele s-ar putea, ca new-yorkez, să crezi că ajungi acasă la tine, dar, dacă deschizi ușa, să descoperi, stupefiat, apartamentul ocupat de străini. Care te dau afară din propria ta locuință, fără s-o poți recupera legal timp de cel puțin o lună. Sau, cum s-a întâmplat zilele trecute, să te trezești că străinii din casa ta te înjunghie. Pentru că, în orașele și statele conduse de progresiști, dreptul la proprietate nu mai face nici cât o ceapă degerată, în afara cartierelor în care locuiesc oameni destul de avuți, ca să plătească un scump serviciu de protecție, să le păzească mobila și cei patru pereți. Sau în afara acelor zone, în care oameni de rând plătesc de se spetesc, ca să se plaseze sub protecția mafiei locale.
Dar a diagnostica situația și a pune degetul pe rană e impopular. Nu din pricina descrierii realiste a prezentului, ci pentru că se demască minciuna promisiunilor false de progres ale extremei stângi.
În pandemie
Spre deosebire de mine, Naomi Wolf nu s-a vaccinat. Ea consideră că serurile de tip mRNA ar putea să fi provocat varii sechele. Nefiind medic specialist, nu dau verdicte, spre deosebire de detractorii ei. Dar știu că scriitoarea de peste ocean nu e singura alarmată. Medici germani au dat publicității o listă de afecțiuni potențiale, generate de vaccinuri. Între ele: probleme de hemostază, de coagulare a sângelui și trombocitopenie, deformări ale globulelor roșii, afecțiuni ale organelor prin producția de proteine spike în celule, boli autoimune, anemii ale sistemului imunitar, afecțiuni ale creierului sau ale sistemului nervos periferic, dureri musculare difuze, sindromul Guillain-Barré: o polineuropatie cu anemie musculară, etc. De altfel, Comisia Permanentă pentru Vaccinuri a Germaniei e departe de a mai recomanda oricui un vaccin de acest tip. Dimpotrivă. Tinerilor de mai puțin de 18 ani care n-au afecțiuni, de pildă. Nici măcar Comisia Germană nu mai exclude riscul contractării de miocardite. Care pot fi mortale.
Dar a atrage atenția asupra unor eventuale riscuri contravine ortodoxiei pure și dure a stângii radicale. Vai și amar de oamenii care s-ar putea să nu fie de acord cu fundamentaliștii.
În sminteala generală actuală, idioții utili s-au înmulțit de nu se mai vede om cu om. Alcătuiesc o masă de atomizați, care mai de care mai nemulțumiți de ei înșiși, mai dornici, de asemenea, să scape de propria individualitate, ca și de prezentul ”oribil” care o conține, spre a se pierde în masă. Iată magma ușor de format și deformat pe care și-o dorește orice Führer, orice mișcare totalitară, fie ea comunistă, nazistă, islamistă, legionară, maoistă, sau woke. Și orice revoluționar, orice fals mesia, care vinde pielea ursului din viitorul pădurii progresiste, trecând sub tăcere oroarea din prezentul ei. Sau falsificându-i originea, astfel încât culpa dezastrului să poată fi atribuită unor falși vinovați.
Pentru acești „Führeri”, nicio minciună, nicio insultă și nicio crimă nu întrece vreo limită. Iar mușchiul vrerii lor e legea supremă și unică a gloatei și maselor de care se slujesc.
Iată de ce nu m-au mirat condamnările virulente, defăimările și teoriile conspirației pe care le-a suscitat intens și revărsat în cascadă, între progresiști și globaliști, textul semnat de Naomi Wolf.
Articol publicat inițial pe site-ul petreiancu.com