Cehov şi cealaltă Rusie

Timp de lectură 2 min.

Poate că nimic nu ilustrează mai dramatic stilul destinului lui Cehov decât tragismul stoic al agoniei sale. În faţa morţii, fiinţa fragilă care mai rămăsese îşi păstra întreaga ei decenţă, întâmpinând sfârşitul cu o stranie împăcare. Modestia unei vieţi se închidea în aceste ultime clipe. Biografia publică şi intelectuală a lui Cehov nu are nimic din natura stihială a mesianismului rusesc. Nu se află în ea nici căutarea unui sens salvator al vieţii, după cum nu se simte în ea timbrul îndrumătorului cu aspiraţii…

citește în continuare

Putin, ultimul bal. Epuizarea sursei de legitimitate

Timp de lectură 6 min.

O sinteză a analizelor la zi referitoare la războiul din Ucraina ne arată că am intrat într-o nouă fază, una ale cărei caracteristici sunt în așa măsură diferite de cele de la începutul conflictului, chiar și față de începutul verii, încât poate exista tentația de a confunda discursul analitic cu cel emoțional-idealist.  Schimbarea a venit brusc, a venit și ca o surpriză, deși putea fi anticipată, chiar a fost anticipată. Încă din 12 august, într-o intervenție pentru Sens Politic, profesorul Armand Gosu ne anunțase…

citește în continuare

Recitindu-l pe Corneliu Coposu (II). Ecce homo – jurnalistul, politicianul, omul

Timp de lectură 14 min.

Titlul “recitindu-l pe Corneliu Coposu” nu se referă doar la examinarea textului parțial autobiografic invocat aici și a altor texte scrise de ”Senior”, ci și la efortul de a-l “citi” ca om.  Un om este mai greu de citit decît o carte.  Cel puțin  la prima vedere. Dacă nu este un text esoteric sau cu multiple niveluri de semnificație (vezi Umberto Eco sau Leo Strauss), într-o carte totul este la vedere. Sunt și cărți mai greu de înțeles decît milioane sau chiar miliarde de…

citește în continuare

UE și necesara concordie între libertate și Tradiție

Timp de lectură 5 min.

Alexandru Gussi: “Pocăința retroactivă” de care ați vorbit este legată de tema de amintită mai devreme, de existența unei memorii involuntare. În acest sens aș spune că memoria nu e democratică, nu e impusă de majoritate și nu se stabilește prin vot, de unde și invocarea unei așa-zise tiranii a minorităților mai ales la dreapta: memoria diverselor minorități nu numai că apare ca discurs public foarte prezent, poate paradoxal dominant, dar logica ei intră în contradicție, pare că dizolvă, memoria națională, asta fără să…

citește în continuare