La treizeci de ani de la căderea Zidului Berlinului, consensul etic şi intelectual în marginea judecării bilanţului comunist este absent. Iar această absenţă nu face decât să probeze tenacitatea unei conştiinţe vinovate: în numele ei, orbirea este, în continuare, justificată, în numele ei crimele sunt privite ca detalii irelevante, in numele ei progresul este invocat, spre a acoperi suferinţa programată şi planificată, aşezată ca o lespede de plumb peste atâtea naţiuni şi popoare. În acest context al amneziei şi al elogiului adesea nedisimulat, cărţile…
citește în continuare