Sunt Petre M. Iancu și mă confrunt cu acuze și neînțelegeri, dintre care unele istorice.
Unii mă atacă primitiv: ”mă trumpistule, dai în clocot”, m-a apostrofat mai nou, textual, un ins din categoria celor cu care nu se poate avea un dialog, pentru că vorbesc în dodii și ”gândesc” în etichete, așa că iubesc salata de cuvinte goale a Kamalei Harris și se simt lezați când îi dau în vileag aberațiile pompieristice. Unele pe care, ideologic, nu mai ai voie să le numești, necum să le condamni, dacă nu vrei să te acuze sicofanții Kamalei și întreaga extremă stânga globală de misoginism și rasism: cum îndrăznești, măi albule-toxic, să critici o femeie de culoare?
Replica mea?
Răspuns: sunt silit să îndrăznesc, pentru că sunt obligat să spun adevărul și să-i tratez echitabil pe toți slujitorii publici și oamenii politici, indiferent de identitatea lor sexuală, etnică, religioasă ori rasială.
Dar din unghiul de vedere al extremei stângi, a cărei candidată e Kamala Harris, lumea e judecată pe criterii identitare, rasiste, de gen și sexuale, literalmente ca pe vremea naziștilor, doar cu alte rase și sexe în vârful ierarhiei, albii, în special bărbați, fiind mai nou pe postul de evrei la care s-a dat liber la discriminat.
Poate și la exterminat.
Alții mă atacă mai subtil
Sofisticații se arată, adesea, ”perplecși”. Pe cine acuz eu de extremism de stânga? Pe aliații teroriștilor palestinieni din Congres? Din guvernul Statelor Unite? Sau al Germaniei federale? N-au fost ”extremiști de stânga Brigăzile Roșii (italiene), Black Panthers, în SUA, Facțiunea Armata Roșie (teroriști germani) Sendero Luminoso (teroriștii comuniști peruvieni)”? Au fost. La fel ca Tupac Amaru, ultraprogresiști tot peruvieni, ca Armata Roșie niponă, ca OEP și varii alte gupări teroriste (arabe și musulmane, sau nu) de ideologie marxistă.
”Nu înțeleg de ce exagerați”, mi se reproșează. Dar de ce?
Angelus Novus
Pentru că refuz să mă duc după fentă. Pentru că am ales să nu ignor perpetuarea în prezent a vechiului sâmbure marxist al ideologiei lor, dimpreună cu rafinarea metodelor lor teroriste. Pentru că n-am aruncat noțiunea de extremism de stânga la coșul de gunoi al istoriei, știind că ”Angelus Novus”, (din tabloul lui Paul Klee achiziționat de Walter Beniamin și ajuns în posesia lui Gerschom Scholem), e lipsit adesea de imaginație.
Demonul istoriei, revine frecvent, cu vechile lui idei fixe, ca să transforme trecerea timpului, pe baza lor, în ciclice procese liberticide și genocidare ale disperării și exterminării.
Dar ce știu ofensatorii mei despre demonul istoriei? Despre Angelus Novus? Despre istoria care-și tot repetă paginile cele mai negre și capitolele cele mai sordide?
Nimic. Cum îndrăznesc, deci, eu, să calific extremiști de stânga drept ce sunt: extremiști de stânga?
Eu ca evreu. Și despre imigrație
Apoi, sunt luat la sentiment. Nu sunt eu evreu? Cum de nu înțeleg politica porților deschise pentru imigranți, când, citez, ”una dintre cele mai negre perioade din istoria americană a secolului XX a fost perioada anilor 30-40 când au interzis imigrarea evreilor din Germania și Europa. Sute de mii de vieți ar fi fost salvate de Holocaust. Astăzi, în odele dedicate lui Trump îl lăudați pentru politica anti-imigrationistă. Iar imigranții latinoamericanii sunt arătați cu degetul de către un descendent al unui imigrant german”, citat închis.
Ce vrea să zică preopinentul? Simplu: nu ne-ar fi rușine, nouă, neam de emigranți, să criticăm deschiderea completă a granițelor și nimicirea lor? Interlocutorul care le știe pe toate mai bine, e iute în a se arăta fals consternat: ”nici asta nu reușesc să înțeleg!”- va zice și va repeta el cu părelnică smerenie.
”Incapacitatea” lui de a înțelege nu mă miră. Ce s-a învățat, oare, în Vest, despre comunism? Dar despre nazism și totalitarism în genere? Sau despre islamism?
Mulți europeni și americani au capotat în efortul de a-și imagina că grupările comuniste, teroriste, ale anilor 70 și-au atins ținta și, altfel numite, au ajuns, fals etichetate, la putere în prezent, cu susținerea celor care ”nu înțeleg” și cred că cei ce le spun adevărul nemachiat, pătruns nefiltrat în creierul lor bine spălat, ar ”exagera”.
La fel de puțin pot pricepe cum e cu imigrația necontrolată acești oameni socializați comunist (astfel încât să nu știe că regimurile comuniste au vreo sută de milioane de victime pe conștiință, – probabil mai multe, dacă le adăugăm sistemele succesorale, kaghebismul și putinismul din Rusia).
Când, sub girul extremei stângi, sau al celor manipulați de ea, imigrarea e necontrolată, statul de drept se dă peste cap și dispare. Pedepsiți sunt imigranții care chiar sunt refugiați politic, caută azilul în mod legal, își doresc libertatea și respectul pentru drepturi ale omului și ar fi vrut să muncească și să se integreze în societăți pe care extrema stângă le pulverizează cu politicile lor identitare, sau economice, sau ecologice.
Atenție. Nu discutăm și nu contestăm aici dreptul refugiaților (ca evreii amenințați cu exterminarea de nazism), de a scăpa de prigoană și a primi azil politic în țări libere care se respectă și își prețuiesc libertatea. Îl reafirmăm. Reafirm acest drept cu toată tăria. Din nefericire, evreii care se refugiau din Germania în anii 30 au găsit extrem de multe porți ferecate. Închise au rămas, spre rușinea lumii noi, ale Statelor Unite și, mai als, ale Canadei. Tare puține li s-au deschis. De pildă În China. Mult prea puține.
Dar masele care invadează SUA profitând de extrema stângă de la cârma Mexicului și de cea la butoane, la Washington, n-au în genere nici în clin nici în mânecă cu vreo prigoană reală și cu atât mai puțin cu una genocidară, care să le oblige să-și ia lumea în cap. Nu de puține ori sunt victimele unui Vest care a încetat să mai promoveze libertatea și realele valori proprii în lume.
A confunda situațiile este a proba că n-ai înțeles nimic nici din nazism, nici din Holocaust, sau istorie. În consens cu extrema stângă, Kamala Harris e partizana absolută a unei imigrații nelimitate, pentru că nu consideră ilegală imigrarea ilegală. Și nu face dosebirea elementaă între refugiați politici și imigranți din rațiuni economice.
Și aici – înte altel- se ascunde (prost) caracterul revoluționar (și extremist) al stângii radicale americane.
Deși n-am fost vreodată trumpist, începe să-mi placă să-i elogiez pe republicani pentru faptul că spun fără înconjur adevărul ocultat. Adevărul imigranților care importă droguri ucigașe din China comunistă. Droguri care au inundat Mexicul, iar mai nou SUA fără vreo opreliște, pentru că nu mai sunt controale, sub administrația Biden-Harris, la granițe.
E adevărul teroriștilor, spionilor și criminalilor de drept comun care intră liber, de multă vreme, într-o țară cu securitatea dată parcă iremediabil peste cap. Adevărul violatorilor și asasinilor în țări în care fetele și femeile nu mai pot ieși pe stradă liber, la orice oră din zi și din noapte, de frica imigranților islamiști sau a delincvenților nou-veniți. Adevărul inșilor care au transformat SUA într-un paradis al tâlhăriei la drumul mare. Adevărul celor care jefuiesc magazine și ocupă casele oamenilor cu impunitate fiindcă, din rațiuni doctrinare, rasiste, idolii politici progresiști au executat ordinul ideologic al stângii, au făcut varză codul penal sau de procedură penală și le dau voie răufăcătorilor să facă rău, apărându-i de pedepse. Adevărul sistemelor sociale, făcute zob de sarcinile tot mai greu de dus ale alimentării celor care vin, prea adesea, nu pentru a scăpa de robie, a munci și a dura familii, ci pentru a cerși.
Am abordat rar aceste subiecte, pentru că există altele, mai presante, privind o fostă superputere în rapid declin, a cărei dezastruoasă politică externă progresistă, de la Barack Obama încoace, e nu doar o uriașă umilință, o rușine și o jenă națională, ci și o calamitate și pentru aliații ei. Am convingerea, ca vechi observator politic care a ales decenii la rând partide de centru-stânga, că perpetuarea amestecului de extremism și progresism antisemit și pro-islamist aflat în prezent la butoane, în unele puteri occidentale, ar fi o catastrofă de proporții istorice pentru întregul Vest, pentru întreaga lume liberă, pentru tot globul care-și dorește libertatea.
Articol publicat inițial pe site-ul petreiancu.com
