Unicitatea regimurilor comuniste a stat în ambiţia lor ultimă, aceea de a institui acel control întreg şi definitiv asupra societăţilor şi conştiinţelor individuale, ca temelie pe care să se înalţe edificiul unei cetăţi şigaloviene a egalităţii perfecte . Departe de a fi un termen datat istoric, “totalitarismul” este conceptul ce descrie, de o manieră precisă şi dramatică, profilul acestei ordini ce nu are precedent în istoria modernităţii. Visul totalitar nu este doar cel al încazarmăriii, ci şi cel al condiţionării pavloviene: mai mult decât trecutul şi epurarea sa, organizarea viitorului rămâne adevărată provocare a comunismului: dimensiunea cosmogonică face parte din identitatea sa de profunzime.
Iar RPR se cere privită ca ilustrarea acestui model ce are în URSS întruchiparea ideală. RPR, cu toate elementele sale instituţionale, nu este un accident, ci aplicarea, premeditată şi teribilă, a unei reţete de transformare totalitară. Elanul revoluţionar o defineşte , iar planificarea îmbrăţişează întregul spectru de activităţi umane. Partidul-stat, creat o dată cu naşterea PMR, are ca misiune construcţia evului stalinist. RPR este mai mult decât o imitaţia de circumstanţă: ea este imaginea, terifiantă, a unei vocaţii a facerii lumii.
Iar cartea lui Cristian Vasile, dedicată literaturii şi artelor în RPR până la 1953, reeditată în varianta revizuită şi adăugită, este o piesă esenţială în acest efort remarcabil de a reconstitui itinerariul genezei comuniste: îi datorăm eminentului istoric Cristian Vasile o frescă monumentală ce aduce împreună toate articulaţiile unei epoci tragice. Cartea sa este o depoziţie şi un roman al ideilor- dincolo de naraţiunea istoriografică se află materia cedărilor şi dramelor din care se hrăneşte povestea stalinismului românesc.
La început a fost Partidul
La început a fost Partidul- în centrul investigaţiei lui Cristian Vasile se află instituţia a cărei responsabilitate este refacerea lumii sub chipul şi asemânarea URSS. Epoca RPR este epoca în care triumfă monolitismul ideologic procustian. Câmpul intelectual este controlat de acest ochi al demiurgului. Secţia de agitaţie şi de propagandă este centrul dinspre care iradiază energia demonică a represiunii şi reeducării. Cariera unui personaj precum Leonte Răutu ( acel “perfect acrobat” aflat în miezul cărţii imaginate de Vladimir Tismăneanu şi de Cristian Vasile) este imaginea însăşi a acestei devoţiuni mistice faţă de idealul revoluţionării societăţii.
Notaţiile lui Cristian Vasile, precise şi profunde, trimit spre nivelul ultim al existenţei RPR ca stat totalitar, nucleul ideologic. Căci RPR nu este primul regim care să fi practicat cenzura şi represiunea intelectuală în anii de după 1938. Carlismul, legionarismul, antonescianismul au avut în comun această înclinaţie spre supravegherea şi îngrădirea intelectuală. Libertatea de expresie nu putea fi acceptată, iar contestarea era suspectă şi subversivă.
Dar RPR este primul regim care merge până la capăt pe acest drum deschis de antecesori. El practică nu doar cenzura, ca formă de control birocratic, ci şi îndoctrinarea ca set de politici menite să educe pe creatori şi public, în egală măsură. El este primul regim care impune, în mod deliberat, o estetică oficială, realismul socialist: rolul partidului- stat este acela de a construi reţeaua de instituţii care să permită propagandei să pătrundă până în adâncimile intimităţii umane.
Iată de ce premeditarea ideologică defineşte RPR. Cartea lui Cristian Vasile este un veritabil manual de utilizare al totalitarismului,unul ce sapă în profunzimile de arhive şi de epoci. Politicile regimului sunt subordonate unui scop stalinist, edificarea acelei noi culturi care să servească poporul de oameni ai muncii. Propaganda, represiunea, cenzura, cooptarea, coruperea, toate acestea instrumente sunt destinate să facă geneza posibilă, iar schimbarea cu adevărat ireversibilă.
Istoric politic şi istoric al ideilor, Cristian Vasile privilegiază această privire profundă ce scoate la suprafaţă mecanismele de reeducare şi de control. Uniunile de creaţie, ministerele, şcoala de literatură, revistele, sunt pârghiile prrin care actorii din câmpul cultural sunt prinşi în reţeaua de partid. Căci nimeni nu mai poate exista, oficial, în afara acestui sistem care se naşte acum. Partidul-stat naţionalizează nu doar mijloacele de producţie, ci şi întreg spaţiul cultural. Apariţia unui fond de publicaţii interzise ţine de logica ecarisajului ideiologic ce are ca punct de plecare gestul fondator sovietic.
Cei ce acceptă să se înregimenteze sunt recompensaţi de regimul ce salută adeziunea entuziastă. RPR plăteşte cu generozitate dialectică acceptarea comenzilor de partid. De la literatură la cinematograf şi arte plastice, trecând prin teatru, epoca realismului socialist este una a artei terne, pudibonde şi sterile: complice al tiraniei, artistul este parte din mecanismul crimei de stat şi al barbariei. Alegerile celor ce aderă nu sunt niciodată inocente. Iar cartea lui Cristian Vasile este un roman ale cărui personaje înfruntă un timp al abjecţiei şi al delaţiunii.
Stalinismul lasă în urma sa muzeul dezolant ce adăposteşte statuia omului de marmură: butaforie şi elogiu al despotismului, producţia oficială a RPR este desfigurată moral şi tarată estetic. Cartea lui Cristian Vasile este epitaful pe care îl scrie conştiinţa libertăţii pe piatra ei tombală. Sub mucavaua minciunii bate însă inima acelei emigraţii interne ce duce mai departe decenţa insurgentă a artei: sacrificiul celor ce nu abjură salvează onoarea unei naţiuni prinse în jugul sclaviei comuniste.
Articol publicat inițial pe platforma contributors.ro
