« Este oare pentru că este destul de sărit de pe fix încât Donald Trump îi scoate din minți pe aproape toți? Există ceva comic în a vedea atâtea dintre „marile noastre conștiințe” îndurerate – precum ministrul de externe Jean-Noël Barrot – denunțând, în numele dreptului internațional, capturarea lui Nicolas Maduro, întruchiparea unui regim abject care a devastat Venezuela.
În era inversării valorilor, aceleași bocitoare ajung chiar să sprijine Iranul mollahilor, pe care Trump l-a amenințat cu reacția sa dacă i-ar veni ideea să înece în sânge actuala revoltă populară. O revoltă impresionantă pe care dragele noastre mass-media „bine-gânditoare” au întârziat, ca prin minune, să o descopere, precum Le Monde sau Libération, poate deranjate de necazurile celui mai mare dușman al Israelului. No Jews, no news.
Ai zice că, pentru mințile occidentale deraiate, iadul a devenit paradisul, mai ales dacă este islamist sau, altfel, „marxist”. De aici sprijinul nerușinat al fasciștilor de stânga și al unei părți deloc neglijabile a clasei politice pentru Hamas, pentru mega-pogromul său din 7 octombrie 2023 (1.200 de victime), pentru Hezbollah sau pentru Republica Islamică Iran. Ca să nu mai vorbim de „operațiunea specială” a lui Putin în Ucraina sau de Venezuela prezentată, nu demult, ca un „model” de Jean-Luc Mélenchon sau Dominique de Villepin.
Început prost de an pentru LFI și pentru idioții săi utili, escrologiști sau nu: după decimarea prietenilor lor din Hamas sau Hezbollah, iată că „președintele Maduro” (1), cum îl numește Mélenchon, a fost adus manu militari în Statele Unite pentru a fi judecat – el, a cărui dictatură sinistră a făcut să fugă din Venezuela circa 8 milioane de oameni, adică aproximativ un sfert din populație, alungați de foame, violență, tortură, escadroanele morții ale puterii etc. Cu toate acestea, regimul a fost sprijinit de toate stângile dure ale lumii…
Performanță remarcabilă: regimul marxist, criminal și corupt al lui Maduro a reușit să ruineze o țară care deține cele mai mari zăcăminte de petrol de pe planetă, chiar mai mari decât cele ale Arabiei Saudite. Sub jugul său, Venezuela a dus lipsă de toate, chiar și de benzină. Acestor „socialiști” de le-ai da toată apa din lume, tot ar trebui să o importe. Însă nomenklatura a prosperat din plin, începând cu Maria Gabriela Chávez, fiica fondatorului regimului, prezentată drept cea mai mare avere venezueleană (aproape 4 miliarde de euro). Acolo, deturnările de zeci de miliarde, umflate de narco-trafic, au dat o idee despre infinit.
Că Trump ascultă doar de hybrisul său și de mantra sa reaganiană („Pacea prin forță”) este evident. Nu se poate abține, chiar și atunci când cauza este bună, să nu-și stabilească o agendă de prădător. Dacă gigantul petrolier american Chevron este bine implantat în Venezuela, unde deja iriga regimul cu bani, nu ne înșelăm prea tare când spunem că gândul ascuns al lui Trump este să priveze Rusia și China de petrolul venezuelean – lucruri pentru care nu le vom plânge. Între timp, chiar dacă nu avem nicio considerație pentru personaj, pentru atitudine asa mercantilă și vulgaritatea sa incomensurabilă, nu ne bucurăm mai puțin că președintele american ne-a scăpat de Maduro, spre fericirea venezuelenilor care, la sfârșitul săptămânii, în timpul unor manifestații de bucurie uriașe, își exprimau entuziasmul pe străzi. Mulțumiri în numele lor.
Cine urmează? Republica Islamică Iran este poate următoarea țintă pe lista lui Trump. Și aici, fasciștii de stânga „pasional antisemiți” și supuși bigoteriei islamiste sunt gata să-și afișeze sprijinul pentru mollahi, care totuși merită din plin îndemnul lui Voltaire împotriva fanatismului religios: „Să zdrobim infamul!” La revolta femeilor iraniene care nu mai voiau să poarte vălul, în 2022, tăcerea pretinșilor progresiști sau feministe fusese de altfel asurzitoare, ceea ce spune multe despre societatea pe care o doresc.
Morala tuturor acestora este că un personaj precum Donald Trump, oricât de detestabil ar fi, poate să comită, uneori, și fapte bune. Îl așteptăm acum în privința tranziției din Venezuela.
Note
1-În 2024, grotescul și maduristul „Tribunal Suprem de Justiție” a validat victoria lui Nicolas Maduro, în timp ce majoritatea observatorilor independenți au stabilit că, potrivit numărătorilor voturilor, candidatul opoziției, Edmundo González Urrutia, câștigase cu mult. »
Sursa: Franz-Olivier Giesbert, « Trump : ne tirez pas (tout de suite) sur le shérif », Editoril lepoint.fr
