Imaginea iconică a președinților Trump și Zelenski, așezați față în față la Vatican discutând doar ceea ce ei știu, s-a materializat, în doar câteva zile, într-un veritabil moment salvator al securității pe termen lung a Ucrainei.
Mai întâi, faptele. Acordul comercial SUA-Ucraina a fost negociat timp de luni de zile și a suferit mai multe poticniri publice pe parcurs – cea mai notabilă fiind umilirea rușinoasă și extrem de mediatizată a lui Zelenski de către Trump și Vance, în februarie, în fața presei internaționale. Manevrele diplomatice și canalele de comunicare neoficiale utilizate de atunci au fost pur și simplu impresionante, întrucât ambele părți doreau, în mod discret, ca acordul să fie repus rapid pe masă.
Așa cum se întâmplă cu toate acordurile de o asemenea importanță, detaliile vor face diferența. Ceea ce știm, totuși, este că nu este vorba nicidecum de un acord oficial militar sau de securitate pentru Ucraina. Cu toate acestea, ceea ce oferă cu siguranță este un plan pentru o interdependență economică pe termen lung între SUA și un stat ucrainean suveran, liber și independent.
Acest lucru ar trebui să fie privit ca un câștig net, mai ales având în vedere că, din punct de vedere al imaginii, semnalele venite din Washington au fost uneori de-a dreptul dezastruoase.
Având în vedere că o parte semnificativă – până la un sfert – din potențialele rezerve de minerale rare ale Ucrainei, evaluate la mai multe trilioane de dolari, se află în teritoriile ocupate, acest acord leagă acum SUA de o strategie pe mai multe decenii de asigurare a păcii, dacă își dorește să valorifice unul dintre cele mai profitabile și strategic semnificative acorduri comerciale din istorie.
Și doar pentru acest motiv, Europa ar trebui să-i mulțumească lui Trump. Ministrul britanic de externe David Lammy – care, istoric vorbind, nu a fost niciodată un aliat al lui Trump – s-a grăbit deja să susțină acordul pe platforma X. Este posibil ca și alții să-i urmeze exemplul, dar o vor face cu reținere și rezerve.
Angajarea Washingtonului în securitatea Ucrainei pentru generațiile viitoare reprezintă, în mod clar, un rezultat mai favorabil pentru Ucraina decât orice idee europeană privind o „forță de reasigurare”, ale cărei detalii încă sunt dezbătute în capitalele europene, în timp ce țară după țară eșuează în a oferi un plan concret pentru securitatea Ucrainei.
Planul militar actual a fost diluat atât de mult – de la o forță terestră de descurajare care să monitorizeze linia frontului de 600 de mile, la protejarea infrastructurii energetice a Ucrainei, iar acum doar la o forță de instruire. Planul nu are forță, nu are efect de descurajare, nu are capacitate de mobilizare și nu are credibilitate.
În contrast puternic, acordul semnat și livrat de Trump cu Ucraina oferă un factor de descurajare mult mai solid în fața agresiunii ruse, știindu-se că interesele comerciale și strategice extrem de sensibile ale SUA vor fi apărate într-un mod la care europenii, certați între ei, nici nu pot visa.
Sursa: The Telegraph
