Apocalipsa lui Ioan a generat de-a lungul timpului interpretări atât de teribile, încât au viciat semnificativ percepția publică asupra revelației autorului. Când Mielul a deschis prima pecete, s-a arătat un cavaler pe un cal alb, căruia i s-a dat o cunună. Acesta a fost numit Cavalerul Molimei. Când a deschis a doua pecete, s-a arătat un cavaler pe un cal roșu, căruia „i s-a dat să ia pacea de pe pământ, ca oamenii să se înjunghie între ei”. Acestuia i s-a dat numele Cavalerul Războiului. Sintagma „i s-a dat să ia” este demnă de interpretare, însă de una literară. Când Mielul a rupt a treia pecete s-a arătat un cavaler pe un cal negru. Acestuia nu i s-a dat nimic, căci a venit cu o balanță. Iar un glas a zis: „Măsura de grâu un dinar și trei măsuri de orz un dinar. Dar de untdelemn și de vin să nu te atingi”. Acesta ar fi Cavalerul Foametei. Când a rupt a patra pecete, s-a arătat un cavaler pe un cal gălbui: Cavalerul Morții.
Simbolistica este evidentă și nu are nevoie de interpretări sofisticate. Cavalerii Molimă, Război, Foamete și Moarte, așezați în șeile cailor lor – alb, roșu, negru și gălbui – au fost personaje principale în toate perioadele istoriei omenirii. Este adevărat, istoria recentă a încercat să-i alunge definitiv din scenă, dar cei patru au revenit pe ușa din dos, săltând precum căluții de lemn ai unui carusel de bâlci. În anul 2019 s-a arătat Covid 19 (Molima), în 2022 Rusia a atacat Ucraina (Războiul), apoi a început recesiunea, criza economică și criza alimentară (Foametea). În logica acestui soi de profetism, trei dintre călăreții apocalipsei și-au făcut deja intrarea în scenă, iar al patrulea bate acum la porțile ei de mucava. Într-un alt tip de logică – să-i spunem (neo)marxistă – primele trei „apocalipse” evoluează conform unui determinism bine legiferat de științele sociale. Calul negru (Criza economică) naște [sic!] calul roșu (Războiul), calul roșu naște calul alb (Molima). Apoi, în deplinătatea facultăților ei ideologice, umanitatea va declanșa o revoluție în urma căreia istoria nu se va mai repeta niciodată, deoarece va fi distrusă din temelii, iar orice referire la aceasta va fi declarată crimă de lezcorectitudine.
Până la începutul anului 2019, lumea era împărțită în două mari tabere, având fiecare un set de valori bine conturate și un arsenal ideologic distinct. Prăpastia dintre cele două s-a adâncit în timpul pandemiei, când dezbaterile au înroșit fibrele optice ale internetului, iar argumentele s-au transformat în injurii, calomnii, amenințări, invective. S-au poreclit unii pe alții „retrograzi”, „habotnici”, „anacronici”, „fasciști” ori „progresiști”, „stângiști”, „comuniști”, „spălați pe creier”. Coronavirusul a suferit atunci o mutație socială spre doctrinovirus. Unii considerau că epidemia nu poate fi învinsă decât prin „transmitere comunitară”; ceilalți susțineau că vaccinarea este un „panaceu universal”; (ambele formule au încărcătură pleonastică!). Astfel, Cavalerul Molimei s-a divizat în doi juni călăreți rivali, plasați în fruntea a două armate de cruciați… Cruciați ai inocenței, copii înarmați cu săbii gonflabile, scuturi de plastic ornate cu beculețe colorate, echipați cu uniforme de luptă imprimate cu însemnele idolilor lor Batman, Superman și Spiderman.
Insensibil la joaca „războinicilor luminițelor”, Cavalerul Războiului a intrat la începutul anului 2022 în scenă… Cu tancul… Beat, pătruns de ură, înarmat până în dinți, somându-i pe inocenți să-și predea armele: găletușele, lopățelele, săbiuțele, scutulețele.
Desigur, după ieșirea din starea de șoc, Lumea Civilizată a fost nevoită să reacționeze. Dar cum să se comporte cu un călăreț turmentat, cu fața vineție, înarmat până în dinți, care aruncă scuipați amenințători asupra copiilor din grădiniță? O intervenție în forță era riscantă… Mai potrivită ar fi fost diplomația… Dar personajele care s-au așezat pe scăunele la capătul măsuței lungi au fost urechiate și trimise în banca lor. Restricții? Efectul a fost contrar așteptărilor. Fără acces la băuturile fine, bețivul bea licori contrafăcute și devine mai violent.
A rămas speranța… Agresorul va muri de ciroză, ori va avea loc o revoltă și tovarășii de băutură îl vor lovi cu o sticlă în moalele capului… Poate se vor revolta împotriva lui barmanii, fabricanții de spirt, poate îi va exploda vodka în față… Ori va fi sensibilizat de inocența vreunui puștan sechestrat în grădiniță… Dar așteptarea costă. Prețul barilului de spirt crește, în avantajul invadatorului. Producția depășește consumul propriu, iar cu surplusul cumpără tancuri și se plătesc soldați. În acest timp, alimentele rămân blocate în depozite și porturi, căci transportul lor este perturbat de creșterea prețului la vodka… Temporizarea îl transformă pe Cavalerul Foametei în vedetă.
Subnutriția este totuși preferabilă morții, astfel încât așteptarea unei greșeli din partea adversarului rămâne singura armă de apărare… Dar este nevoie de acel element care-i lipsește bețivului agresiv… Inteligența… Inteligența socială, inteligența istorică… Intelligence… Căci până la regruparea forțelor rațiunii, agresorii se plimbă nestingheriți pe străzile lumii… Jokeri care jonglează cu grenade având cuiul scos, spre deliciul găștilor lor turmentate. Lăsați liberi, vor arunca planeta în aer. Întărâtați, vor proceda la fel. Îi va opri doar înfruntarea inteligentă. Singura variantă pentru a împiedica intrarea în scenă a Cavalerului Morții…
Președinta Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi (democrată, californiancă, progresistă, italiancă, antitrumpistă, catolică), și-a anunțat intenția de a ateriza în Taiwan, mica insulă din coasta Chinei. Milenara Chină a transmis de îndată un mesaj războinic: ataiwanizarea „Numărului 3” din administrația americană este o provocare, iar răspunsul va fi „pe măsură”… Pe măsura unui stat totalitar… O reacție militară la o vizită politică.
Ataiwanizarea Pelosiei a fost urmărită în întreaga lume cu sufletul la gură, așa cum a fost urmărită aselenizarea misiunii Apollo 11 în 1969… Lansare, poziționare pe orbită, stabilirea locului de desant. În urmă cu 53 de ani, aselenizarea a avut loc în sudul Mării Liniștii (Mare Tranquillitatis), la 20 de kilometri de craterul „Sabine D”; în 2022, ataiwanizarea s-a realizat în Pacificul De Sud, la câțiva kilometri de China. Lipsă de aer (dar nu și de atmosferă), gravitație scăzută, teamă, în ambele cazuri. Comunicare cu centrul de comandă din Huston în prima misiune… Comunicare cu Deep State-ul (expresia preferată a lui Donald Trump) în a doua misiune… Cu mască în loc de cască.
Judecând cu privirea spre Lună și cu picioarele pe Pământ… Nancy Pelosy nu ar fi îndrăznit să ataiwanizeze fără acordul intelligence-ului american. Deep State-ul și-a dat acordul și a calculat consecințele vizitei. A riscat calculat… China nu va îndrăzni să atace un avion pașnic american.
Calculul a fost corect, cel puțin până în prezent. Pelosi a ataiwanizat, iar Cavalerul Morții nu a cutezat să intre în scenă. Taiwanul este înconjurat acum de rechini de oțel, dar nu se lasă intimidat. Globul pământesc este un butoi cu pulbere, dar cercurile lui încă rezistă. Prin ataiwanizarea Pelosiei, câinele democrației a lătrat la cei patru cai ai apocalipsei. Chiar dacă nu este cel mai frumos, tânăr și sănătos exemplar al rasei sale, chiar dacă nu are înfățișarea unui Salvator de tip holywood-ian, câinele democrației și-a făcut datoria. A lătrat și a mușcat… A mușcat la momentul potrivit, la locul potrivit, a mușcat cu folos…
Ataiwanizarea Pelosiei a fost un pas mic pentru democrație, dar un picior uriaș în fundul Cavalerului Morții. Căci nu mor câinii când vor caii!
