Nenumărați oameni nevinovați au de suferit în aceste zile din pricina ”transparenței” cerute peste ocean de extremiști de dreapta, apoi de omologii lor de stânga, în speranța de a le-o trage inamicilor politici democrați. Iar apoi republicani. Presiunea lor, când dreptei antisemite și izolaționiste i s-a alăturat stânga democrată din Congres, a devenit atât de mare, încât Trump nu i-a mai rezistat.
În consecință, Președintele a făcut nedreptatea de a autoriza majoritatea republicană din Congres să dea o lege care să oblige ministerul american al justiției să publice dosarele integral. Ca să arate că el nu e vinovat.
În dosare e plin de nume de vinovați, în covârșitoarea lor majoritate oameni de stânga. Sau de extremă stânga.
Dar dosarele sunt doldora și de oameni criticabili (de stânga și de dreapta) doar pentru proasta judecată de a se lăsa asociați unui individ mai mult decât îndoielnic, mai rău decât dubios. Nu puțini își pierd în aceste zile joburile de pomană. Mai grav, nimeni nu mai poate fi sigur că statul și legea îi apără sfera privată. Nimeni.
În schimb, marii vinovați, între care fostul ministru socialist al culturii franceze, Jack Lang, familia Clinton, familia emirului din Qatar Al Tani, poate chiar și fostul ministru laburist britanic Mandelson, ori actualul ministru american al comerțului, Lutnick, au relații prea tari și bani prea mulți ca să aibă foarte mari probleme și nicio scăpare, de pe urma răutăților lor.
Transparența NU e dreptate. Și nu în ipocrizii monumentale se va găsi ea.
De ce abordez subiectul?
Am fost somat, ca evreu, să scriu despre dosarele Epstein. S-a implicat, firește, că eu, ca ”evreu” trebuie neapărat să știu tot, dar absolut tot despre un ”evreu” ca Epstein și ”legăturile” sale ”indiscutabile” cu serviciul secret israelian (deci al ”evreilor”) – Mossadul.
Nu răspund la provocări. Antisemiții – când sunt proști – sunt plicticoși. În mintea lor îmbolnăvită grav de conspiraționism, ceva ce infectează mințile chiar mai rău decât like-urile și rețelele sociale, toți evreii ”știu” obligatoriu ”tot despre toți ceilalți”. E musai să fie așa. Că așa ne ”învață” ”Protocoalele”, se știe, făcătura serviciului secret țarist, furată de la un literat francez, care avea să devină lectura predilectă a dictatorului nazist Hitler. Iar mai nou, așa ne ”învață” dosarele. Că ”toți, în ele”, ar fi, chipurile, ”evrei”. Din asemenea acuze intens vehiculate în rețelele sociale ”află”și evreii că neevrei ca Bill Gates și Bill Clinton erau ceea ce nu sunt: ”evrei”.
Nu scriu, din principiu, decât despre ce vreau și ce știu, precum și despre ceea ce cred că, în măsura în care mă ajută Dumnezeu să mă luminez, pot lămuri unui public în parte perplex, needificat, confuz, mințit, dezinformat, manipulat.
Iar despre multe aspecte din dosarele Epstein încă se știe obiectiv cam puțin. Pe de altă parte, deși nu sunt in nuce mult mai mult decât un munte de fapte diverse, a căror față sordidă se cunoaște de mult, dosarele sunt nu doar texte re-fondatoare de antisemitism, ci o sursă aproape inepuizabilă de manipulare politică și ideologică, de stânga sau de dreapta.
Iată motivul pentru care m-am hotărât să încerc, dacă sunt în stare, să demontez manipulările, abordând dosarele pe îndelete, pe măsură ce sunt publicate și aflăm din ele noutăți ocultate. În același timp, m-am decis să despart pe cât îmi este cu putință grâul de neghină și ceea ce știm și e probat, de ceea ce e bârfit. De ceea ce e sugerat, șoptit, implicat, bănuit, prin innuendo răspândit, defăimător propagat, difuzat și presărat, pentru ca ideologii, teroriștii și propagandiștii din echipele lor să tragă spuza pe turta lor.
Așa de pildă, dosarele Epstein sunt pline de indicii de conspirații. Indiciile ne transmit că au fost obținute, cumpărate și vehiculate informații sensibile, că au fost traficate persoane, că s-a încălcat legea masiv. Dar marea conspirație pe care vor s-o descopere mulți în aceste dosare n-a putut fi încă dovedită, în ciuda numărului uriaș de documente publicate.
Dar ce contează? Partidele și oamenii lor de comunicații se dau de ceasul morții să găsească muniție nu doar pentru a trage în adversarul politic, – căci gloanțe se găsesc destule -, ci proiectile de bazooka, ghiulele de tunuri și bombardierele B 2 pentru a-i zdrobi definitiv.
Iar unde ele nu sunt, se inventează. Epstein și serviciile secrete
Antiamericanii știu sigur că Epstein ”a fost agent al CIA”. Rusofobii, că ”era omul lui Putin”. Antisemiții, că era spionul Mossadului. Iar cei din urmă își bat joc de naivii care-l consideră pe defunctul delincvent sexual agent al Kremlinului.
Păi cum să fi fost Epstein KGB-ist/FSB-ist, dacă tatăl ”gagicii” lui ar fi fost ”agent Mossad”? Adică socrul îți determină serviciul secret care te va recruta. Și dacă s-a întâlnit cu premierul israelian! Ca și cum omul în cauză nu s-ar fi întâlnit cu dregători de rang înalt din toate țările relevante. Da, dar ”n-a avut el o cămașă cu însemnele IDF? N-a fost el invitat să viziteze Israelul? N-a lucrat el pentru familia Rothschild? N-au fost prietenii lui toți sioniști”?
Nu, n-au fost. Dimpotrivă. Unul din cei mai buni prieteni ai lui Epstein, Noam Chomsky, liderul necontestat al celor mai citați intelectuali publici din istorie (în afară de Autorul Bibliei și de Shakespeare) era un lider de opinie extremist de stânga, din unghiul căruia Israelul era nu ceea ce e, o democrație liberală, ci un stat banditesc, ”mai rău”, pasămite, decât Africa de Sud în vremea apartheidului.
Că toți promotorii tezei privind apartenența lui Epstein la unul sau altul din serviciile secrete – o carieră de spion încă de nimic dovedită- împărtășesc aceeași imbecilitate conspiraționistă, de vreme ce confundă faptele cu ipotezele, nu pare să le treacă prin cap.
Dar atunci cine și ce anume a fost Epstein?
”Ești diavolul”? – a fost întrebat Epstein de un amic care pretindea că i-ar vrea bine și ar dori să-l ajute, dar de fapt exulta că evreul a fost înhățat și trimis după gratii. Nu era, bineînțeles, aghiuță. Diavolul s-ar fi descurcat net mai bine decât un ins prins de mai multe ori cu ocaua mică și osândit definitiv de justiția americană.
Ce era Epstein atunci?
Un răufăcător? Desigur. Un delincvent sexual? Cu certitudine. Se spune și: ”un pedofil”.
Dar, dincolo de factorii încă neștiuți ai personalității sale, era îndrăgostit de oameni foarte inteligenți, de oameni de știință, de lingviști ca Chomsky, de biologul evoluționist Martin Novak, de expertul german de IA Joscha Bach, de cineaști ca Polansky și Woody Allen. A devenit, prin urmare, centrul al unei vaste pânze de păianjen, reunind o bună parte din elita culturală, științifică, economică și politică americană și occidentală. E vorba de magnați după chipul său, ca Peter Thiel. Apoi de președinți ca Bill Clinton, de ex-premieri ca Ehud Barak, de înalți diplomați și miniștri ca lordul Mandelson, de capetele încoronate și diplomați din Norvegia, ca și, în mare măsură, de extremiști de stânga și de dreapta, inclusiv antisemiți, ca evreul Chomsky și iudeofobul Steve Bannon.
Pe ei toți și pe foarte mulți alții, Epstein i-a strâns cu sârg în jurul său.
De ce i-a strâns? Ca să-i șantajeze?
Posibil. Dar mai probabil ca să extragă din ei, fie bani, fie ceva ce-și dorea pentru el însuși chiar mai mult decât sexul cu adolescente: inteligență și înțelepciune. În acest scop s-a înconjurat cu oameni din elita liberală, progresistă, cosmopolită.
Rețeaua sa nu pare a fi expresia unei mari ”conspirații globale”, cum vor să acrediteze mulți extremiști. Ci doar o plasă creată de neatenția, indiferența, slăbiciunile, de păcatele, carențele, vanitățile, de perversiunile și degenerarea unei elite planetare prea prospere și îmbuibate, prea alintate, prea divorțate de etica biblică, pentru ca să nu fie ușor de sedus, de prostit, de înhămat la relele și fărădelegile care sunt în firea oricărui om fără de Dumnezeu. Și pentru ca să nu fie ori nepăsătoare, ori extrem de ipocrită. După cum cum a demonstrat în repetate rânduri Steve Bannon.
Extremistul de dreapta care a vrut să ne convingă că e trumpist și n-ar fi avut nimic de-a face cu Epstein, trăgând din toate țevile în clienții reali sau prezumtivi ai magnatului, era, în fapt, unul din oamenii de casă ai delincventului sexual. În 2019, cu săptămâni înainte de arestarea și moartea lui în închisoare, Bannon mai încerca să facă un documentar encomiastic la adresa prietenului său Epstein și să-l reabiliteze, sperând să mai profite de cel alături de care își bătuse joc din plin de Donald Trump.
Pentru o astfel de elită perfidă, lubrică, fățarnică și crapuloasă nu era nevoie decât de apariția cuiva în stare să le ofere ceea ce râvnea: afaceri lucrative, putere, sex și capacitatea înnodării de plase de relații foarte utile. Moștenirea durabilă a acestei ticăloase elite va fi subminarea pe termen lung a încrederii în guverne, instituții și democrații. Și consolidarea tuturor ideologiilor extremiste.
Articol publicat inițial pe site-ul petreiancu.com
