Ioan Stanomir: Rusia, Uniunea Sovietică și noi

Timp de lectură 3 min.

De ce este bine să pledăm cauza unei justiții a memoriei? Ce fel de atitudine ar trebui să adoptăm față de diversitatea Estului, atunci când vorbim despre memorie și modele: să prețuim ceea ce descoperim sau să fim mai degrabă prudenți? Despre ce fel de justiție a memoriei ne învață unul dintre cei mai importanți intelectuali ai modernității, Anton Pavlovici Cehov? Ce înseamnă „a doua Rusie” și care este forța ei acum, când armele vorbesc? De ce trebuie să ne întoarcem atât de departe…

citește în continuare

Recrutarea cenzorilor. Serviciul Instructaj-Control

Timp de lectură 14 min.

Cuvântul „cenzură” va fi foarte rar întâlnit în documentele Drecției Generale a Presei și Tipăriturilor. Oamenii care lucrau acolo se numeau „lectori”, „instructori”, „inspectori”, „împuterniciți”, iar activitățile de cenzurare se vor numi „intervenții” sau, foarte general, „control”. Până în 1949, au existat comisii de cenzură, se făceau liste cu respectabili „domni cenzori”, deveniți foarte repede „tovarăși”, dar termenul va dispărea treptat din vocabularul oficial al epocii. Fiind o instituție semiclandestină, cu activități secrete și foarte speciale, angajarea personalului (a cenzorilor) a constituit una din…

citește în continuare

Recitindu-l pe Corneliu Coposu (XI). Maniu și serviciile secrete (b)

Timp de lectură 26 min.

După cum subliniam în prima jumătate a penultimului episod al acestui book review în foileton, socotirea lui Iuliu Maniu ca ”spion”, ”agent” sau ”colaborator” al serviciilor secrete britanice, în particular al SOE, este o eroare de interpretare. Una gravă. A misinterpretation. Conducătorul rezistenței antihitleriste din România era un aliat al  guvernului britanic condus de Winston Churchill. Colaborarea antinazistă se petrecea la acel nivel. Iuliu Maniu nu era James Bond. Și nici un trădător de țară, precum Kim Philby. Revenind la Jurnalul interzis al lui…

citește în continuare

Comunismul. Confesiuni inedite ale unui martor: Corneliu Coposu (I)

Timp de lectură 9 min.

Pentru România, sfârșitul ultimului război mondial nu a însemnat nici un final de tragedie și nici un început de redresare. Pe lângă pierderile umane și teritoriale cauzate de situația geopolitică a țării și de antrenarea ei în conflagrația mondială, la sfârșitul războiului s-a adăugat ocupația sovietică și instaurarea comunismului. Românii nu au apucat nici măcar să evalueze dezastrul cauzat de război, când, asupra lor s-a abătut devastator, comunismul, metoda violentă prin care Kremlinul a reușit până aproape de sfârșitul secolului 20 să controleze aproape…

citește în continuare