Problema noastră majoră, în Europa și SUA? Dosarele Epstein?
Păi poate spune cineva că nu? Să aibă oare cineva curajul să-și mai spună părerea? De pildă că, deși trebuie pedepsit și sexul cu adolescenți minori, una e pedofilia imamilor și preoților, alta raporturile (și ele condamnabile) cu tineri de 16, 17 ani?
Pentru că sunt mulți cucernici, toți neprihăniți și urcați pe baricade, foc de aprinși moral din pricina cuvântului ”fentă”, utilizat într-un text recent publicat, hai să ne înclinăm în fața mâniei lor virtuoase și să explicăm: ”fenta” e distragerea atenției de la marea și acuta problemă globală actuală, cea sino-ruso-iraniană, prin ceea ce nu pare mult mai mult decât un fapt divers (din trecut). În care principalii făptași au fost pedepsiți, ceilalți fiind osândiți de publicarea numelor lor.
Putem trece mai departe fără să ignorăm necesitatea pedepsirii celor dovedit vinovați din dosarele Epstein? Atenție. Un răspuns afirmativ poate și va fi cotat drept politic incorect.
La fel, faptul că problema noastră majoră e alta. E spălarea pe creier, documentată cât se poate de persuasiv de discrepanța uriașă dintre elite și lumea de rând. Dintre părerea politică ”sofisticată” a protipendadei, musai progresistă, și părerea de bun simț a omului simplu, țăran, muncitor, meșteșugar, investitor, artist.
Oameni care trudesc ca să-și facă un rost și să-și croiască un drum la adăpost de manipulatori. Din când în când, cei din urmă își articulează opinia onest.
Mai nou, s-au dus interesați să vadă ”Melania”, filmul lui Brett Ratner despre prima doamnă a Statelor Unite. Protipendada nu s-a rezumat să strâmbe din nas. A condamnat fără drept de apel pelicula (și personajul ei principal) încă înainte de a vedea lumina ecranului.
The Sydney Morning Herald, un ziar australian de extremă stânga din orașul însângerat recent de doi teroriști ai statului islamic, după ce-au fost atât de cocoloșiți de guvernanții progresiști de la Canberra, încât deși știau cu cine au de-a face, i-au dat unuia dintre ei un permis de port-armă, poate ca să poată omorî ”legal”, s-a inflamat de această dată groaznic.
Potrivit ziarului de dimineață din Sydney, care e numai lapte și miere când e vorba de jihadiști și de islam, n-a făcut economie nici de cele mai dure epitete, ca s-o descrie pe prima doamnă a Americii. A cărei față ar fi ca un ”pumn”, iar documentarul despre ea nimic decât ”un infern pur și fără de sfârșit”. Andrew Bolt, de la Sky News Australia, înregistra siderat că ziarul britanic The Guardian, o portavoce amintind de Pravda și Scânteia a alianței dintre extrema stângă și teroriștii islamiști, inclusiv cei cu zeci de mii de morți la activ de la Teheran și din Hamas, nu s-a dat în lături să facă o paralelă de Mărcuța. Una, în care a pus alături Melania și Zone of Interest, despre Rudolf Hoess și nevastă-sa. Despre un criminal de război nazist care a girat crimele în masă de la Auschwitz.
Că ziarul britanic de orientare neomarxistă și islamistă a călcat iar în picioare, astfel, fără pic de jenă, memoria victimelor Holocaustului, nu pare să intereseze excesiv de multă lume. Care pare să se fi abrutizat, după ce guvernatorii extremiști de stânga din California și Minnesota, NYT, precum și niște ”profesori româno-americani de ”anticomunism”, ajunși fanii lui Zohran Mamdani, i-au obișnuit cu enormități similare.
La antipod e publicul. Cinefilii au optat pentru a da cu tifla disprețului cronicarilor cinematografici de la publicații și canale progresiste ”subțiri” și ”sofisticate” și au luat cu asalt cinematografele să vadă ”Melania” din primul weekend al difuzării lui.
Pelicula a încasat la box office mai mult decât dublul prezis de ”experți”. Grație giganticei sale premiere, filmul a încasat o sumă incredibilă pentru un documentar la premieră, spectatorii rambursând în doar primul său sfârșit de săptămână, în răspăr cu predicția analiștilor, circa 10% din costurile de producție și publicitate investite de MGM/Amazon în ”Melania”. Acest succes ieșit din comun, determinat de publicul american și internațional, i-a lăsat bouche bée și teribil de încurcați pe analiștii dezavuați atât de brutal de cinefili. Din care 99% au elogiat filmul după vizionare, în contrast cu criticii profesioniști ai publicațiilor occidentale.
Pentru care orice ține de familia Trump e obligatoriu ”câh”. Și intre care doar 7% au avut temeritatea să facă notă discordantă și să zică de bine de acest film.
Or, această elită culturală ne determină ce mai conține plaja tot mai restrânsă de opinii permise care ni se concede. Ea hotărăște ce filme să vedem, ce publicații să citim, ce păreri răspândesc ”ură” și ce nu, ori ”instigare” și ce nu. Ea ne spune când e liber la scandalizat. Și când nu. Și când suntem siliți să acceptăm fără cârtire punerea pe butuci a economiei, în numele unor prezumtive beneficii ecologice. Sau obligativitatea măștilor, a vaccinurilor posibil pernicioase și inutile, a închiderilor de școli pe trimestre întregi de îndobitocire a copiilor noștri. Și tot ea pune piciorul în prag, evidențiind ce e voie de ales și ce nu. Și când empatia față de inamicii noștri mortali, care ne cântă de bună bucată de vreme prohodul, e ”fără alternativă” și nu e voie să nu cumva să primeze în fața grijilor noastre chipurile ”islamofobe” și a instinctului nostru de conservare.
Text publicat inițial pe site-ul petreiancu.com
