« Peisajul politic european se schimbă, iar partidele politice tradiționale se închid într-o negare a realității, care este de asemenea o negare a democrației. În toată Europa, dreapta naționalistă a avansat considerabil în ultimele alegeri europene. Aceasta reprezintă acum 25% din deputații noului Parlament European, iar progresele sale sunt și mai spectaculoase în anumite state membre, în special în Franța, Italia și Germania. Dreapta națională își menține pozițiile în bastioanele sale din Ungaria și Polonia.
Peste tot, aceleași cauze produc aceleași efecte: unanimitatea partidelor tradiționale asupra anumitor subiecte precum mediul și climatul, asociată cu eșecurile acestora de a aborda preocupările centrale ale unei mari părți a electoratului – politica industrială, imigrația, suveranitatea – a condus la apariția unei noi oferte politice.
Reacția partidelor tradiționale la această evoluție este profund antidemocratică și depășește lupta politică legitimă – indiferent de ce se gândește despre poziționarea partidelor naționaliste. Pentru a-l pedepsi pe Viktor Orbán, reuniunile organizate de Ungaria în calitate de președinte al Consiliului Uniunii Europene sunt boicotate de Comisia de la Bruxelles și de anumite state membre. Niciodată o președinție europeană a unui guvern ales democratic nu a fost tratată în acest mod.
În noul Parlament European ales, „cordonul sanitar” funcționează perfect și deputații europeni proveniți din dreapta naționalistă sunt excluși din posturile de influență din cadrul principalelor comisii parlamentare. Între timp, Ursula von der Leyen își compune Comisia Europeană sprijinindu-se pe social-democrații de centru-stânga, centrul-dreapta și pe Verzi – adică aceeași coaliție care guvernează Uniunea Europeană de cincisprezece ani, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Emmanuel Macron se pregătește, de asemenea, să-l confirme pe Thierry Breton ca fiind candidatul francez pentru postul de comisar european.
În Franța, partidele politice se comportă ca și cum Rassemblement National ar avea doar doi deputați, excluzându-i din posturile de responsabilitate în cadrul Adunării Naționale. De cealaltă parte, Les Républicains se comportă ca și cum ar avea încă 200 de deputați, iar stânga ca și cum ar avea o majoritate.
Partidele tradiționale, în alianțe ciudate care variază de la centrul-dreapta până la partidul comunist, abuzează de poziția lor dominantă în sistemul politico-administrativ pentru a refuza dreptei naționale locul cuvenit în viața publică pe care l-a obținut în mod legitim prin vot. Acest ostracism nu se referă doar la partide și la reprezentanții lor aleși, ci și la milioanele de alegători care au votat pentru aceste partide în toată Europa. Scopul acestor manevre este de a întreține ideea că aceștia nu sunt legitimi să exercite responsabilități politice.
Problemele urgente – datoria, imigrația, apărarea – rămân netratate. În discursul său de învestire în Parlamentul European pe 18 iulie, aceeași Ursula von der Leyen a adăugat o notă suplimentară cu privire la ambițiile climatice ale Uniunii Europene, fără a menționa măcar o dată cuvântul imigrație. Ea propune o nouă extindere a competențelor Comisiei în domenii precum locuințele, apărarea sau diplomația. Este aceasta cu adevărat o prioritate?
Întrebarea care se pune este cât timp va mai dura acest decalaj între funcționarea lumii politice și realitate. Încrederea în instituții va fi grav afectată. Comisia Europeană va continua să fie percepută ca o entitate îndepărtată de preocupările unei mari părți a electoratului european.
Partidele de dreapta națională din Europa sunt parțial responsabile pentru situația lor. Ele trebuie să devină mai bune în cunoașterea și practica instituțiilor, investind timp și expertiză pentru a stăpâni secretele unui sistem care în prezent joacă împotriva lor. Aceasta este una dintre responsabilitățile deputaților europeni de dreapta națională aleși pe 9 iunie.
Aceste partide trebuie mai mult ca niciodată să conteste monopolul legitimității politico-administrative al partidelor de guvernare tradiționale, care au eșuat pe toate planurile în ultimii ani. Acest lucru necesită un efort considerabil, nu doar în timpul campaniilor electorale, ci și pe austerele coridoare ale puterii, atât în statele membre, cât și la Bruxelles, unde se joacă mai mult ca niciodată viitorul politic al Europei. »
Sursa: LeFigaro.fr
