Ar trebui să ne frământe întrebări cheie pentru viitorul nostru și al lumii libere.
Ce revendicări are Hamas, care, dacă ar fi fost satisfăcute, i-ar fi împiedicat pe islamiști să pună la cale și să execute baia de sânge în care au scufundat acum două luni sudul statului evreu, iar apoi fâșia Gaza?
Și ce ar fi putut face Vestul ca să-i împiedice să-l scufunde și să arunce în haos și populația palestiniană din Gaza?
Își mai amintește cineva, oare, de Rousseau? Cum ar fi văzut el barbaria masacrului și violurilor în masă comise de teroriștii islamiști care au cotropit Israelul la 7 octombrie?
Nu, nu există doar ”sălbaticul nobil” imaginat de precursorul iluminist al totalitarismelor, Jean-Jacques Rousseau. Există și civilizatul sălbăticit. De pildă nazistul.
Cum se răsplătește terorismul care vrea să ne omoare
Mai există și civilizatul care, din varii motive, se grăbește să devină lacheul sălbaticului care extermină poporul evreu în mare veselie, fără urmă de vreo nobilime, aristocrație, sau măreție. În acest scop, reacționează ca ONU și administrațiile de stânga din cancelariile occidentale.
Mai toate s-au grăbit, după marele măcel jihadist, să-și dorească, pe lângă ”armistițiu”, sau încetarea focului cu teroarea genocidară, răsplătirea ei prin revendicarea unei rezolvări ”negociate a conflictului”. Căci Hamas ar fi avut ”meritul” de a fi repus pe tapet ”problema palestiniană” și ”necesitatea” rezolvării ei pe baza ”soluției celor două state”.
Nobilul, aristocraticul, civilizatul occidental nu vede, în bunătatea și naivitatea lui, nimic rău în a le satisface barbarilor revendicările. Nu doar pentru ca să-i liniștească și să-i educe, eliminând pericolul extremist și terorist, ci și pentru ca să se simtă el bun, moral, superior. Pentru că, în naivitatea și stupiditatea lui autodestructivă, crede că-și poate permite compasiunea față de revoluționarul islamist. Și în genere față de rău. Fie el chiar malefic.
Veselia măcelarului
Nu, teroriștii genocidari de la 7 octombrie nu au fost cu totul originali. N-au fost unici și de excepție nici măcar în veselia cu care au torturat. Ori în voioșia cu care au mutilat, amputat sfârcuri și sâni, în timp ce violau, sau pe urmă, cu care au introdus cuțitele în vaginuri, cu care au decapitat bebeluși, cu care au chinuit la sânge copii și bătrâni, au eviscerat fetuși din mame gravide și au asasinat în masă, înainte de a răpi și schingiui ostatici pe termen lung.
Scriitorul Hannes Stein, corespondent american al ziarului elvețian Neue Zürcher Zeitung, a publicat în NZZ un articol intitulat ”La ce a folosit cruzimea”, în care argumentează credibil, pe bază de probe, că Holocaustul a avut loc în mare măsură la fel – prin atrocități comise de naziști sau de aliații lor fasciști și legionari într-o manieră similară: jovial. În hohotele hoardelor lui Hitler și Antonescu s-au exterminat, la marginea gropilor comune, adulți, femei și bebeluși.
Pentru că exterminările în masă hitleriste n-au fost toate efectuate ”industrial”, pe bandă rulantă, prin gazare, în fabrici ale morții numite lagăre de concentrare și de exterminare.
Ororile orgiilor de violență naziste au avut loc frecvent în mare voie bună: în veselie s-a omorât, în spatele frontului, cu participarea unor echipe ale morții și plutoane de polițiști, jandarmi ori soldați. Sau civili. S-a violat, pângărit, tăiat bărbi de evrei înaintea împușcării și a aruncării în groapa comună și s-au introdus baionete în vaginuri de evreice zâmbind. Sau li s-au eviscerat pântecele gravidelor. Râzând. Și cu tot atâta chef, atrocitățile naziștilor au fost fotografiate, de către unii făptași. Vai, întru eternizarea lor și celebrarea lor eternă. De ce?
Utilitatea batjocoririlor. Și deosebiri între naziști și islamiști
Pentru ca victimele să nu fie doar chinuite și exterminate, ci și batjocorite, umilite, zdrobite.
Singura deosebire e, potrivit lui Stein, că informațiile despre abominația islamistă au ajuns prin rețelele de socializare în timp real în casele membrilor marelui public.
În realitate, regimul de la Berlin a încercat să escamoteze genocidul, în vreme ce islamiștii au inclus exhibarea atrocităților în planul lor exterminator. Dar de râs au râs și unii și alții.
Genocidul și statul evreu
În plus, de această dată genocidul a avut loc pe pământul unui stat evreiesc, conceput, edificat și apărat tocmai pentru ca asemenea exterminări și pogromuri antisemite de proporții colosale să nu mai amenințe grosul poporului evreu. Ideea teroriștilor a fost să etaleze anemia, slăbiciunea și incapacitatea evreilor de a se apăra în propriul stat și a impotenței bărbaților evrei, sugerându-se că ar fi incapabili să-și protejeze mamele, soțiile, fiicele și surorile, după cum justă observă Stein.
În acest scop, puțin le-a păsat teroriștilor islamiști palestinieni dacă victimele lor sunt pentru o înțelegere cu arabii sau nu, dacă sunt progresiști sau conservatori, dacă îl votează pe Netanyahu sau extrema stângă.
Iată, de altfel, motivul pentru care e vital ca principalul obiectiv al războiului să fie refacerea disuasiunii, a capacității Israelului de a-și descuraja adversarii, inamicii și vrăjmașii, indiferent dacă au revendicări reale, palpabile, sau sunt pur și simplu genocidari.
Particularități eterne ale antisemitismului
Stein consideră că ”o particularitate a urii pe evrei constă mereu în faptul că violența antisemită e concepută ca o pedepsire a evreilor”. Autorul elvețian reconstituie mileniile de astfel de ”pedepsiri” pornind de la gloata din Alexandria care i-a ”pedepsit” printr-un pogrom pe evreii din orașul egiptean pentru că se țineau deoparte, nu mâncau carne de porc, nu sacrificau idolilor, filosofau și vorbeau grecește mai bine decât grecii. Drept pedeapsă, li s-au aprins vesel casele și sinagogile, copiii au fost torturați, femeile și bărbații răstigniți, scrie Stein.
Care amintește și de masacrele antisemite repetate ale erei creștine. Ca și de sancționarea, de către naziști, a ”iudeobolșevismului”, pedepsind ideea biblică potrivit căreia oamenii sunt creați toți după chipul și asemănarea Sa. De unde reiese că oamenii se bucură toți de demnitate și de o egalitate sfidând gândirea rasistă a lui Hitler și a ciracilor lui fasciști.
Cu un popor care gândește astfel, afirmă Stein, nu se putea edifica un imperiu colonial nazist, în care slavii să fie toți roboții nemților. Poporul gândind astfel trebuia înlăturat.
Rolul libertății și regimul totalitar
Stein are dreptate. Dar articolul său e, în acest punct, incomplet. Monoteismul etic evreiesc nu se poate lipsi, ca element de bază, de libertatea individului, care-i slujește lui Dumnezeu și compatrioților săi, precum și idealurilor spirituale, doar în baza libertății sale.
Or, un sistem totalitar, indiferent dacă e nazist sau bolșevic, nu poate coexista cu drepturile individuale, cu singura formă de libertate care contează cu adevărat din unghiul demnității omului.
Pe scurt, autorul elvețian atrage atenția asupra unui punct esențial. Hamas a masacrat la 7 octombrie ca să-i pedepsească pe evrei pentru politica de ocupație. În Cisiordania, căci din Gaza se retrăseseră complet cu mic cu mare, în anul 2005.
În fapt, adaug eu, Hamas și Jihadul Islamic n-au omorât evrei pentru ca să obțină concesii teritoriale. Ci, potrivit lui Stein și comentariilor consacrate de mine ”antisemitismului eliminatoriu”, cum l-a numit istoricul american Jonah Goldhagen, teroriștii islamiști ”i-au pedepsit pe evrei pentru că erau”. Pentru că se aflau acolo. Și pentru că ”au reușit să edifice în Orientul Mijlociu, din proprii puteri, un stat funcțional. Unul dotat cu un succes economic și militar care-i rușinează pe musulmanii dimprejur”.
Reiese de aici faptul că a lua în serios, în reacție la atrocitățile Hamas, ”justele revendicări” ale extremiștilor palestinieni (sau ale oricui) la adresa Israelului, e complet nepotrivit. În cel mai bun caz, distrage atenția de la problema în cauză: antisemitismul exterminator. În cel mai rău, încurajează terorismul și stimulează viitoare tentative de finalizare a Holocaustului. Căci Hamas n-are decât o revendicare: nimicirea tuturor evreilor, ca o condiție a edificării ”umei”. Iar acest obiectiv nu va dispărea, dacă s-ar implenta ”soluția celor două state”. Și dacă suntem băieți ”buni” și împăciuitoriști cu islamiștii. Sau cu putiniștii.
Ce e de făcut
Reiese, de asemenea, că, în confruntarea ei cu califatul, civilizația e handicapată. Îl înțelege greșit pe sălbaticul aparent ”nobil”, când de fapt nu e decât abominabil.
Civilizația îl îndreptățește aiurea, se lasă manipulată prin intermediul tendinței ei de a se autoculpabiliza și întârzie să-și creeze instrumentul detectării ispitei omului civilizat de a se fanatiza și rinoceriza, lăsându-se prefăcut în lacheul sinistru și în prea-plecata și abjecta slugă a barbarului genocidar. Al cărui scop e la fel de modern și totalitar, precum țintele nazismului și comunismului: eradicarea libertăților individuale întru islamizarea lumii și transformarea celei globalizate într-un sat totalitar.
Această stupiditate autodestructivă, promovată cu o consecvență demnă de o cauză mai bună de progresism, se cere instantaneu contracarată și grabnic desființată. Pentru că obiectivul islamizării lumii nu mai poate fi cotat drept ”utopie”.
Prea asemănătoare s-au arătat în ultimele două luni odioasele demonstrații pro-Hamas declanșate în lume, cu sprijinul stângii progresiste, de masacrul terorist-islamist de la 7 octombrie. Și prea similare sunt, global, părelnicele lor justificări. Ori sistematicele lor omisiuni: de a menționa suferințele femeilor violate, ale copiilor evrei, ale arabilor uciși de teroriști cot la cot cu vecinii lor israeliți.
Sau de a ”vedea” că, spre deosebire de palestinienii din Gaza, care susțin în proporție de opt din zece baia de sânge teroristă, iranienii, oprimați la sânge de regimul lor islamist, sunt trup și suflet alături de efortul israelienilor de a eradica terorismul în Gaza și aiurea.
Occidentalii care, ca să fie de folos, stăruie să contribuie cu bani proprii la ajutorarea palestinienilor, ar putea face mai bine, recalibrându-și asistența spre a o direcționa către adevăratele victime ale lumii contemporane, bântuite de tirani: spre iranieni, ucraineni, chinezi, venezueleni, nicaraguani și cubanezi. Și spre a salva lumea liberă.
Articol publicat inițial pe petreiancu.com
