De peste o sută de ani, istoria universală a fost construită pe minciuni și inducere în eroare. Totul a început cînd un grup de revoluționari bolșevici, plătiți în aur de serviciile secrete militare germane, au preluat puterea în octombrie 1917 prin lovitură de stat împotriva guvernului democratic care răsturnase prin revoluție regimul autoritar și Imperiul Țarist. Ei au pretins atunci că ”eliberează” clasa muncitoare exploatată, dar au instaurat un regim criminal totalitar, care a lichidat clasele, grupurile și indivizii ”incorecți politic”, iar apoi și-a tot extins influența pe diferite continente.
Pe 23 august 1939, Hitler și Stalin au încheiat pactul de neagresiune nazisto-comunist, în urma căruia și-au împărțit teritorii din Europa Centrală și de Est, inclusiv din România. După cîteva zile, a început cel de-Al Doilea Război Mondial, iar naziștii au ocupat o mare parte din Europa. Totul s-a complicat cînd Hitler a decis să-și atace aliații. Atunci, printr-un paradox, comuniștii au devenit aliați cu democrațiile occidentale, cele pe care își propuneau să le elibereze de exploatare. Ajutați de americani, sovieticii au întors soarta războiului și s-au pus pe ”eliberat” tocmai națiunile cărora anterior le furaseră teritoriile. În ciuda faptului că prevederile Cartei Atlanticului de Nord interziceau schimbarea granițelor de dinainte de 1938, britanicii și americanii le-au permis sovieticilor să ocupe state (să le elibereze) și să instaureze cu forța comunismul.
Comunismul sovietic și internațional s-a bucurat de un larg sprijin internațional în statele occidentale și în Lumea a Treia, din partea unor grupuri politice, intelectuale, mediatice, care îi admirau pe Lenin, Troțki, Stalin, Mao, Kim, Castro și ejusdem farinae. În ciuda celor peste o sută de milioane de victime ale comunismului, prestigiul extremei stîngi în lume era neștirbit. După prăbușirea regimurilor politice comuniste de tip sovietic, nu s-a organizat un proces internațional al crimelor comunismului, așa cum se organizase un proces al crimelor nazismului. Cum să condamni un regim eliberator, care a făcut excese, pe ici, pe colo? Degeaba au atras atenția anumiți gînditori că necondamnarea crimelor împotriva păcii, a crimelor de război, a crimelor împotriva umanității comise de comuniști va atrage perpetuarea lor. Crimele continuă în China, pe care mulți o admiră, așa cum nu demult admirau Uniunea Sovietică.
Și iată că rușii au încercat din nou să propage mitul eliberării popoarelor, mai întîi în Georgia, Cecenia, Crimeea, iar acum în Ucraina. După ce vreme de un secol au păcălit planeta cu operațiunile lor de dezinformare, acum minciunile lor nu mai sunt atît de ușor acceptate. În plină epocă a accesului cvasinelimitat la informație devine tot mai greu de ascuns adevărul (deși teoriile conspiraționiste fac ravagii în prostimea digitală).
Acum a venit timpul pentru rescrierea corectă a istoriei. Numai că istoria nu s-a terminat, iar ea nu continuă așa cum și-o doresc partizanii democrației, liberalizării, modernizării. Războiul pornit de eliberatorii ruși în Ucraina are potențialul de a schimba ordinea mondială, dar cu totul altfel decît speră cele două tabere. Așa cum s-a întîmplat după Primul Război Mondial, după Al Doilea Război Mondial, războaiele se termină altfel decît își închipuie cei care aplaudă și comentează ca la spectacol.
