În 2018, pe lângă importanta sărbătoare a centenarului Marii Uniri, familiile Lazăr-Gherasim și Coposu au sărbătorit și ele 100 de ani de când se cunosc. În 1918, în drumul spre Alba Iulia, în gara din Jibou, bunicul meu matern, Ilie Lazăr, delegat cu credențional din partea plășii Ocna-Șugatag, l-a cunoscut pe părintele protopop Valentin Coposu, delegat din partea plășii Șimleu. Din acel moment, relațiile familiilor noastre au fost foarte strânse și au avut în prim-plan dragostea, sacrificiul și fidelitatea pentru credință, principii, valori, reprezentate atât de bine de către Iuliu Maniu. Ilie Lazăr și Corneliu Coposu au făcut același număr de ani de pușcărie politică (17), ani de suferință și chin, pe care amândoi i-au petrecut cu demnitate și curaj, recunoscând după ieșirea din închisoare că fără credință puternică în Dumnezeu nu ar fi rezistat! De aceea, ieșind „în libertate”, ei se căutau să se sfătuiască, își scriau cu încredere și dragoste, deși corespondența le era de mult controlată și confiscată de către securitate. Avuseseră atâtea lucruri comune, dar mai presus de orice același optimism ce izvora din marea lor speranță.
(…)
Corneliu Coposu a fost un elev și un student eminent, dar „atingerea” lui Iuliu Maniu l-a desăvârșit, i-a arătat cum și de ce politica trebuie să fie o „activitate morală care nu poate să fie delimitată de etică și onestitate”. Corneliu Coposu nu a reprezentat numai pe cel care a făcut posibilă reapariția principalului partid istoric, ci și pe cel care la nivel politic a reprezentat cu cea mai mare forță legitimitatea născută din închisorile comuniste. Corneliu Coposu a făcut din P.N.Ț.C.D. principalul vector al mesajului anticomunist care definea această legitimitate, care venea din suferința victimelor comunismului.
În viața politică a lumii apar câteodată, se spune, „la 100 de ani”, oameni mesianici, care pot prin carisma lor, prin ideile lor, prin determinarea lor, să influențeze un popor, o națiune sau o lume, pozitiv sau negativ. Secolul 20 a fost cu siguranță unul în care lumea s-a schimbat, în bine sau în rău, de la un deceniu la altul. Au existat însă oameni politici care s-au încăpățânat să rămână la fel: să-și respecte ideile și principiile cu care au pornit pe sinuosul drum al politicii, să lupte și să se jertfească pentru ceilalți, să nu dorească să parvină cu orice preț, să-și iubească dușmanii și adversarii și, nu în ultimul rând, să aibă o credință de nezdruncinat în Dumnezeu. Pot să spun cu mâna pe inimă, fără teama de a greși, că Seniorul Corneliu Coposu a fost un astfel de om. Dimensiunea lui, din toate punctele de vedere, a fost uriașă, subiectivismul de care aș putea fi acuzat pentru că am stat lângă el și l-am cunoscut îndeaproape de mic copil transformându-se, cu siguranță, în obiectivitate, dacă fiecare dintre români ar analiza întreaga lui viață, așa cum a fost, fără înflorituri sau lucruri care „să dea bine”.
Seniorul Coposu a explicat mai bine decât orice politolog sau analist politic postdecembrist efectele produse de dictatura comunistă asupra poporului român:
„Deceniile de comunism au făcut mai mult rău României decât au făcut cele două războaie mondiale la un loc, întrucât acestea nu i-au denaturat spiritualitatea. Dictatura comunistă a inventat ceea ce societatea românească nu a cunoscut în trecut, complexul relei-credințe, dedublarea personalității. Această dedublare, care a fost operată încă pe copii, a continuat pe tinerii care învățau la școli și a culminat pe oamenii realizați care au ocupat funcții publice. Una gândea omul și alta trebuia să vorbească. Într-un fel vorbea acasă, altfel la birou sau în societate. Practicarea îndelungată a acestui complex al relei‑credințe a lăsat, desigur, urme”.
Fotografiile ne vorbesc și ne povestesc o mulțime de lucruri. Sensul apariției acestui album omagial, cu foarte multe imagini inedite din arhiva familiei Coposu și a Fundației Corneliu Coposu, este de a arăta că poporul român merită mai mult decât să aleagă modele dintr-o pletoră de profitori ai regimului comunist. E nevoie mai mult ca oricând de jertfă, echilibru, moderație și spirit creștin, iar exemplul cel mai bun pentru aceste virtuți nu poate fi decât Seniorul Coposu.
Noiembrie 2022
Ion‑Andrei Gherasim
fost secretar personal și șef de cabinet al Seniorului
Președinte executiv al Fundației Corneliu Coposu
