Daniel Morar, fost procuror-șef al DNA (între 2005 și 2013) a relatat în cartea sa (Putea să fie altcumva. O istorie subiectivă a justiției după 1990, Humanitas, 2022) un episod semnificativ pentru dezbaterea de azi referitoare la tipul de presiune asupra magistraților venit de la nivelul serviciilor secrete în general, în acest caz chiar de la nivelul prim-adjunctului SRI, generalul Florian Coldea:
« Relațiile mele cu ofițerii serviciilor de informații au fost oficiale. Am interacționat mai mult cu George Maior si Florian Coldea, șefii SRI, însă și cu aceștia relațiile au fost impersonale. Încă înainte ca ei să fie numiți în aceste poziții, pe vremea când director era Radu Timofte, serviciul de informații încercase să influențeze politica de personal a DNA și îi retrăsese certificatul de acces la informații clasificate, certificatul ORNISS, procurorului-sef al unei structuri teritoriale, acesta find nevoit să demisioneze din funcție. Lucrurile se întâmplaseră tocmai când eu mă instalam in fruntea instituției, astfel că am cerut lămuriri. Au refuzat sau nu au fost in stare să furnizeze o explicație coerentă, rezumându-se la a-mi spune că este atributul lor legal și că l-au exercitat. Profitau de faptul că, pe formularul de solicitare a certificatului ORNISS, fiecare persoană, prin semnătură, achiesa la o prevedere tip potrivit căreia retragerea certificatului nu va fi motivată. Nu mai puteam întoarce lucrurile, însă le-am pus in vedere celor de la SRI că acest lucru nu se va mai întâmpla cât eu voi fi șeful DNA, în lipsa unor explicații clare și lămuritoare. Aveam acces la informații secret de stat, la cel mai înalt nivel, și prin urmare nu exista nici un impediment pentru a-mi fi furnizate explicații (…)
A mai existat o singură încercare de acest gen, venită din partea lui Florian Coldea, care l-a privit pe procurorul militar Vasile Doană. Acesta instrumentase câteva dosare în care inculpase ofițeri SRI pentru fapte de corupție, iar ancheta nu a fost pe placul serviciului, astfel că procurorul căzuse în dizgrație. Mi l-au reclamat în repetate rânduri, susținând că ar fi amestecat în diverse combinații, fără însă să-mi relateze ceva concret. Doar sugerau, acesta era modul lor de lucru, Le-am spus clar că nu concediez un procuror pe baza unor jumătăți de frază, chiar dacă acestea veneau de la un serviciu de informații. Prin urmare, reclamația împotriva lui Doană și a mea a fost înaintată președintelui Băsescu, însă tot
fără a prezenta vreo dovadă. Poziția mea a rămas aceeași, iar Doană a continuat să le investigheze ofițerii. Până la urmă, Coldea a decis să-mi prezinte niște informații clasificate care, spunea el, îmi vor schimba perspectiva despre procuror. Am văzut aceste documente la sediul SRI, în biroul lui, nu dovedeau nimic care să-mi schimbe atitudinea, însă păreau începutul unei investigații care îl privea pe procuror. Coldea mi-a spus că ei « știu totul despre noi », iar dacă datele vor apărea public nu vom fi într-o situație confortabilă. Am luat-o ca pe o amenințare care era clar că mă viza si pe mine. De fapt, era aproape un șantaj, iar eu știam că șantajul are un început, dar nicidecum un sfârsit, și că un om șantajat rămâne captiv, or eu nu voiam să fiu așa, cu atât mai mult cu cât nu mă simțeam deloc nesigur. I-am replicat, spunându-i că eu nu sunt infractor și nici nu atentez la siguranța naționalã, iar viața mea privata nu îl privește și, prin urmare, dacă va mai încerca vreodată să mă abordeze în acea manieră nu va fi bine. Se pare că am fost destul de convingător, pentru că secvența nu s-a mai repetat. Vasile Doană a rămas în continuare procuror anticorupție și am vrut să îl promovez procuror-sef adjunct al Secției militare, însă președintele Băsescu mi-a respins propunerea. A fost singura propunere de avansare pe care mi-a respins-o în toti cei șapte ani. Coldea nu m-a convins pe mine, însă îl convinsese pe șeful statului. »
Sursa: Daniel Morar, Putea să fie altcumva. O istorie subiectivă a justiției după 1990, Humanitas, București, 2022, p. 635-637.
