“În Atena lui Pericle, tirania reprezenta istoric un asemenea obiect de ură încât cuvântul ajunsese să devină o insultă aplicată zilnic adversarului obișnuit. Tragedia descria o negustoreasă de praz care, neplătită corespunzător de un cumpărător, îl numea pe acesta „tiran”. Aceasta este impresia pe care o avem în fața campaniei electorale din Franța. Există un număr mare de „negustorese de praz” care își numesc adversarii — și chiar pe cel mai neînsemnat concurent — „fasciști”. O anumită stângă o numește pe o altă stângă…
citește în continuarePierre Manent. De la de-creștinare la depolitizare
“Lui Pierre Manent nu îi place să se repete. Mare gânditor al problemei teologico-politice, nu este genul care să alerge pe platourile de televiziune. Nu se închide nici în turnul său de fildeș. Când profesorii de filosofie Jean-Pierre Delange și Daniel Tanguay i-au propus să organizeze un colocviu despre cartea sa La Cité de l’homme, apărută în 1994, a refuzat. „I se părea că există sarcini mai urgente ale gândirii politice decât aceea de a reveni asupra tezelor acestei lucrări vechi”, explică unul dintre…
citește în continuareSfârșitul creștin-democrației în Franța
“O înfrângere la Pau – și poate că este sfârșitul unei lumi. Învins în orașul său din Béarn la alegerile municipale, la doar câteva luni după eșecul său ca prim-ministru, François Bayrou era unul dintre ultimii reprezentanți ai democrației creștine, acest curent care promovează valorile Bisericii. Odată cu centristul – atât de rezistent încât părea de neclintit – se estompează și o epocă în care credința iriga pe deplin viața publică. O perioadă pe care tocmai o reînvie Jérôme Cordelier, redactor-șef la Le Point,…
citește în continuare“Note despre insurecția dreptei digitale neo-reacționare”
“La Radio Europa Liberă exista și emisiunea „Lumea creștină”, realizată o vreme de Nicolae Stroescu-Stânișoară, directorul postului de radio din Munchen. Motto-ul acestei emisiuni era un citat (greu de găsit efectiv), dar atribuit lui André Malraux: „secolul 21 va fi religios, sau nu va fi deloc”. Pentru noi, cei care ascultam RFE, asta însemna că tradiția civilizației occidentale, modelată de revelația creștină, pe temeiul geniului grec și al dreptului roman, nu va fi definitiv îngropată de falsul mesianism marxist-leninist. Însemna și că putem spera…
citește în continuareEtica retoricii în timp de război
“Ceea ce spunem contează. Și felul în care o spunem contează. Acest lucru este cu atât mai adevărat în timp de război, când mizele morale sunt ridicate. De aceea sunt tulburat de retorica anihilaționistă care vine de la Casa Albă. Ea ne amorțește sufletele și ne corodează sensibilitățile morale. În Duminica Paștelui, în timp ce se apropia un termen-limită adesea prelungit pentru acceptarea de către Iran a condițiilor americane, Donald Trump a emis o declarație pe rețelele sociale, amenințând cu distrugerea infrastructurii civile în…
citește în continuarePapa Leon al XIV-lea și președintele Trump
“Citind — din motive evidente — The Church in the Dark Ages de Henri Daniel-Rops, am fost în mod repetat frapat de un adevăr banal: momentele de criză instituțională cer lideri cu adevărat mari. Mișcările, forțele, tendințele sunt toate utile, dar, în cele din urmă, ai nevoie de acele figuri impunătoare precum un Augustin, capabil să sintetizeze esența teologiei și filosofiei creștine într-o singură operă, un Benedict, care poate întemeia un întreg mod de viață, un Carol cel Mare, care poate reporni civilizația, un…
citește în continuare“Occidentul”. O anchetă asupra inamicilor săi
“Ce este Occidentul? Opoziția față de blocul comunist, așa cum cânta Jean-Pax Méfret în timpul Războiului Rece? Lumea albă în fața „Sudului global”? Statele Unite și Europa? Foștii colonizatori împotriva foștilor colonizați? „Dușmanul este cel care te desemnează”, spunea Julien Freund. Nu există identitate decât în mod dialectic, iar tocmai de aceea demersul jurnalistului și universitarului Frédéric Martel este interesant. În cartea sa Occidents (editura Plon, 2026), el ne introduce în mintea dușmanilor noștri pentru a înțelege cum ne văd și cum ne definesc:…
citește în continuareCe poate face războiul și ce nu poate face
Publicarea unui curs al lui Raymond Aron despre metamorfozele războiului în ultimele două secole ne invită să reflectăm asupra consecințelor unui război înainte de a-l declanșa, chiar și în absența trupelor terestre. Ieri, Vietnamul și Irakul, astăzi, Iranul. Vremea este a strategiilor. În culise, în studiourile de televiziune sau în spatele birourilor de la Casa Albă, Kremlin ori Beijing. Proliferarea actuală a conflictelor armate îi aduce în prim-plan. De aceea, publicarea pentru prima dată a cursului susținut la Collège de France de către Raymond…
citește în continuare“Trebuie să fim convinși că există un viitor”
“Este o carte ieșită din comun, tulburătoare. Ea relatează destinul extraordinar al părintelui Gabriel Romanelli, parohul din Gaza, preot argentinian care a ales să rămână lângă credincioșii săi din parohia catolică a Sfintei Familii, sub bombardamentele armatei israeliene. Împreună cu alți doi preoți și șase călugărițe, a primit până la 700 de refugiați, care trăiau și dormeau direct pe jos în mica școală a parohiei, în fiecare colț și chiar în biserică. Puțină apă, electricitate raționalizată, o multitudine de probleme, până la a fi…
citește în continuareRaporturile de forță și sensul diplomației
Vă prezentăm fragmente din interviul dat săptămânalului Le Point de prof. Louis Vassy, directorul Sciences Po Paris. “Le Point: Ordinea mondială pare să revină la legea celui mai puternic. Este aceasta o ruptură sau o revenire la normalitate? Luis Vassy: Raporturile de forță au dominat întotdeauna ordinea internațională — aceasta este chiar definiția ei. Diferența fundamentală între ordinea internă și cea internațională este că prima este reglementată de un Leviathan care deține monopolul violenței legitime, în timp ce cea de-a doua este, prin natura…
citește în continuare