Unul dintre cele mai importante câștiguri de după decembrie 1989 este votul liber. După libertatea obținută cu luptă, sacrificiu și sânge, de către cei care aproape o jumătate de secol nu și-au lăsat conștiințele să fie pervertite de morbul bolșevismului și al comunismului, votul liber reprezintă un câștig deosebit de important pentru români și pentru România.
Timp de aproape 35 de ani acest vot a fost manipulat, furat, batjocorit, tratat cu indiferență, indolență, câteodată chiar dispreț, de o majoritate a populației formată din absolut toate categoriile sociale. Oameni cu o anumită educație și cu pretenții, întrebați fiind de ce nu merg la vot, răspundeau la unison: “pentru că nu se schimbă nimic” , “pentru că nu se vrea să se schimbe ceva”, “pentru că sunt tot ăia care ne conduc de atâta timp”.
Flagelul comunismului, instaurat oficial cu forța tancurilor sovietice pe 6 martie 1945, pentru a se putea impune în România așa cum își doreau conducătorii de la Moscova, avea nevoie de ceva, care nu putea fi obținut decât prin minciună și prin furt: falsificarea unor alegeri democratice. Ceea ce s-a și întâmplat un an și jumătate mai târziu, pe 19 noiembrie 1946, când victoria categorică a Partidului Național Țărănesc, condus de marele Iuliu Maniu, care a obținut de unul singur o largă majoritate, a fost întoarsă de reprezentanții guvernului comunisto-bolșevic cu 180 de grade. Pentru a se impune, guvernul Groza a folosit metode multiple, cum ar fi: minciuna, teroarea, spaima, bătaia, mergând până la crime odioase, în cazul în care rezistența opozanților era serioasă și nu se lăsa înduplecată.
După instaurarea deplină a întunericului comunist și până în decembrie 1989, votul a reprezentat o minciună servită poporului de către autorități. Se ieșea la vot, se vota, se socotea și se alegea așa cum era stabilit de centrala de partid. Conștiința și libertatea votului fuseseră îngropate așa cum trebuia și era scris în circularele troțkiste și cărțile marxist-leniniste din anii 20.
Votul din 1990 a însemnat pentru mulți români o speranță, o salvare, aș spune chiar, o binecuvântare! Din păcate, după furtul comunist a intervenit manipularea post-comunistă a fsn-ului, care a reușit să mintă românii și să folosească aproape aceleași mijloace ca și predecesorii lor. Dacă în 1946, în mediul rural mai ales, comuniștii n-au avut câștig de cauză decât prin teroare, acum au “reușit“ prin manipulare, minciună și pomeni electorale, să convingă o mare parte a țăranilor și muncitorilor.
Începând cu ciclul electoral 1996, caracteristica principală a votului românilor a fost una “anti cineva” sau “anti ceva”. Votul împotrivă a fost folosit, fie că era vorba de Ion Iliescu și PDSR (1996), CDR(2000), Adrian Năstase(2004), PDL(2012), Victor Ponta(2014), Liviu Dragnea și Viorica Dăncilă(2019).
Se vorbește neîncetat în ultimul timp despre necesitatea de a merge la vot, precum și de importanța unui singur vot. Da, este adevărat, aceste lucruri sunt foarte importante pentru un stat democratic, membru al Uniunii Europene și al NATO. Un popor care vrea să fie demn și mândru, care nu mai vrea să fie batjocorit și arătat cu degetul, TREBUIE să înțeleagă și să conștientizeze că votul este puterea absolută a omului liber, a educației și conștiinței sale și că doar printr-un astfel de act poate să aducă forță, prosperitate și viitor pentru familie și semeni.
Cel mai important om politic de după 1989, Corneliu Coposu, într-o discuție cu studenții de la ASE, în 1993, explica cum nu se poate mai bine ce înseamnă să fii liber: “Omul este răspunzător față de propria lui conștiință, deci față de Dumnezeu. El are dreptul, dar și obligația, de a acționa în libertate și de a vota în mod responsabil pentru modelarea propriei vieți și a lumii înconjurătoare. Dreptul de a face ce vrei între hotarele legii, fără constrângere din afara sau de a nu face ceea ce este contrar convingerilor tale se cheamă libertate.”
Ion-Andrei Gherasim
