« Estică o convergența profundă care explică influența pe care Rusia, pionieră în această evoluție, a reușit să o dobândească peste Ocean. Dar este, de asemenea, legitim să ne întrebăm dacă nu există o teleghidare rusă deliberată. Desigur, orice revoluție generează și se hrănește din conspiraționism, așa cum a demonstrat Edmond Dziembowski în studiul său magistral despre conspiraționismul din Revoluția Franceză. Dacă în Franța anilor 1789-1794 fanteziile conspiraționiste nu aveau niciun fundament real, în cazul Statelor Unite dosarul ingerinței ruse în favoarea lui Trump este deja bine documentat, iar rolul „mâinii Moscovei” este confirmat nu doar de lăudăroșiile propagandei Kremlinului, ci și de natura transformărilor în curs.
Există o modalitate simplă de a distinge ce anume din programul de acțiune al sectei MAGA provine dintr-o aspirație autohtonă și ce anume este inspirat de nebuloasa kremlinofilă. Pentru aceasta, este suficient să ne uităm la obiectivele Rusiei în ceea ce privește Statele Unite. Din vara lui 1945, liderii de la Kremlin au dorit să alunge americanii din Europa pentru a putea controla continentul. Ei au lucrat constant la subminarea tuturor instrumentelor puterii americane: alianțele, forța militară, „hegemonia dolarului”, atracția ideologică întruchipată de „visul american”. În 1987, conform lui Gueorgui Arbatov, unul dintre consilierii lui Gorbaciov, URSS își propunea să transforme Statele Unite într-un „paria al comunității internaționale”. După prăbușirea URSS, elitele ruse apropiate de Kremlin și de siloviki visează la dezmembrarea Statelor Unite, ba chiar la un război civil.
Jurnalistul influent Maksim Șevcenko a comentat astfel, la radio Ekho Moskvy, inaugurarea lui Trump în 2017:
„Vreau ca acești patru ani să aducă un val uriaș de confruntare politică în Statele Unite […]. Vreau să văd elita americană înfruntându-se într-un nou Gettysburg. […] Vreau ca în Vermont noi confederați și militanți populari să se ridice împotriva puterii federale. Vreau ca afro-americanii din Ferguson să-și amintească de polițiștii albi care i-au ucis pe ai lor. […] De aceea, venirea lui Trump la putere îmi dă atât de multă speranță. De aceea l-am susținut și voi susține pe oricine din establishmentul american care va merge pe calea confruntării, divizării și scindării. […] Toți împotriva tuturor – acesta este scenariul meu pentru America.”
Oamenii de la Kremlin au urmărit, pe de o parte, să facă Statele Unite detestate în întreaga lume și, pe de altă parte, să-i determine pe americani să-și demoleze propriul stat, vizând în special instrumentele puterii lor: Pentagonul și serviciile speciale, precum și „hegemonia dolarului” (denumit „moneda satanică” de către Alexandr Dughin). Se poate presupune că majoritatea măsurilor care merg în această direcție, adoptate de secta MAGA, sunt impulsionate de agenți ai Kremlinului, conștienți sau inconștienți.
Un calchiu al sistemului putinian
În esență, liderii ruși au înțeles că cel mai eficient mod de a distruge Statele Unite este de a le putiniza. Primul pas a fost găsirea unui om capabil să implementeze această strategie, un om a cărui motivație profundă să fie aceeași cu cea a lui Putin, un om condus exclusiv de vanitate, lăcomie, resentiment și sete de răzbunare. Trump bifa toate aceste criterii. Gurul fusese găsit, mai rămânea de format secta.
Datorită rețelelor sociale, Kremlinul a avut posibilitatea de a aplica maselor americane aceleași tehnici care i-au permis să îndoctrineze populația rusă: zugrăvirea unei imagini apocaliptice a realității existente, desemnarea unui inamic (deep state, elitele), o retorică bazată pe ură și resentiment, obișnuirea cu josnicia și degradarea morală.
„Spin-doctorii” Kremlinului au găsit în Statele Unite adepți talentați, precum Steve Bannon, care și-a rezumat perfect misiunea: „Nu este vorba despre persuasiune, ci despre dezorientare.” Într-adevăr, cel care vrea să convingă se adresează rațiunii. Aici, este exact opusul: se face apel la emoții și se mizează pe prostie. Ținta principală nu este opoziția, explică Bannon. „Democrații nu contează”, declara el scriitorului Michael Lewis în 2021. „Adevărata opoziție sunt mass-media. Și modul de a le anihila este să inunzi spațiul public cu gunoi.” O rețetă luată direct din arsenalul putinist.
Propaganda rusă a contribuit la împingerea Statelor Unite în era post-adevărului. Aceasta a popularizat campania antivaccin, care joacă în ascensiunea mișcării MAGA același rol pe care l-a avut mesmerismul în Parisul anilor 1778-1785 în geneza Revoluției Franceze. Mesmer pretindea că poate vindeca bolile printr-un fluid magnetic. Entuziasmul pe care l-a stârnit a popularizat o gândire subversivă, deoarece Mesmer contesta instituțiile științifice oficiale care îi denunțau impostura, ceea ce a încurajat „cristalizarea unui radicalism primitiv”, după cum arată Edmond Dziembowski în lucrarea menționată anterior.
Mișcarea pro-rusă pare să atragă în mod sistematic persoane dezechilibrate. De exemplu, Tucker Carlson, un jurnalist fervent susținător al lui Trump și putinist convins, susține că a fost atacat și zgâriat de un demon în patul său. Din cauza asocierii cu Dughin, a ajuns să creadă că „Satan însuși” conduce Casa Albă sub administrația lui Joe Biden.
Importanța acestei componente de șarlatanie fără scrupule și credințe delirante în rețeaua pro-rusă este confirmată și de ascensiunea fulminantă a lui Călin Georgescu, candidatul pro-rus la președinția României. Antivaccinist fanatic, acest personaj afirmă că Fanta și Pepsi conțin cipuri electronice care se infiltrează în creier, că omul nu a pășit pe Lună și critică nașterile prin cezariană, despre care spune că „rup firul divin”. Georgescu a scris prefața traducerii în limba română a cărții The Real Anthony Fauci, best-seller-ul antivaccin al lui Robert Kennedy Jr., viitor ministru al Sănătății în administrația Trump. Același Kennedy se plângea acum câțiva ani că singurul post media unde mai putea să se exprime era Russia Today.
O propagandă care exploatează punctele slabe ale democrațiilor
La fel ca propaganda comunistă, propaganda putinistă știe să identifice punctele sensibile ale democrațiilor, să le preia și, oferindu-le o explicație conspiraționistă, să le transforme în arme de distrugere. În anii 1930, „antifascismul” a fost una dintre temele exploatate de URSS-ul stalinist pentru a seduce o mare parte a intelectualității și clasei muncitoare occidentale și pentru a-și crea rețele puternice de influență în rândul elitelor. În realitate, acest slogan servea la întoarcerea maselor împotriva propriului guvern, acuzat de complicitate „de clasă” cu fascismul.
În anii 1950, „lupta pentru pace” a fost folosită pentru a submina guvernele, acuzate de belicism din cauza sprijinului pentru NATO, și pentru a atrage bisericile în sfera de influență sovietică. Astăzi, „antiwokismul” și sloganul „valorilor tradiționale” îndeplinesc aceeași funcție: învrăjbirea maselor împotriva elitelor, discreditarea presei și promovarea unui program de paralizie sau dezmembrare a statelor.
Această propagandă urmărește în mod sistematic îngustarea orizonturilor și atrofierea morală, astfel încât fiecare cetățean să uite binele comun și să se concentreze exclusiv pe ceea ce i se prezintă drept interesul său imediat. Șovinismul, spiritul de clan, provincialismul, egoismul național miop și xenofobia sunt cultivate de Kremlin în toate țările pe care dorește să le aducă sub influența sa.
Un exemplu dintre mii: această declarație a lui Pete Hegseth, ales de Trump ca viitor șef al Pentagonului: „Ucraina este importantă, dar toate acestea pălesc în comparație cu criminalitatea de pe străzile noastre, cu woke-ul din cultura noastră […].”
Deciziile luate de Trump de la alegerea sa și măsurile anunțate amintesc izbitor de transformările operate în Rusia de Putin în anul 2000, în primele luni ale domniei sale. Președintele american își construiește o „verticală a puterii” după modelul celei implementate de Putin. La fel ca liderul de la Kremlin, Trump se bazează pe un clan de oligarhi loiali. Criteriul după care își alege colaboratorii este același ca al lui Putin: nu vrea în jurul său decât yes men, oameni docili care depind exclusiv de el.
La fel ca Putin, are o predilecție pentru personalități care au avut probleme cu justiția, compromise prin kompromat, fie că este vorba despre scandaluri de moravuri sau despre fapte de corupție. Încă din Antichitate, Sallustius observa solidaritatea redutabilă a celor care își doresc impunitatea pentru crimele lor:
„Oamenii împovărați de crime […] au pus stăpânire pe Republică […]. Cu cât sunt mai vinovați, cu atât sunt mai protejați; frica pe care ar trebui să le-o inspire crimele lor, v-o inspiră vouă, prin lașitatea voastră. Conformitatea dorințelor, urilor și temerilor lor i-a sudat într-un singur bloc […].”
Personalitățile promovate de Trump în funcții guvernamentale au două trăsături comune: supunerea absolută față de el și telegenia. Nu există nicio coerență ideologică în echipa sa. La fel ca Stalin și Putin, Trump preferă carieriștii fără scrupule și îi evită pe oamenii de convingere, pentru că aceștia nu pot fi manipulați.
Potrivit lui Rick Wilson, fost strateg republican și co-fondator al Lincoln Project (un comitet de republicani care s-au opus realegerii lui Trump), niciuna dintre personalitățile selectate de Trump nu are competențele necesare pentru a ocupa funcția primită. Singura lor expertiză constă în lingușire. Astfel, Michael Waltz, viitorul consilier pentru Securitate Națională, s-a remarcat prin propunerea de a redenumi aeroportul Dulles în „Aeroportul Trump”. Sebastian Gorka, adjunctul său și protejat al lui Steve Bannon, a fost numit „escroc” de către John Bolton, care a cerut o anchetă FBI asupra trecutului său.
Un șarlatan antivaccin ca Robert Kennedy Jr. va fi responsabil de sănătatea publică, un agresor sexual urma să fie numit la Justiție, Apărarea ajunge pe mâna unui prezentator TV care a apărat criminalii de război, iar Marina este încredințată unui oligarh care a făcut o donație considerabilă campaniei lui Trump. FBI va fi condus de Kash Patel, un conspiraționist care urăște atât de mult această agenție încât, într-un interviu din septembrie, a cerut desființarea sediului său din Washington și transformarea acestuia într-un „muzeu al statului profund”. Într-un interviu din 2023 cu Steve Bannon, Patel a anunțat că Departamentul de Justiție sub Trump „va vâna conspiratorii, nu doar din guvern, ci și din mass-media”.
Coordonarea serviciilor de informații va fi încredințată lui Tulsi Gabbard, supranumită „papagalul Kremlinului”, fostă adeptă a sectei Science of Identity, condusă de un guru dubios. Matt Whitaker, un avocat pasionat de fotbal „care nu ar fi în stare să numească statele membre ale NATO”, va fi numit ambasador la NATO.
Trump pare „posedat de o dorință nihilistă de a distruge instituțiile”, constată filosoful Damon Linker. Acest nihilism îl transformă în instrumentul ideal pentru un „grup de oameni animați de un soi de fervoare revoluționară […] care vor lansa un atac iacobin asupra instituțiilor noastre democratice”.
Aproape toate personalitățile alese de Trump par să reprezinte negația administrației pe care urmează să o conducă, observă editorialistul Rob Tracinski. „Era ca o declarație explicită: «Voi distruge totul».” Tracinski remarcă, de asemenea, că lui Trump îi place să-i umilească pe cei care îl servesc, testând până unde sunt dispuși să se degradeze. „E ca și cum ar spune: «Pot să vă fac să înghițiți orice, pentru că v-am corupt treptat. Pot să fac din voi orice vreau».”
Bloggerul Michael Popok rezumă astfel situația: „Acest cabinet – în special Apărarea, Sănătatea Publică, Serviciile de Informații, Justiția – pare să fi fost selectat de Putin. Nu vedem nicio diferență între o listă făcută de Putin și una făcută de Trump. Nici măcar în visele sale, Putin nu și-ar fi putut imagina un asemenea rezultat în America. Un președinte ales al Statelor Unite își desemnează exact acei oameni pe care Putin și-ar fi dorit să-i vadă în aceste posturi. E ca și cum ar fi un cal troian, ca și cum Trump, nu Gabbard, ar fi adevăratul agent rus.”
Concluzia? „Donald Trump distruge securitatea națională în plină zi.”
Dinspre Rusia, reacția este de exaltare: „Ce echipă fantastică!”, exclamă Soloviov. „Dacă îi lăsăm, vor distruge America în jumătate de oră, cărămidă cu cărămidă.” Cel mai mare entuziasm la Moscova este stârnit de numirea lui Kash Patel la conducerea FBI-ului – „acest pilon al statului profund” – și a lui Hegseth la Pentagon.
Un invitat al lui Soloviov exultă: „Kash Patel, cu ochii lui sălbatici, va organiza cu siguranță o epurare în FBI.”
Trump dă prioritate inamicului intern și înțelege că, dacă va intra în confruntare cu Rusia, va trebui „să-și readucă la putere dușmanii politici […]. Trebuie să ținem cont de acest aspect în negocieri.”
Propagandiștii Kremlinului se bucură că nu va mai fi nimeni care să-i spună lui Trump: „Asta nu trebuie făcut”, ci toți îi vor spune în cor: „Decizie excelentă! Așa trebuie să acționăm!”
Într-un discurs recent la Astana, Putin savurează „decăderea sistemului politic al Statelor Unite.”
Pentru a-și consolida „verticala puterii”, președintele rus a golit toate instituțiile de conținut. Mass-media au fost reduse la tăcere prin corupție, intimidare și controlul oligarhilor apropiați de Kremlin. Parlamentul a devenit o simplă mașină de vot, partidele sunt doar clone ale partidului de guvernământ Rusia Unită, iar regiunile sunt administrate de comisari politici impuși guvernatorilor.
Când Trump își anunță intenția de a pune capăt așa-numitului „stat profund” (deep state) – adică elita birocratică și financiară care domină viața politică americană din anii 1980 – el urmărește exact același obiectiv ca și Putin: golirea instituțiilor pentru a face loc propriei „verticale a puterii”.
Desigur, Trump nu este un ideolog, la fel cum nici Putin nu este. El duce o vendetă personală împotriva diverselor administrații. Dar o vendetă poate merge foarte departe – așa cum vedem astăzi în cazul lui Putin și al Ucrainei. Metodele sunt aceleași: intimidare și corupție. Trump a declarat că „adevărata putere” constă în capacitatea de a induce frică.
Prin numirea lui Elon Musk – „Musk al nostru”, cum îl numesc propagandiștii Kremlinului – la conducerea faimosului DOGE, Trump și-a asigurat un instrument de control asupra birocraților de stat, ținând mereu deasupra capetelor lor o sabie a lui Damocles, gata să cadă.
„Musk este noua TCHEKA”, a declarat un invitat la televiziunea rusă, în cadrul emisiunii prezentate de Olga Skabeieva. „Acum începe să se încingă atmosfera.” Deja, Elon Musk îl acuză pe colonelul Vindman de înaltă trădare, susținând că acesta este „în slujba oligarhilor ucraineni” și că „va plăti prețul corespunzător pentru asta”.
Senatul american se află acum în vizorul lui Trump. Acesta este forul care examinează și confirmă, prin vot, numirile miniștrilor, adjuncților acestora, ambasadorilor, oficialilor militari, directorilor agențiilor federale și, mai ales, ale judecătorilor, inclusiv cei ai Curții Supreme. Procesul implică investigații detaliate, inclusiv ale FBI.
Donald Trump le cere senatorilor să renunțe la această practică și să-i aprobe candidații fără a-i cerceta prea atent. Marjorie Taylor Greene, care reprezintă statul Georgia în Camera Reprezentanților și este cel mai zelos aliat al Kremlinului în efortul de a sabota ajutorul pentru Ucraina, nu ezită să amenințe Senatul în cazul în care acesta se opune nominalizărilor făcute de Trump.
Viziunea ei despre Senat este identică cu ideea pe care oamenii lui Putin o au despre Duma de Stat din Rusia:
„Mandatul primit de Trump de la poporul american îi permite să numească pe oricine dorește. Treaba voastră este să spuneți «Am înțeles, șefule!» și să executați imediat. Orice va decide Trump, vom găsi o cale să implementăm.”
Marjorie Taylor Greene pare să anticipeze perfect dorințele Kremlinului când declară că statele albastre (controlate de democrați) sunt „trădătoare” și că ar trebui luată în considerare „o separare națională” (national divorce). Visul unei Americi dezbinate pare acum mai aproape ca niciodată.
Izolaționismul și unilateralismul completează acest plan de auto-sabotaj inspirat din modelul lui Putin. George Will avertizează că aplicarea programului economic al lui Trump va provoca „o recesiune atât de gravă, încât vom vedea iarba crescând pe străzile orașelor americane”.
Dacă Trump își respectă promisiunile electorale, comerțul va fi distrus, lanțurile de aprovizionare se vor prăbuși, iar acest lucru ar fi un cadou nesperat pentru Kremlin, care visează să transforme SUA într-un stat paria pe scena internațională.
Un președinte care, cu un singur tweet la miezul nopții, își antagonizează cei doi vecini și parteneri principali – Mexicul și Canada – cine ar putea cere mai mult? Acum, Trump amenință să impună taxe de 100% asupra țărilor BRICS. Rusia și China își freacă mâinile de bucurie, încântate că pot demonstra lumii că Statele Unite sunt un actor internațional nesăbuit.
Amprenta rusească
Poate Putin să-l șantajeze pe Trump? Insolența Kremlinului sugerează că da. Cum altfel să interpretăm difuzarea pe televiziunea rusă a unor imagini nud cu Melania Trump? Sau obrăznicia lui Putin, care neagă că a discutat cu Trump, deși acesta tocmai confirmase contrariul?
Ceea ce este sigur e că Trump revine la vechile și periculoasele canale secrete de comunicare cu Moscova – o metodă favorită a fostului KGB pentru a obține concesii de la liderii occidentali, fără ca acestea să fie cunoscute de opinia publică.
Cei care asigură aceste canale sunt Viktor Orban și Tucker Carlson, iar putem doar specula asupra mesajelor transmise de acești doi loiali ai Kremlinului.
Se poate ridica un semn de întrebare asupra declarațiilor bizare ale lui Nikolai Patrușev, un apropiat al lui Putin și fost secretar al Consiliului de Securitate al Rusiei. Acesta a afirmat că „pentru a câștiga alegerile, Donald Trump s-a bazat pe anumite forțe față de care are obligații. Și, ca persoană responsabilă, va trebui să le onoreze.” Mai mult, el a amintit cu subînțeles că unii președinți americani au sfârșit asasinați și că Trump ar face bine să ia măsuri de siguranță.
Câteva zile mai târziu, la Astana, după ce a evocat „mizeriile” pe care a trebuit să le îndure Trump din partea deep state-ului, Putin a insistat asupra pericolului: „Trump nu este în siguranță […]. Din păcate, în istoria Statelor Unite au avut loc diverse incidente. Cred că este inteligent și sper că este precaut și conștient de acest lucru.”
Această insistență din partea liderilor Kremlinului este cel puțin ciudată. Cei mai mulți observatori au interpretat-o ca pe o amenințare voalată adresată lui Trump, în cazul în care acesta ar refuza să execute ordinele Moscovei. Dar declarațiile lui Putin de la Astana sugerează și o altă ipoteză: președintele rus vrea să alimenteze paranoia lui Trump, făcându-l să creadă că nu poate avea încredere în nimeni în Statele Unite. Iar în acest scenariu, singura soluție sigură pentru Trump ar fi să-și încredințeze protecția FSB-ului rusesc.
Nu este un secret că serviciile sovietice și rusești au protejat întotdeauna liderii străini care le sunt favorabili. Să fi avut Putin și Patrușev acest lucru în minte atunci când l-au sfătuit pe Trump să ia măsurile „potrivite” pentru siguranța sa?
Aceeași logică ar putea explica și propunerea făcută câteva zile mai târziu de Margarita Simonian, șefa propagandei Kremlinului. Aceasta l-a îndemnat pe Trump să permită reintroducerea în SUA a postului Russia Today, amintindu-i că acest canal a fost un incubator pentru numeroși viitori membri ai administrației sale, care au fost invitați frecvent în emisiunile sale. Nu ar avea Trump interesul să lase niște profesioniști experimentați să se ocupe de propaganda sa?
Kremlinul vrea să-l protejeze pe Trump cu orice preț. Unele dintre măsurile preconizate de viitoarea administrație par să fi fost dictate direct de rețelele rusești, demonstrând cât de profund a pătruns influența Moscovei.
Boris Epshteyn, unul dintre favoriții lui Trump, aflat acum în mijlocul unui scandal de trafic de influență, a declarat în mod repetat că sancțiunile împotriva Rusiei vor fi ridicate.
În plus, Trump a lăsat să se înțeleagă că intenționează să candideze pentru un al treilea mandat, încălcând deschis Constituția – o mișcare care îl face să semene din ce în ce mai mult cu Vladimir Putin. Urmând exemplul președintelui rus, Trump cochetează și cu ideea de a transforma Canada în cel de-al 51-lea stat american.
La Moscova, acest lucru este primit cu entuziasm. Adalbi Chkhagochev, deputat în Duma de Stat, a declarat:
„Republicanii vor fi la putere pentru mult timp […]. Totul indică faptul că vor să rămână acolo. Nu se pune problema să se mulțumească doar cu patru ani […]. Trebuie să-i oferim [lui Trump] posibilitatea de a conduce construirea unei lumi multipolare.”
Dar chiar și la Kremlin există limite. Evgheni Popov, cunoscut prezentator TV rus, l-a corectat dur pe deputat: „Nu! Nu-l vom mai lăsa să conducă nimic.”
„Silovikii” au fost întotdeauna ținta prioritară a Moscovei în politica sa de subversiune a democrațiilor. Serviciile secrete ruse încearcă sistematic să infiltreze agențiile de informații și armata țărilor vizate și să le submineze din interior.
Dacă Tulsi Gabbard reușește să treacă de confirmarea Senatului, Moscova va avea un cuvânt de spus în supravegherea celor 18 agenții de informații din SUA. Această subordonare față de Rusia va izola serviciile americane de majoritatea surselor externe, paralizându-le pe termen lung. FBI-ul va fi redus la un simplu instrument de reprimare a dușmanilor politici ai președintelui și ai cercului său de putere.
În ceea ce privește armata, lucrurile sunt și mai simple. Trump detestă generalii. Planul său este să impună o comisie care să „curețe” armata de elementele care îi sunt ostile. În această comisie, colonei și generali cu o singură stea vor judeca generalii cu patru stele, având puterea de a decide cine rămâne și cine este trecut în rezervă.
Oricine l-a criticat pe Trump sau este suspectat că nu îi este complet loial va fi eliminat. Acest proces, prin care se introduce lupta de clasă în armată, este inspirat direct din practicile bolșevice. De asemenea, la fel ca în Rusia, armata va putea fi folosită pentru represiunea internă.
Trump știe că se poate baza pe o mare parte din soldații de rând, care sunt atrași de ideea unui „lider puternic”. Această strategie va distruge disciplina militară – un scenariu de vis pentru Kremlin.
Dar planul de subjugare a SUA nu se oprește aici. Camera Reprezentanților a adoptat deja un proiect de lege care i-ar permite lui Trump să elimine statutul de organizație non-profit oricui dorește, sub pretextul „luptei împotriva terorismului” – o metodă bine testată în Rusia.
Această măsură ar putea fi folosită pentru a închide fundațiile independente, organizațiile pentru drepturile omului și orice alt grup care ar putea contesta puterea lui Trump.
Tot acest scenariu pare să fi fost scris la Kremlin.
Pe scurt, America lui Trump riscă să semene izbitor cu tabloul Franței din mai 1791, descris de abatele Raynal:
„Ce văd în jurul meu? Tulburări religioase, disensiuni civile, consternarea unora, tirania și îndrăzneala altora […], sanctuarul legilor înconjurat de oameni dezlănțuiți care, pe rând, fie vor să le dicteze, fie să le sfideze; soldați fără disciplină, comandanți fără autoritate, miniștri fără mijloace […].”
Astfel, virusul MAGA ar putea duce la prăbușirea puternicului organism al statului american. Am văzut cum regimul lui Putin a împins Rusia într-o spirală autodistructivă. Experiența rusă ar trebui să-i lecuiască la timp pe americani de iluzia „omului forte” și să-i determine să oprească această mașină infernală.
Dar dacă America se prăbușește și se alătură haitei de prădători, fragila Europă va rămâne singura moștenitoare a tradițiilor umaniste care au stat la baza Occidentului. Europenii și-ar putea aminti atunci ce scria diplomatul George Kennan, teoreticianul doctrinei de containment a URSS, într-un articol publicat în Foreign Affairs în iulie 1947, încercând să-și convingă compatrioții să nu cadă în izolaționism și să nu abandoneze Europa în fața apetitului expansionist al lui Stalin.
Kennan afirma că politica de contracarare a URSS este, în esență,
„un test al valorii globale a Statelor Unite ca națiune între națiuni. Pentru a evita distrugerea, SUA nu trebuie decât să se ridice la înălțimea celor mai bune tradiții ale lor și să fie demne de a se păstra ca o mare națiune. Desigur, nu poate exista o probă mai justă a calității noastre naționale decât aceasta. În lumina acestor circumstanțe, un observator lucid al relațiilor ruso-americane nu va vedea niciun motiv să se plângă de provocarea lansată de Kremlin societății americane. Dimpotrivă, va simți o anumită recunoștință față de Providență, care, aruncând această provocare implacabilă poporului american, a făcut ca întreaga sa securitate, ca națiune, să depindă de capacitatea sa de a se redresa și de a accepta responsabilitățile politice și morale ale leadershipului pe care istoria îl cere clar de la el.”
Astăzi, aceste cuvinte se aplică Europei. Primul test este supraviețuirea Ucrainei. »
Sursa: Françoise Thom, États-Unis : le clonage du poutinisme ?, Desk-Russie.eu
