« Deficitul de forță de muncă devine dramatic. Un milion de posturi de informaticieni sunt neocupate, 1,6 milioane de posturi nu sunt acoperite în complexul militar-industrial, deși acesta a angajat 520.000 de lucrători în ultimii doi ani. Lipsesc 152.000 de polițiști, 92.000 de medici și personal medical. Academia de Științe estimează că economia are nevoie de încă 4,8 milioane de muncitori. Frontul înghite atât de mulți bărbați încât, recent, au fost trimiși acolo chiar și muncitori din industria de armament. Cel mai extraordinar este că Putin continuă să anunțe proiecte faraonice: de exemplu, construcția orașului Sputnik, o nouă așezare în Extremul Orient, lângă Vladivostok, al cărei cost este estimat la 900 miliarde de ruble.
Războiul a scos în evidență într-un mod crud disparitățile dintre marile orașe, Moscova și Sankt Petersburg, și provincii, în special regiunile alogene ale Rusiei, precum Iacuția, Republica Tuva și Buriația, unde pierderile au fost cele mai mari în raport cu populația. Republica Tuva deține recordul la numărul de morți în război, urmată de Buriația. Un buriat are cu 75% mai multe șanse să piară în Ucraina decât un rus din Moscova. Iacuția a pierdut atât de mulți tineri trimiși pe front încât va suferi de lipsă de forță de muncă în această iarnă. Tensiunile interetnice mocnesc. După o încăierare între ruși și ceceni în Anapa, comandantul Apti Alaudinov, șeful batalionului Ahmat și succesorul prezumtiv al lui Kadîrov, a criticat dur autoritățile ruse pe care le acuză de părtinire: „Ni se dă de înțeles că nu suntem cetățeni ai Federației Ruse, că suntem cetățeni de mâna a doua, buni să rămână acasă. Privesc cu teamă faptul că, în ultima vreme, se cultivă dezbinarea între popoarele din Rusia. Tot felul de grupuri iau naștere, sub patronajul unor tovarăși de rang înalt din serviciile speciale, care cheamă la război împotriva Caucazului. Ce aveți de reproșat? Cel mai rău este că tocmai instituțiile puterii sunt cele care subminează Rusia […]. Avem dreptul să murim pe front, dar forțele noastre pot fi insultate fără consecințe: nimeni nu a fost vreodată tras la răspundere pentru asta […]. Luptăm pentru voi și nu ne considerați oameni.”
Declarația lui Alaudinov a provocat un val de reacții printre Z-bloggeri. Ivan Ostrakovski, un ofițer al armatei ruse, și-a exprimat indignarea față de impunitatea de care se bucură cecenii, care „se cred un popor ales”: „Ne-am săturat să fim călcați în picioare, insultați, scuipați și forțați să ne cerem scuze pentru că suntem ruși. Dar ziua noastră va veni.” În cazul unui conflict interetnic în Rusia, batalionul Ahmat ar putea trece de partea islamiștilor, adaugă Ostrakovski.
Aceste tensiuni sunt amplificate de prăbușirea demografică a Rusiei. Statisticile oficiale înregistrează un declin al populației pentru al nouălea an consecutiv. În 2021, din cauza pandemiei de Covid-19, Rusia a pierdut 1,04 milioane de persoane, un record. Procesul de depopulare a Rusiei s-a accelerat de la începerea războiului în Ucraina: în primul semestru din 2024, declinul populației a fost de 321.500 de persoane față de 272.500 anul trecut, adică cu 40.000 mai mult decât în 2023. În iulie 2024, mortalitatea a depășit-o pe cea din iulie 2023 cu 20%. Mortalitatea crește (60.000 pe an) iar speranța de viață stagnează sau chiar scade. Din ianuarie până în iunie 2024, s-au născut în Rusia 599.600 de copii, cu 16.000 mai puțini față de aceeași perioadă din 2023. În urmă cu șase ani, o funcționară a statului lui Putin îi spunea unei mame care cerea ajutor: „Statul nu ți-a cerut să aduci un copil pe lume.” Astăzi, femeile ruse sunt îndemnate să „revină la valorile tradiționale” și să aibă opt copii, precum străbunicile lor. Autoritățile critică „egoismul” tinerilor ruși care se gândesc doar la studii și distracții, în loc să asigure generațiile viitoare de soldați. Dar aceștia rămân indiferenți la aceste apeluri.
Acest declin demografic face din problema imigrației o preocupare majoră, pe care autoritățile o exploatează pentru a deturna atenția de la eșecurile din Ucraina și dificultățile economice. După atentatul din 22 martie 2024 de la Crocus City Hall, se pare că problema migranților atrage mai mult atenția opiniei publice decât războiul din Ucraina. Un „marș rusesc” pentru victorie, la care au participat preoți, veterani ai războiului din Ucraina, mercenari Wagner, motocicliști etc., a avut loc la Sankt Petersburg pe 12 septembrie 2024, sub sloganul „Suntem ruși, Dumnezeu este cu noi.” A fost interpretat de numeroși musulmani din Rusia ca o declarație de război, din cauza unei declarații făcute de unul dintre liderii „Comunității Ruse”, Andrei Tkaciuk, care a chemat „marșul patrioților” să curețe Rusia de „blestemații infideli musulmani”.
Responsabilii ruși invocă necesitatea de a „albi” regiunile rusești. Totuși, numărul migranților a scăzut drastic din 2019, când ajunsese la 19 milioane. În 2023, migranții legali erau aproximativ 8 milioane, iar în 2024 numărul acestora a ajuns la doar 6,5 milioane. Numărul migranților ilegali rămâne necunoscut. Rușii se tem de valul de violență care va izbucni în țară după încheierea războiului, când veteranii SVO se vor confrunta cu migranții. „Deja vedem cum se conturează conflictul”, declară antreprenorul Dmitri Potapenko. „Sunt convins că unul dintre factorii declanșatori va fi un conflict fabricat sau spontan între eroii SVO și migranți. În esență, un milion contra 10 milioane.” Într-adevăr, creșterea numărului de mercenari nu este lipsită de pericole pentru stabilitatea sistemului. Acești oameni, aduși pe front cu prețuri mari și tratați de majoritatea ofițerilor lor în stil sovietic, ca vite ușor de înlocuit, au acumulat un resentiment exploziv. Apoi, într-o zi, fostul mercenar se regăsește în viața civilă, teoretic privilegiat, dar urât și temut de cei din spatele frontului. Cum va accepta el un salariu de 20.000 de ruble, după ce primea 200.000?
Campania împotriva migranților este organizată de siloviki cu complicitatea puterii. Se poate înțelege insistența acestora de a convinge Duma și responsabilii regionali să multiplice interdicțiile, în special cele profesionale, aplicabile migranților: astfel prosperă un racket profitabil, mascat sub un zel patriotic. Aleksandr Bastrikin, șeful Comitetului de Investigații, exclamă: „În timp ce bărbații noștri luptă pe front, migranții seamănă haos în spatele frontului.” Imigrația în masă este o amenințare pentru securitatea națională, clamează siloviki. Kirill Kabanov, membru al Consiliului pentru Drepturile Omului de pe lângă președintele Federației Ruse, a declarat public că prezența unui număr mare de musulmani în Rusia duce la „halalizarea economiei” țării. Infracțiunile grave comise de migranți au crescut cu 32% în 2023. Au fost deschise bănci islamice în Tatarstan. Enclavele populate de migranți din Asia Centrală se înmulțesc în inima Rusiei. Sute de moschei clandestine există la Moscova și în regiunea Moscovei. Radicalii alungați de autoritățile republicilor din Asia Centrală găsesc refugiu în Rusia.
Naționaliștii ruși sunt îngrijorați: diasporele ar infiltra administrațiile locale. Un cetățean rus de origine uzbecă, Bakhromjon Hasanov, ales deputat în consiliul municipal al orașului Pușkino pe lista partidului Rusia Unită, a fost nevoit să renunțe la mandat la patru zile după victorie. Naționaliștii ruși invidiază modul în care diasporele se organizează în Rusia. Bloggerița Alexandra Matveiciuk, o naționalistă declarată, explică astfel ascensiunea comunitarismului în Rusia: „Când oamenii văd azilul de nebuni care a devenit țara noastră, când ascultă știrile, își spun: nu mai e nimic solid în această țară, nimeni să te ajute, nimeni să te apere, legea se aplică arbitrar. Prin urmare, se vor alătura unor grupuri, gândindu-se: mai bine mă alătur musulmanilor, mă integrez în diaspora tătară etc.” Astfel, atomizarea cetățenilor dorită de putere favorizează pe termen lung explozia comunitarismului.
Elita conducătoare pare vizibil divizată în ceea ce privește problema imigrației, iar aceste divergențe au ieșit la iveală în legătură cu subiectul reîntregirii familiale. Dmitri Medvedev a declarat că este intolerabil ca trei sferturi dintre copii din clase să nu înțeleagă limba rusă și a propus interzicerea reîntregirii familiale, fiind imediat susținut de Volodin, președintele Dumei. În schimb, Valentina Matvienko, președinta Consiliului Federației Ruse, consideră că trebuie cultivată „prietenia între popoare” în stil sovietic.
Astfel, conducătorii ruși au deschis o cutie a Pandorei odată cu agresiunea împotriva Ucrainei. Un număr tot mai mare de ruși sunt nemulțumiți de președintele Putin, pe care îl acuză că susține „marele înlocuire” (termenul fiind folosit acum și în Rusia) prin trimiterea rușilor să moară în marile ofensive de pe frontul ucrainean, în timp ce recent declara: „Nu suntem împotriva creșterii populației musulmane, dimpotrivă, ne bucurăm. Republicile noastre musulmane au o rată de natalitate foarte bună, iar noi ne bucurăm de asta.” Retorica anti-occidentală a lui Putin și politica de curtoazie față de „Sudul global” se întorc, de asemenea, împotriva lui și contribuie la destabilizarea regimului. Discursul despre „valorile tradiționale” blochează orice evoluție în direcția asimilării migranților. În timp ce patrioții denunță cu vehemență islamizarea accelerată a Rusiei, în timpul vizitei sale în Cecenia din august, Putin a sărutat Coranul pe care l-a oferit drept cadou moscheii profetului Isa. „Întreaga lume musulmană este mândră de atitudinea președintelui rus Vladimir Putin față de Coran, de credincioși și de islam. Este opusul acțiunilor liderilor din Europa Occidentală, care încurajează respingerea religiei și promovează o ideologie imorală, satanismul”, a comentat Akhmed Dudaiev, un ministru cecen. Videoclipul acestei scene a făcut furori în Rusia. »
(Fragment din articolul: Françoise Thom, Russie : des effets boomerang convergents, Desk-Russie.eu)
