Sens Politic: Cum caracterizați actuala fază a Războiului din Ucraina?
Armand Goșu: Ca un război de artilerie, în care cine trage mai departe și cu precizie mai mare distruge centrele de comandă și depozitele de muniție ale adversarului. Această fază este dominată de armata ucraineană în posesia căreia au intrat complexele americane HIMARS și obuzele ghidate de mare precizie cu o rază de aproape 80 km.
Armata rusă de astăzi, ca și armata sovietică în trecut, are mari probleme logistice. HIMARS obligă armata rusă să reconsidere logistica, s-o reformeze și modernizeze radical, să țină depozitele de muniție la 100 km de linia frontului. Numai că rușii nu au drumuri și nici camioane cu care să transporte muniția, ei au depozitele la 20, 30 km de linia frontului, în bătaie complexelor HIMARS ucrainene. Rezultatul după o lună de lovituri precise: artileria rusească care a dominat a doua fază a războiului, de la începutul lunii aprilie și până la începutul lunii iulie, a tăcut acum, pentru că nu mai are cu ce să tragă.
Următoarele zile pot fi decisive. Dacă ucrainenii avansează în Herson și-i obligă pe ruși să trimită trupe din est, înspre sud, și suspendă ofensiva din Donețk, înseamnă că Kyiv-ul preia inițiativa strategică pentru prima data de la 24 februarie. Dacă această etapă se va încheia cu eliberarea regiunii Herson, Putin va primi o grea lovitură, iar regimul său va începe să se clatine.
Sens Politic: Ce vi se pare că merită reținut din apariția, reacțiile și instrumentalizarea raportului Amnesty International?
Armand Goșu: Un singur lucru a fost neașteptat pentru mine, degradarea dramatică a expertizei unei organizații, care a jucat altădată un rol important în promovarea drepturilor omului. Nu discut dacă experții Amnesty International au fost prezenți în lagărele de triere a ucrainenilor controlate de serviciile secrete rusești și au cules informații de acolo, deși nu e un aspect de ignorat, ci despre precaritatea paginilor livrate. E o confuzie uriașă în capul experților. Cele mai multe cazuri prezentate se referă la militari ucraineni, întotdeauna puțini la număr, care folosesc locații civile, școli, locuințe particulare. Ce înseamnă folosire? Pur și simplu dorm acolo, se spală la dușuri. În acele zone, nu se mai face școală din 24 februarie, deci n-au intrat cei câțiva, 5-10 militari peste copii la dușuri. Cel mai important, militarii ucraineni n-au lansat atacuri de acolo. Acesta este un detaliu fundamental pe care autorii raportului nu-l pot nega. Nici măcar o singură locație civilă n-a fost folosită pentru a lansa atacuri asupra trupelor rusești. Atunci, de ce Amnesty International vorbește despre folosirea de locații civile drept scut uman? Fără să producă nici măcar o probă, un singur caz. Cazurile prezentate, circa 20, dacă am reținut bine, nu sunt nici măcar de pe linia frontului, iar cele mai multe sunt departe de zona luptelor sau erau departe la data menționată în raport.
Reacțiile la raport merită o analiză separată, serioasă, nu sunt atât de documentat pe cât mi-aș dori ca să vorbesc despre asta. Am urmărit doar felul în care televiziunile rusești au jubilat. Pentru cinci zile au prezentat fragmente din raportul Amnesty International care nu face decât să confirme și să întărească temele propagandei Kremlinului.
Dacă ar fi adevărate informațiile, dar unele e clar că nu sunt, dacă ar fi corect interpretate datele respective, ceea ce nu s-a întâmplat, ar fi fost de salutat raportul Amnesty International. În fond, organizații ca aceasta nu cred că trebuie să fie parte a războiului propagandistic.
Cu mare atenție ar fi trebuit tratat acest subiect, în joc era credibilitatea organizației. După ce s-a lăsat utilizată de Kremlin, în 2021, în cazul Aleksei Navalnîi, acum în războiul ruso-ucrainean, Amnesty International va avea mult timp de acum încolo o problemă de credibilitate.
Amnesty International sugerează că bombardamentele rusești asupra obiectivelor civile sunt legitime de vreme ce în 20 de cazuri, departe de linia frontului, organizația a găsit câțiva soldați ucraineni dormind sau tratându-și rănile, în școli și spitale. Și nu probează nici măcar un caz, că soldații ucraineni au atacat de acolo armata rusă, folosind populația civilă pentru a se proteja.
Șocant mi s-a părut – și insist asupra acestui lucru – absența unei expertize reale, a capacității de a înțelege dinamica războiului modern, a situației specifice din Ucraina. Amnesty International are un buget de 1 milion de Euro pe zi, și mi se pare straniu faptul că la 1 milion euro pe zi, deci în 24 ore un milion euro, atât e bugetul organizației, poți să produci un raport pe care un masterand sau doctorand mai bine pregătit, l-ar fi putut redacta colectând informațiile de pe canale telegram, pentru 100 euro? Și, da!, cred că l-ar fi putut redacta mai bine și ar fi ieșit un lucru mai bun și mai credibil.
Și am mai sesizat ceva în raport, anume o atitudine asumat anti-ucraineană. Poate e doar percepția mea subiectivă, sper să mă înșel. Ce nu înțeleg este de ce Amnesty International n-a așteptat răspunsurile unităților ucrainene ai căror soldați fie au dormit în unele școli, fie s-au spălat în unele case, ori și-au tratat rănile în unele spitale.
Sper ca promisiunea Ministerului Apărării de la Kyiv că va cerceta temeinic toate cele 20 de cazuri expuse în raport se va concretiza și opinia publică, mă refer aici la oamenii de bună credință, va primi răspunsurile pe care Amnesty International prea grăbit să acuze Ucraina, nu le-a mai așteptat.
Sens Politic: Cum credeți că va influența creșterea tensiunilor dintre China și SUA războiul din Ucraina?
Armand Goșu: Sigur că Moscova vrea să extindă războiul, încearcă să alimenteze temerile de izbucnire a unui nou război în Pacific, între China și SUA, sau a reluării războiului din Balcani. Pentru Kremlin izbucnirea unui nou război în lume ar fi o uriașă șansă de a distrage atenția de la agresiunea împotriva Ucrainei
Sens Politic: Riscul unui război mondial pare mai mare ca oricând după sfârșitul Războiului Rece, cum poate această perspectivă cvasi-apocaliptica să influențeze comportamentul principalilor lideri?
Armand Goșu: Cel puțin în teorie ar trebui să-i oblige la mai multă reținere, la căutarea unor soluții politice pentru a pune capăt războiului. În realitate, însă, amenințarea folosirii de către Putin a unor arme nucleare tactice continua să fie fluturată atât împotriva ucrainenilor cât și a occidentalilor. Nici opinia publică în principalele țări vestice, nici liderii occidentali nu se lasă șantajați de amenințarea lui Putin cu bomba nucleară. Și cred că aceasta este atitudinea corectă și responsabilă. Dacă a văzut că șantajul nu ține, Moscova amintește tot mai puțin despre opțiunea nucleară. E puțin probabil că va recurge la ea, din simplul motiv că generalii ar putea să nu execute ordinul lui Putin, ceea ce ar putea însemna sfârșitul regimului, dar nu aș exclude cu totul acest scenariu.
