„Suferința nu se dă la frați”. Mărturia Lucreției Jurj despre rezistența anticomunistă

Timp de lectură 4 min.

Aș vrea să întâlnesc omul capabil să parcurgă întreaga mărturie a Lucreției Jurj fără să-i scape o lacrimă! Desigur, cu condiția ca cititorul să nu fie un fost nomenclaturist, ori unul din categoria nostalgicilor ce se încăpățânează să vadă doar părțile bune ale trecutului nostru recent. Deși, să fiu sincer, cred că și ei ar fi, dacă nu zdruncinați, măcar mișcați nițel!

Lecturând cu atenție textul am înțeles de ce volumul a ajuns deja la cea de-a doua ediție. Aduce mărturie despre anumite lucruri ce nu trebuie, cu niciun chip, uitate. Trebuie încrustate deopotrivă în inimi și-n sipetele memoriei, căci a lăsa să se aștearnă nepăsarea peste durerile unor astfel de oameni ne predispune pe toți la potențiala repetare a unor lucruri nefirești. 

N-am de gând să ofer în aceste paupere rânduri o evaluare a dimensiunii științifice a textului, deși ar fi multe de spus cu privire la importanța unui astfel de demers cu caracter restitutiv-anamnetic. Au făcut-o deja, cu multă dibăcie, criticii și istoricii. Mă voi limita doar la a afirma că e un text ce nu trebuie să lipsească din biblioteca iubitorilor de carte bună. Căci oferă, deopotrivă istoricilor, filologilor, teologilor, ori altor categorii de cititori, profesioniști sau doar pasionați, o mărturie ce se citește cu sufletul la gură. Una căreia editorii i-au adăugat, cu delicatețe și profesionalism, nu doar un studiu introductiv menit să încadreze cele prezentate și să plaseze experiența Lucreției Jurj în contextul mai larg al rezistenței anti-comuniste din deceniile cinci și șase ale veacului trecut, ci și mici glose, trimiteri comparative, semnalări, făcute cu bun simț și eleganță, ale unor mici scăpări din memoria autoarei. Ori trimiteri complementare, spre a înlesni demersul unor eventuali curioși, atunci când au socotit acest fapt drept necesar. Așa se face că cititorul nu se găsește față în față cu un simplu interviu, ci cu o adevărată monografie, menită a onora deopotrivă memoria celei în cauză, cât și a celor care i-au fost alături, ori au avut de suferit pentru faptul de a o fi înțeles și ajutat. 

Cum au reușit autorii s-o facă să-și devoaleze tainițele sufletului și să revină la experiențe pe care omul, în situații firești e mai degrabă tentat să le azvârle înspre periferia laturii funcționale a propriei memorii, nu voi ști niciodată, deși mi-ar plăcea să aflu. Important este însă, faptul că au izbândit să obțină o testimonianță detaliată, coerentă și bine articulată cu privire la un fenomen care a fost, după părerea mea, prea lesne trecut cu vederea de către istoriografia recentă, sociologi și chiar și filologi. Una în care, privind de pe culmea senectuții, cea în cauză e capabilă să prezinte cu detașare cele prin care a trecut. În plus, lasă să se întrevadă faptul că, dincolo de lacrima pe care i-o iscă uneori în colțul ochiului dorul de anumite persoane dragi plecate dintre noi în urma celor petrecute, privește cu detașare emoțională cele ce s-au întâmplat. A reușit să-i ierte pe toți cei care au supărat-o și chiar să le dorească binele. Se roagă și-și împărtășește lui Dumnezeu propriile frământări, dureri, ori gânduri. A trecut cu bine peste marile cumpene ale vieții și s-a străduit să-și păstreze deopotrivă echilibrul interior și pe cel exterior. A plecat din „România domnilor” și s-a întors în cea a „tovarășilor”. Una care-i era incomodă, dar în care a fost nevoită să viețuiască.

Toate acest lucruri, alături de un epilog (pp. 315-316), un text al lui Cornel Jurju (pp. 317-327) și unul al Ruxandrei Cesereanu (pp. 329-335) vin să vorbească despre o viață de om. Să-i evidențieze subtilitățile, să-i scormonească uneori rănile necicatrizate întru totul și să prezinte un trecut ce numai onorabil nu-i. Întreg efortul se petrece cu un scop. Acela de a ne ajuta să învățăm ceva. Din suferința altora, căci pesemne că-i mai ușor a o face decât din a noastră, proprie. 

Cornel Jurju, Cosmin Budeancă, „Suferința nu se dă la frați”. Mărturia Lucreției Jurj despre rezistența anticomunistă din Munții Apuseni (1948-1958), ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2022.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.