Spre o noua Yaltă, în detrimentul Europei

Timp de lectură 3 min.

“Noua împărțire tripartită a lumii va fi consfințită săptămâna aceasta la Shenzhen, în China. Donald Trump și Vladimir Putin i se vor alătura atunci lui Xi Jinping pentru un summit în trei, pe care deja s-a convenit să-l numim „noul Yalta”. Numai că, de această dată, noua împărțire a sferelor de influență în lume se va face fără Churchill și fără Europa.

Și totuși, aceasta din urmă figurează deja pe ordinea de zi. Lucrările pregătitoare privind continentul european s-au desfășurat în ultimele zile, în cadrul diplomației aeriene accelerate a tandemului Kushner-Witkoff, cei doi magnați imobiliari promovați de președintele Trump în funcția de consilieri diplomatici universali. Abu Dhabi, apoi Moscova, apoi Dublin: în lipsa unui armistițiu și, cu atât mai mult, a oricărui progres în direcția unui eventual acord de pace în Ucraina, vestea bună a fost anunțată chiar de Jared Kushner:„Nu putem încheia un acord fără ca Europa să fie la masa negocierilor.”

Prin urmare, Europa va fi invitată la următoarea rundă de negocieri.

Dar invitată pentru a spune ce? Și cine va vorbi în numele ei? Până acum, europenii au refuzat să negocieze orice fel de acord atât timp cât Rusia nu acceptă un armistițiu, acesta fiind, la rândul său, o condiție prealabilă pentru discutarea unui tratat de pace. Acceptarea negocierilor fără un armistițiu prealabil reprezintă, așadar, o concesie majoră pe care europenii par acum dispuși să o facă, în fața unor americani grăbiți să încheie un acord și amețiți de perspectiva gazului și petrolului rusesc.

Dar ce anume vor avea de spus? Ce garanții de securitate vor propune Ucrainei: aderarea acesteia la NATO sau la Uniunea Europeană? Ce se va întâmpla cu o eventuală desfășurare de forțe europene pe teritoriul ucrainean, după încheierea războiului, respectiv cu trupele „coaliției voluntarilor”, dorită de Macron? Și ce relații vor urma, ulterior, cu Rusia?

Și, mai ales, cine va vorbi în numele Europei? Instituțiile Uniunii Europene, respectiv președintele Consiliului European, Antonio Costa, sau reprezentanta UE pentru afaceri externe, Kaja Kallas? Sau statele membre? Dar care dintre ele? În formatul E3: Franța, Germania și Regatul Unit? E4, incluzând Italia? Sau E5, cu Polonia?

Această întrebare provoacă multă amuzare la Washington și la Moscova, unde se concurează în ironii la adresa europenilor, care se ceartă întruna „precum păianjenii într-un borcan”. Numai că întrebările care urmează sunt fundamentale, iar divergențele dintre europeni sunt la fel de importante.

La Abu Dhabi, rușii i-au convins pe americani să colaboreze cu ei la elaborarea viitoarei „arhitecturi de securitate” în Europa. Vladimir Medinski, șeful delegației ruse, a evocat „un nou sistem de securitate globală, care va ține locul unui nou Yalta și al unui nou Potsdam”.

Acest „nou sistem” nu are nimic nou pentru ruși. Ei îl puseseră în mod oficial pe masă la 17 decembrie 2021, cu două luni înainte de invadarea Ucrainei, sub forma a două proiecte de tratat: unul cu Statele Unite, cel de-al doilea cu membrii NATO.

Acestea cuprindeau două cerințe esențiale: în primul rând, garantarea neutralității Ucrainei, căreia urma să-i fie interzisă din punct de vedere juridic aderarea la NATO; în al doilea rând, desființarea bazelor Alianței Atlantice din Europa Centrală. Împreună, aceste cerințe constituiau zona-tampon de securitate pe care Rusia consideră că are dreptul să o pretindă după desființarea Pactului de la Varșovia, în virtutea Actului fondator NATO-Rusia, semnat la Paris la 27 mai 1997.

Potrivit lui Putin, tocmai în jurul acestor două chestiuni se situează ceea ce el numește „cauzele profunde” ale conflictului ucrainean. 

Rusia își schimbă rareori obiectivele. „Nu există nimic mai puternic decât acești doi războinici: răbdarea și timpul”, spunea mareșalul Mihail Kutuzov, învingătorul lui Napoleon, citat de Tolstoi în Război și pace…

O lectură urgent necesară.”

Sursa: Le Journal du Dimanche

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.