De mii de ani curăţim zgura sufletului românesc de asprimile ei
Corneliu Coposu
În acești 32 de ani și jumătate trecuți de la Revoluție ne-am lămurit, sper, că regimul comunist nu este o organizare, un sistem economic, politic, social, nu este o doctrină, ci, mai întâi de toate, este o structură umană, un model tipic de gândi și de a fi. Comunismul s-a bazat și se bazează pe două tendințe omenești înnăscute: tendința de a supune și tendința de a fi supus, o contradicție care aparține ființei noastre primitive. Comunismul a fost și rămâne cea mai comodă, perversă și trucată formă de dezumanizare, de bestializare pentru că nevoia de a fi dominat, condus și supus de către altcineva se confundă cu nevoia de a supune și a domina pe ceilalți.
Prin ce poate fi combătut acest mod de a gândi și a acționa produs de mentalitatea comunistă și prelungit de cea dominantă în postcomunism? Consider că singura soluție este renașterea morală. Restaurarea valorii morale a fiecărui cetățean, afectată și chiar mutilată de un sistem diabolic, este cerința esențială a momentelor pe care le trăim. Nu există domeniu care să nu fi fost lezat de incompetența și de lipsa de sinceritate a celor care s-au impus prin manipulare, continuă înșelăciune în toate domeniile, de la titlurile academice la tranzacțiile economice. Minciuna, ascunderea realității, corupția, demagogia combinate cu un naționalism deșănțat și ipocrit au fost normele de conduită comuniste, neo-comuniste și post-comuniste. Acesta a fost și este boala generalizată ce a pătruns în viața noastră cotidiană amputând valoarea morală a națiunii române.
“Pe cuvânt de onoare” a ajuns să fie folosit de toți cei care au ca țel în viață ascunderea Adevărului. Cuvântul dat trebuie să fie expresia celor mai înalte virtuți umane. Cuvântul fără a fi urmat de faptă este dăunător atât ființei morale, cât și binelui comun. Cei care vor să dirijeze destinele acestei țări au datoria sacră de a înălța cuvântul la cea mai înaltă treaptă a moralei și practicii în conducerea societății. Aici modelele politice Iuliu Maniu și Corneliu Coposu ne arată că nu e utopic să cerem oamenilor de stat ca fapta să urmeze vorba.
Pentru ca viitorul nostru să aibă un Sens trebuie să gândim, vorbim și acționăm pentru a arăta prin conduită că ne putem apropia de modelele morale invocate. Oamenii trebuie să recapete încrederea pe care a avut-o cu mult timp în urmă în adevăratele elite ale României. Avem, slavă Domnului, adevărate modele în istoria noastră zbuciumată. Acestea pot să reprezinte Calea spre adevărata revigorare morală a societății noastre.
“Nu putem arunca întreaga vină pe cei care ne-au condus înainte, nu numai pentru că acest lucru nu ar fi adevărat, dar și pentru că ne-ar îndepărta de responsabilitatea cu care fiecare dintre noi suntem confruntați în acest moment – cea de a acționa pe propria răspundere” spunea la începutul lui 1990 Vaclav Havel.
O altfel de Românie nu poate fi construită decât prin efortul conștient al fiecăruia dintre noi. Pentru asta însă cu toții trebuie să înțelegem că fără credință, fără sacrificii, fără jertfă și fără luptă nu se poate construi nimic trainic pe această lume.
Ion-Andrei Gherasim, Președinte Executiv al Fundației Corneliu Coposu
