Securismul nu (ne) va trece! (3) USR&AUR vs. Servicii

În primele două părți am plecat de la definiția “securismului” dată chiar de directorul SRI și am încercat să arăt gravitatea crizei de încredere care s-a instalat între președintele Iohannis și cei care l-au votat. Momentul publicării proiectelor de legi ale securității a fost unul semnificativ, a dat credibilitate acuzației la adresa unei forme de militarizare a regimului său, a arătat ezitările unei părți importante din mass-media de a aborda subiectul, nu în ultimul rând a dat ocazia unei instrumentalizări politice.

E normal ca partidele considerate “anti-sistem”, USR și AUR, să utilizeze această oportunitate, doar sunt într-o luptă politică cu Iohannis-președintele CSAȚ. USR reclamă faptul că Iohannis personal i-a îndepărtat anul trecut de la guvernare, AUR tot strânge semnături pentru demiterea șefului statului.

Dar, dincolo de această normalitate a jocului politic, în reacțiile din care citez mai jos se vede un radicalism nou, ca și cum s-a găsit o oportunitate de re-validare a partidelor anti-sistem. Aveau nevoie de această revalidare. Timpul politic s-a accelerat, iar fotoliile parlamentare, pentru USR un timp chiar guvernamentale, uzează pretenția de noutate. Era oricum un aparent paradox că aceste formațiuni politice asumate anti-sistem prosperă în acest mediu presupus ostil. Paradoxul există pentru USR de la apariția sa în 2016, care a coincis cu intrarea imediată printre partidele parlamentare, apoi cu apariția în 2020 a AUR (la nivel public, chiar dacă teoretic e fondat în 2019), an care a coincis și în acest caz cu intrarea sa parlament. La intrarea în legislativ ambele au avut aproximativ 9% și în jur de 600.00 de alegători. Sigur că au fost diferențe majore, ideologice, sociologice, dar și de marketing politic: USR a beneficiat de o importantă publicitate din diverse zone mediatice, pe când AUR a trecut suspect-miraculos sub radar, nu numai că a fost invizibil la nivelul mass-media, dar chiar aceasta a fost strategia sa electorală. Multe le despart, le unește însă această rapidă câștigare a statutului de partid parlamentar, ca antecedent recent existând numai cazul PPDD în 2012. 

Politologic vorbind, USR și AUR sunt, la prima vedere, poveștile de succes ale democrației românești, dovedesc deschiderea pieței politice, au adus o întinerire și o înnoire a personalului politic, pentru USR chiar la nivel guvernamental. Atunci de ce, tocmai din partea lor, acest radicalism față de un sistem care le-a dat oportunitatea de a fi aleși, chiar de a avea miniștri, de a fi ministru în cazul președintelui USR Cătălin Drulă? Sigur că întrebarea este fals-naivă: radicalismul discursiv nu traduce neapărat o poziționare sinceră, e modalitatea prin care se câștigă votanți, asta fac toate partidele. Dar trebuie totuși subliniat că acest radicalism nu e încă semnul convingător al unei diferențe fundamentale de poziționare a acestor partide în cadrul sistemului politic, e doar diferența lor discursivă față de ceilalți actori parlamentari.

A existat un șoc atunci când cele două partide, atât de diferite între ele din punctul de vedere al propriilor lor simpatizanți, au semnat împreună, în septembrie anul trecut, o moțiune de cenzură împotriva guvernului Câțu. Era însă normal: începea o perioadă inedită în politica de după 1989, o perioadă în care opoziția parlamentară, adică USR și AUR, este exclusiv formată din partide “anti-sistem”. După septembrie 2021 nu avem un raport Putere-Opoziție banal, ci unul care, teoretic, corespunde unei falii mai adânci, care pare că interzice viitoare negocieri și alianțe, până la următoarele alegeri cel puțin.

De altfel, USR și AUR se pot concentra deja pe alegerile din 2024: europarlamentare, locale, legislative, prezidențiale. Prin radicalismul discursurilor liderilor respectivi, Cătălin Drulă și George Simion, cele două partide sunt în concurență pentru un electorat care ar vota orice, numai continuitatea cu regimul Iohannis-PNL-PSD, nu. Totuși, pe tema legilor securității, deși ambele partide au încercat să speculeze momentul, este clar că USR e cu mai multe lungimi în fața concurentului său din opoziție.

Noul brand al USR-post Cioloș, sau USR-Drulă, este legat de sintagma utilizată recent de acest partid pentru a numi actuala putere: “coaliția securisto-socialistă”[1]. 

Dar trebuie spus că liderul USR nu a așteptat ca scandalul proiectelor de legi să aibă loc pentru a se poziționa pe această temă a securității, implicit și a legilor, care erau anunțate, dar nu știam cine avea acces la ele. Prima declarație a președintelui interimar USR este și cea mai clară cu privire la re-orientarea USR pe aceasta temă, ea are loc la începutul lui aprilie:

Sunt oameni care, pe canale oculte, vor să pună o liniște de tip iliberal pe România și noi ne vom lupta cu ei. Nu trebuie să uităm rolul celor care sunt arhitecții și acum predau ștafeta. Arhitecții sunt Iohannis, sprijinit de politicianul Eduard Hellvig, care niciodată nu a încetat să fie politician. Un șef de serviciu secret nu ar trebui să facă politică. Iohannis și Hellvig îl păstoresc acum pe Ciucă ca să devină continuatorul proiectului Iohannis. [2]

Aparent o luptă pentru succesiune este deschisă în acest spirit al luptei cu o putere ocultă, numai că ipoteza unui Ciucă-continuator este una puțin probabilă. De fapt e subliniată existența unui pol de putere Iohannis-Ciucă-Hellvig, cum primii doi ocupă posturile de președinte și respectiv prim-ministru, ținta principală este directorul SRI, iar polul de putere devine astfel “ocult”. Ciucă e însă cel mai vulnerabil prin scandalul de plagiat:   

Am văzut operațiunea de compromitere a Emiliei Șercan. Un jurnalist onest a devenit ținta unui sistem mafiot de epoleți pentru că l-a demascat pe plagiatorul Nicolae Ciucă. Ciucă (…) continuator al unui sistem care militarizează tot mai mult societatea – fie că vorbim de partide, unde vedem că PNL ajunge să fie condus de armată și de miliția lui Lucian Bode, care intimidează o jurnalistă, scoate poze în cel mai pur stil de kompromat tip Belarus. [3]

E normal ca un partid ca USR să utilizeze oportunitatea creată după dovedirea plagiatului premierului, după încercările de compromitere a Emiliei Șercan etc. Interesant însă în această declarație este trecerea bruscă, fără o articulare argumentată, între atacurile la adresa directorului SRI și problema plagiatului premierului, între acest plagiat și concluzia liderului USR:  ”Nu putem accepta ca România să fie condusă de epoleți. Vrem ca acest mesaj să se audă ferm și tare” [4].

Suntem departe, foarte departe, de retorica USR-Nicușor Dan, de retorica USR-Dan Barna, de cea USR-Dacian Cioloș. Cătălin Drulă, deși pe atunci doar președinte interimar, alege să schimbe brusc atitudinea  USR. Tema reformării controlului civil asupra serviciilor secrete exista, dar radicalismul USR pe acest subiect e o noutate [5]. Dar USR-ul în sine nu s-a schimbat brusc în 2022, nici sociologic, nici ideologic. Era, oare, ceva pe care elita partidului aștepta de mult să-l spună, și a făcut-o abia acum? S-a eliberat de o constrângere? În documentele mai vechi această problematică nu este nici pe departe formulată atât de frontal [6]. Și-a schimbat doctrina (informală) pe acest subiect, sau strategia?

În orice caz, datorită acestei noi atitudini, după declanșarea scandalului, USR-ul era de departe cel mai bine poziționat pentru a beneficia politic de un moment care punea serviciile, și mai ales pe Iohannis în raport cu ele, într-o mare dificultate. O dificultate pe care chiar directorul Hellvig a recunoscut-o implicit prin intervenția sa în care a definit “securismul” ca virus scăpat din laboratoare Securității, dar ajuns în societatea românească de azi.

Cătălin Drulă reacționa la publicarea celor zece “proiecte de legi” de către G4Media având legitimarea unui șir de declarații recente similare cu cea de mai sus, putem deci vorbi de o poziționare politică din perspectiva căreia dezvăluirile de presă îi veneau mănușă. USR a reacționat dorind chiar să arate că este competent, pregătit, că acum are și propuneri mai clar formulate pentru domeniul securității [7]. Totuși, nu e evident dacă susține promovarea unor noi legi:  “Controlul civil asupra serviciilor secrete trebuie întărit și cu și fără acest pachet de legi” [8] a declarat președintele partidului, adăugând că:

Vedem cum astăzi Parlamentul şi Guvernul sunt pline de absolvenți ai școlilor serviciilor secrete, de tot felul de mediocri cu diplome de la servicii care iau decizii, care influențează viața a milioane de oameni. 

Asta numai democrație nu mai e. [9]

USR poate acum, în mare măsură legitimată de tot scandalul din jurul acestor legi, să denunțe o absență a democrației și o militarizare care-i păreau invizibile atunci când guverna, poate chiar denunța instanțelor europene acest “iliberalism” proaspăt descoperit. Mai mult, Cătălin Drulă desemnează și un anumit vinovat principal, SRI: 

Vedem că vrea o militarizare a guvernării și a administrației, vedem că apără serviciile secrete, chiar și când sunt suspecte că deturnează fonduri operative. (…) 

Serviciile secrete nu au voie să fie deasupra legii. Nu avem voie să ne uităm impasibili la subordonarea totală a României față de serviciile secrete. Românii nu au votat SRI și SIE. (…) 

O asemenea nenorocire, cum sunt aceste legi, să nu se întâmple României, pentru că aceste inițiative legalizează unele puteri pe care serviciile le-au dobândit deja, dar acum vor și acoperirea legală. 

Asistăm la o captură a statului de către SRI, în special [10]

Politicianul Drulă vs. “politicianul” Hellvig 1-0. Cine ar fi crezut asta chiar pe terenul serviciilor. E adevărat că Dinamo a retrogradat, dar nu e deloc banal ca un politician-lider de partid parlamentar să domine un deja vechi șef SRI pe terenul acestuia. 

Toată istoria post-comunismului ne îndeamnă să credem că ai nevoie de o formă de doping ca să ajungi la o astfel de performanță. Nu există o listă a substanțelor interzisă în politică, cu atât mai puțin în politica românească. Variantele sunt prea multe ca să le discutăm aici. Am explorat indirect în prima parte locul de unde putea proveni pachetul integral al proiectelor respective. Faimoasa sursă nu putea să nu știe că cineva se pregătea să recepționeze pasa decisivă, nu înseamnă însă că acesta a fost scopul său. Cu certitudine putem spune numai că nu l-a deranjat acest tip de valorificare politică. Posibilitatea că ar putea fi vorba despre o formă de legătură între sursă și conducerea USR este improbabilă din cauza gravității situației: ar presupune un conflict de interese, o încercare de manipulare care în mod normal ar fi fost deja denunțată de pierzătorii neți ai acestor dezvăluiri. 

Rămâne ipoteza unei falii în sistem. O zonă are de câștigat din fragilizarea puterii actuale în frunte cu Iohannis și nu se simte amenințată de o creștere a USR, mai precis nu vede un pericol în consolidarea lui Cătălin Drulă la conducerea USR. 

În acest moment pentru USR e neesențială o creștere în sondaje datorită acestui subiect. Partidul luptă acum pentru o formă de reprofilare politică, Cătălin Drulă dorea să-și pună amprenta pe noul profil astfel încât să-și asigure o alegere confortabilă la la șefia partidului. Ceea ce a și reușit. Niciunul dintre predecesorii săi la conducerea USR nu era tipul de personalitate capabil să susțină discursul radicalizării anti-sistem propus acum de noul lider. USR era, și e, în dificultate, nu numai din cauza apariției REPER, avea nevoie de un nou impuls, fie el și riscant. Timpul ne va spune dacă această carte jucată de Cătălin Drulă va permite reinventarea credibilă a USR ca partid anti-servicii. Deocamdată observăm contrastul între războiul declarațiilor și acțiunile politice. Poate și pentru că un conflict “pe bune” cu serviciile nu e ușor de susținut de președintele USR, despre care o minimă căutare pe internet ne pune pe gânduri cu privire la apropierea sa de sistemul de securitate pe care îl denunță [11], cine vrea să-și facă iluzii măcar să asume și această realitate [12]. Nu înseamnă că nu te poți desprinde de zona de unde ai venit, dar rămâne de dovedit dacă ai făcut-o, deocamdată radicalismul declarațiilor ține de strategia politică și constituie inclusiv o pavăză împotriva unor atacuri politice venite chiar la acest nivel. Ceea ce e cu atât mai delicat pentru un partid care-și asumă în ideologie caracterizarea de partid “anti-sistem”[13] . 

Dacă ne uităm la AUR, premisele erau și rămân radical diferite. Nu că nu s-ar dori un partid anti-sistem, și chiar cel mai important dintre ele. Dar, ca și USR până de curând, “lupta” împotriva serviciilor nu părea o prioritate. AUR era însă obligat să reacționeze prompt, postura anti-sistem și concurența USR impuneau asta. Aparent regăsim un radicalism similar cu cel al USR, pe fond însă, prin raritatea cu care tratează subiectul, AUR nu pare să fie pasionat de această temă. Cătălin Tolontan observa într-un editorial din Libertatea că în reacția inițială a AUR a existat o “răzbunare pe G4Media”, publicație acuzată că “e apropiată de serviciile secrete”[14]. Deși Tolontan atribuie în mod eronat declarația lui George Simion, ea era făcută de Claudiu Tărziu, președintele grupului AUR din Senat [15], pe fond problema este aceeași: e vorba de un partid care relativizează importanța dezvăluirilor, sugerează că e doar un test.

Președintele AUR a reacționat printr-un comunicat:

În 1989 românii au murit ca să scape de Securitate, iar ea revine acum mai puternică decât oricând. Dacă ceea ce a apărut în presă se confirmă, ar fi un lucru foarte grav, pentru că prevederile în cauză ar permite abuzuri pe scară largă sub falsa mască a securității naționale.

AUR se va opune categoric în Parlament unei asemenea inițiative, care ne-ar arunca direct într-o democrație cu epoleți. 

Suntem singurul partid parlamentar care nu este o anexă a serviciilor secrete și vom demonstra acest lucru și la vot [16]

Nu am găsit decât surse care preluau această declarație a lui George Simion din comunicatul AUR. Căutând poziționări similare, mi-a fost foarte greu să le găsesc în mass-media scrisă, nu este exclus ca diverse declarații să fie făcute la posturile TV, sau în altă parte. Cu această rezervă, trebuie totuși spus că acest tip de retorică din comunicat nu e definitorie pentru demersul AUR de până acum. Spre exemplu, sintagma “democrație cu epoleți” vine dintr-un registru diferit de cel al discursurilor AUR, e un import de circumstanță, care intră în disonanță cognitivă cu retorica acestui partid [17].  Dar dacă USR și-a asumat acest subiect chiar înainte de publicarea celor zece proiecte, iar Cătălin Drulă pare că dorește reinventarea brandului USR combătând SRI, AUR e mult mai reținut, iar președintele partidului, George Simion, nu-și folosește agresivitatea naturală împotriva actualelor servicii secrete, ba chiar mută ușor ținta, de exemplu atunci când își face timp să-l atace nu pe Hellvig, ci pe fostul prim-adjunct SRI, Florian Coldea [18]. Subiectul nu este însă ocultat de liderii AUR, în actualul context nici nu putea fi, pe site-ul partidului găsim însă o singură declarație politică, cea a lui Claudiu Târziu, dată la Senat pe 15 iunie:

De ani de zile asistăm la un proces lent de erodare a instituțiilor și a procesului decizional democratic și la o ingerință tot mai mare în viața publică, în procesul politic și în actul de guvernare a unor structuri militarizate care scapă, de facto, controlului civil.

Faptul că anumite instituții publice sunt fragile sau ineficiente nu constituie un motiv pentru a le goli și mai mult de substanță sau pentru a le transfera atribuțiile către structuri aflate în afara controlului cetățenesc. Această tendință, care este, din păcate, tot mai evidentă în ultimii ani, este contrară ideilor de democrație și de guvernare reprezentativă.

Dacă justiția nu funcționează întotdeauna sau finalizarea unor dosare se prelungește nepermis de mult, soluția nu este implicarea serviciilor de informații în actul de justiție. (…)

Dacă guvernările sunt proaste, așa cum se întâmplă de foarte mulți ani în România, soluția nu este să lăsăm guvernarea țării pe mâna militarilor sau a serviciilor de informații. Soluția este să acordăm un control și mai mare al cetățenilor asupra procesului politic prin care sunt selectați guvernanții. (…)

Guvernarea din umbră, prin rețele informale de securiști și infiltrați care răspund la comenzile unor oameni care scapă controlului politic, nu va fi niciodată o soluție pentru o bună guvernare.[19]

Probabil că ar fi fost interesant să citim mai multe analize de acest timp, puse însă în paralel cu declarațiile, mai puțin analitice și mai tranșante, ale liderului USR, această lungă declarație, nu am pus aici decât pasajele care abordează direct problematica influenței serviciilor, este relativ timidă. Din partea unui partid care vrea să-l demită pe șeful statului, ne puteam aștepta la atacuri la președintele CSAȚ Iohannis, la directorul SRI etc. O declarație politică atât de teoretică, în ciuda faptului că numește o serie de lucruri grave, poate fi considerată o eschivă. În actualul context era greu ca un partid asumat anti-sistem să ignore problematica, pe de altă parte, tipul de selecție a candidaților, discursul general al AUR, subiectele pe care a pus accentul de când e partid parlamentar, nu sunt deloc inspirate de acest tip de analiză. Asta în ciuda faptului că autorului ei a fost mult timp co-președintele partidului.

Dacă e comparat cu PRM, sigur că AUR are mai puțin ceaușism ideologic și securism vizibil, totuși aceste dimensiuni nu-i lipsesc, deși se declară creștin-democrat și utilizează simbolurile Pieței Universității. Nu se vrea deci comparat cu partidul lui Vadim Tudor, ci cu partidul lui Coposu. Iar această comparație îl aruncă în ridicol, inclusiv pe dimensiunea anti-securistică pe care acum, cu ceva ezitări și văzând concurența, ar vrea să și-o dea. Ca și cum mai poate cineva uita că ai defilat cu Călin Georgescu, sau că lista de posibili miniștri evocată public de Claudiu Târziu e plină de oameni cu cariere legate de serviciile secrete [20]. Notabilă e și evocarea în presă a unei relații între unii lideri AUR și conducerea unui serviciu secret, SPP [21].

Ca o observație generală, nu-i deloc ușor de găsit un partid asumat anti-sistem care să fie mai vizibil legat de acest sistem și util puterii politice. Sigur că am avut precedentul Partidului România Mare, care era corespondentul PLD-ului lui Vladimir Jirinovski (apărut în aprilie 1991, PRM-ul în iunie 1991). Ele aveau rolul de a relativiza erorile puterii statale, în special în fața occidentalilor, dar și de a mobiliza pro-democrații împotriva extremismului asumat cu voluptate de liderii respectivi. În contextul acela Iliescu putea câștiga, prin contrast, o formă de respectabilitate. Într-un text din 1996, Liviu Antonesei, comparând Rusia post-sovietică și România post-comunistă, observa existența a “…stranii coincidențe. Producerea unor lideri politici și chiar a unor partide în laboratoarele serviciilor secrete este – și ea – o trăsătură comună a ambelor state. Dacă urmărești modul în care s-a “născut” Jirinovski, nu e dificil să înțelegi cum au fost produși liderii naționaliști din țara noastră” [22].

Exemplul intrării lui Vadim Tudor în turul doi al alegerilor din 2000, cu sprijin electoral și publicitate TV și din zona PDSR-ului de atunci, e și el paradigmatic pentru rolul pe care îl poate avea un asemenea partid pe termen lung: de a prelua voturi anti-sistem, dar mai ales de a (re)configura întregul spectru politic. În 2000 pentru a-l face ales pe un Iliescu anti-extremist, deși acesta înainte de alegeri se aliase în opoziție cu PRM și PUNR. Sondajele arătau că nu era dorit de majoritatea populației, dar a fost creat un context pentru a se ajunge la rezultatul dorit. E rezonabil să credem că ne putem aștepta la astfel de jocuri în anul electoral 2024.

Alianța pentru Unirea Românilor a apărut din neant și a reușit să mobilizeze candidați, era nevoie de rețele pentru asta, apoi alegători, asta era mai ușor pentru că PSD-ul a făcut grațios un pas mai departe de zona naționalistă, lăsând un concurent să se instaleze acolo cu o bună-voință necaracteristică. Apoi cui servește acest partid până acum? România era o excepție: fără un partid național-populist semnificativ. Explicația era ocuparea terenului de către PSD. Pe vremea lui Dragnea acesta devine o oaie neagră a social-democrației europene. PSD-ul și Iohannis-PNL aveau interesul existenței unui astfel de partid nefrecventabil. Actuala putere își poate justifica mai ușor alianțele și comportamentele nedemocratice cu argumentul combaterii pericolului naționalist-extremist. PSD-ul redevine frecventabil. AUR și-a făcut în acest sens datoria față de actuala putere și nu pare deloc că încalcă această misiune inițială. Un partid e o realitate colectivă, el nu poate fi integral controlat, dar deocamdată nu pare că s-a desprins de instituțiile care i-au dat impulsul inițial.

Pe cerul semi-democrației din România, ca reacție la pretențiile serviciilor secrete, nu au apărut decât niște discursuri înflăcărate, care nu au în spate nici personalități care să poată face față militarizării denunțate, nici programe susținute de o expertiză recunoscută, nici convingeri testate. Poate că sunt eu pesimist, poate că o să fie și surprize plăcute. Spre exemplu,  poate aflăm că Daniel Morar a fost solicitat de cei care se luptă cu SRI să-și folosească experiența din această luptă, sau poate cineva propune un mecanism de rescriere transparentă a proiectelor. Deocamdată criza de încredere se agravează, discursurile inflamante demoralizează întreaga societate, soluții realiste nu se văd la orizont. Iar câtă vreme logica dominantă a partidelor anti-sistem e cea a imaginii, deloc a substanței, ele fac parte, în grade poate diferite, din problemă, nu din soluție.

NOTE

[1] https://www.usr.ro/2022/06/29/catalin-drula-lasitatea-la-fel-ca-incompetenta-nu-are-limite-in-guvernul-psd-pnl-udmr/.

[2] https://www.g4media.ro/video-drula-atac-dur-la-iohannis-si-hellvig-nu-putem-accepta-ca-romania-sa-fie-condusa-de-epoleti-sunt-oameni-care-pe-canale-oculte-vor-sa-puna-o-liniste-de-tip-iliberal-pe-romania-si-noi-ne-vom.html.

[3] IDEM.

[4] IDEM.

[5] Cristian Ghinea este cel care, atacat el însuși pe acest subiect, în afară de răspunsurile la atacurile respective, a vorbit inclusiv despre “deep state”, vezi https://www.g4media.ro/cristian-ghinea-despre-protestul-aur-miroase-a-deep-state-care-ne-arata-o-pisica-am-un-sentiment-ca-in-2024-ni-se-va-cere-sa-salvam-patria-votand-un-general-patriot-si-serios-la-presedintie.html.

[6] În Ideologia de pe site-ul USR partidul se declară “partid anti-sistem”, în următorul document ca importanță, cele “10 schimbări de paradigmă” tema nici nu e menționată, ea e prezentă în documentul doctrinal “România Modernă. Reforma cinstită” chiar la finalul acestuia, unde găsim trei rânduri despre necesitatea unui autentic control asupra “serviciilor de informații”.

[7] https://www.news.ro/politic-intern/drula-klaus-iohannis-tradat-societatea-civila-vedem-vrea-militarizare-guvernarii-administratiei-vedem-apara-serviciile-secrete-suspecte-au-deturnat-fonduri-operative-1922402807312022061720732859

[8] IDEM.

[9] IDEM.

[10] https://www.mediafax.ro/politic/drula-critica-legile-pentru-securitate-asistam-la-o-captura-a-statului-de-catre-sri-20898706.

[11] Vezi spre exemplu articolul lui Marius Oprea, https://www.romaniacurata.ro/securistii-fac-bani-prin-copii-si-nepoti-chiar-daca-nu-sint-ai-lor-drula-si-prietenii-lui-tati/, dar și https://newsweek.ro/economie/drula-implicare-dubioasa-intr-o-licitatie-cnair-la-care-participa-tatal-sau-acum-va-controla-cnair, sau https://www.libertatea.ro/opinii/o-ticalosie-valeriu-nicolae-ii-raspunde-lui-cristian-ghinea-care-l-a-acuzat-ca-a-pus-la-cale-un-kompromat-impotriva-usr-4085794.

[12] Așa cum observă Alina Mungiu-Pippidi, adevărul pe care nu vrem să-l știm e că “anticorupția a distrus partidele, pentru că erau corupte, sistemul a pus mâna pe niște cioturi ca USR sau AUR ca să facă alternativă la el însuși și a colonizat partidele principale la greu”, https://www.romaniacurata.ro/am-avut-dreptate-cu-statul-paralel-si-acum-ce-facem/.

[13] https://www.usr.ro/ideologia-usr/.

[14] https://www.libertatea.ro/opinii/cand-noi-gresim-fata-de-sri-4162223.

[15] ziare.com, 6 iunie 2022, Claudiu Târziu: „Un site apropiat de serviciile de informaţii a publicat în ultimele zile o serie de articole care ar reflecta cele mai importante schimbări aduse de aceste proiecte de legi, însă ele nu sunt asumate de nimeni. Toată lumea tace. Vrem și noi să știm dacă sunt o fumigenă sau propunerile elucubrante de acolo chiar au fost înaintate de instituțiile de forță ale statului român. Vom trimite și adrese oficiale în acest sens”, https://ziare.com/aur/aur-sri-sie-george-simion-democratie-epoleti-1744761.

[16] Comunicat AUR din 6 iunie 2022, https://ziare.com/aur/aur-sri-sie-george-simion-democratie-epoleti-1744761.

[17] Formula “democrație cu epoleți” apare, teoretizată pentru cazul românesc actual, încă din 2014 într-un articol premonitoriu al lui Dan Tapalagă: https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-18161163-tara-democratiei-epoleti.htm.

[18] https://evz.ro/exclusiv-george-simion-coldea-si-rise-project-au-demarat-o-ancheta-despre-aur-ce-s-ar-fi-negociat-ca-sa-nu-apara-ancheta-video.html.

[19] https://partidulaur.ro/claudiu-richard-tarziu-declaratie-politica-vrem-securizarea-democratiei-sau-militarizarea-societatii/.

[20] https://inpolitics.ro/stupoare-aur-propune-drept-ministru-de-interne-un-adulator-al-lui-antonescu_1818703405.html.

[21] https://adevarul.ro/news/politica/putinismul-celor-aur-1_62414aa95163ec4271be203a/index.html.

[22] Liviu Antonesei, “Prefață. Câte sfârșituri are comunismul?”, in Françoise Thom, Sfârșiturile comunismului (trad. Gabriela Gavril), Polirom, Iași, 1996, p. 5-13, p. 11.