Protestele la chinezi, sfîrșitul comunismului?

După ce Xi Jinping a fost reales la al nu știu cîtelea congres, toată lumea s-a concentrat asupra consecințelor internaționale ale încălcării de către actualul lider a cutumei privind limita celor două mandate ale secretarului general al Partidului Comunist Chinez (în mărime absolută, cel de-al doilea mare partid din lume, cu peste 95 de milioane de membri). Alchimia relațiilor dintre China comunistă și Statele Unite ale Americii va fi definitorie pentru istoria secolului al XXI-lea și a celui de-al treilea mileniu. 

Războiul a părut a fi foarte aproape după ce Nancy Pelosi, speaker of the United States House of Representatives, al treilea om din ierarhia de stat a SUA, a vizitat Taipei și s-a întîlnit cu Tsai Ing-wen, doamna care a fost recent realeasă în funcția de președinte al Taiwanului, în ciuda tentativelor Chinei de a se amesteca în alegeri. Niciodată nu a mai vizitat Taiwanul vreun oficial american de rang atît de înalt, ceea ce i-a înfuriat pe comuniști. Spre deosebire de deceniile anterioare, China comunistă a trecut de la retorica amenințărilor privind statutul Taiwanului la exerciții militare intense, chiar foarte aproape de coastele statului chinez liber. S-a spus atunci că nimeni nu se mai întreabă ”dacă” va invada China Taiwanul, ci mai ales ”cînd.” În contextul consolidării puterii liderului comunist chinez era îngrijorătoare întărirea alianței dintre Beijing și Moscova, mai ales după ce Rusia a invadat Ucraina. În același timp, ajutorul militar acordat de SUA statului invadat Ucraina și superioritatea evidentă a armelor americane și occidentale a părut să pună pe gînduri conducerea comunistă chineză în legătură cu mult așteptata invazie.

De mai mulți ani m-am aventurat să fac speculații privind prăbușirea regimului comunist chinez, iar cînd am văzut că nimeni nu a fost în stare să zădărnicească manevrele lui Xi, mă gîndeam că s-au diminuat șansele de a fi martorul unui asemenea spectacol pînă la sfîrșitul zilelor mele. 

Comunismul din Uniunea Sovietică a durat ceva mai mult de 74 de ani (între octombrie 1917 și decembrie 1991), ceea ce reprezentat un record istoric mondial pentru un stat totalitar. China comunistă durează deja de 73 de ani (din octombrie 1949) și cam peste mai puțin de un an urma să depășească recordul sovietic. Dresajul populației chinezești funcționa, iar în particular procesul complex de spălare pe creier (brainwashing) a diferitelor generații, în condițiile scoaterii din sărăcie a sute de milioane de cetățeni și al asigurării unei stabilități economice. Nici comunitatea cea mai pragmatică din lume, cea a oamenilor de afaceri, nu avea motive de îngrijorare privind posibilitea unor investiții în China. În septembrie 2022, a fost publicat ultimul raport al firmei de consulting și economic intelligence, Verisk Maplecroft, privind ”Civil Unrest Index” în 198 de state ale lumii, unul dintre instrumentele cu care lucrează firmele de asigurări și marile corporații care investesc în diferite părți ale planetei. A crescut riscul protestelor în lume și numărul statelor în care au avut loc proteste este în creștere, dar în China părea că totul este sub control[1].

Și deodată, iată că la Beijing, Shangai, Nanking, Hong Kong și în numeroase alte orașe, s-au declanșat proteste antiguvernamentale. Față de mascarada măsurilor anti-Covid 19 din mai multe state europene, iar în particular din România (care a reușit să atingă una dintre cele mai ridicate rate ale mortalității la un milion de locuitori din lume), în întreaga Asie s-au luat măsuri extrem de stricte pentru împiedicarea răspîndirii noului coronavirus. De aceea, ratele de morbiditate și de mortalitate la un milion de locuitori au fost mult mai scăzute decît în Europa sau America de Nord ori America de Sud. China poartă însă imensa răspundere pe plan mondial pentru faptul că nu a recunoscut decît cînd era prea tîrziu că pe teritoriul său apăruse un virus mortal care se transmitea de la om la om, și care putea fi oprit. Mulți au vorbit despre faptul că statul chinez ar trebui să plătească daune financiare substanțiale pentru că a infectat o întreagă planetă. Dar acesta este un subiect prea important pentru a nu reveni asupra sa (într-o carte pe care tocmai am finalizat-o). Ulterior, în China au fost luate măsuri extrem de dure împotriva diferitelor variante ale ultimului coronavirus, mai severe decît în toate celelalte state asiatice.  

După ce toate statele asiatice au trecut la măsuri de relaxare ori au alternat măsurile, în China s-a exagerat atît de mult cu protecția încît – după mai mult de doi ani și jumătate de astfel de măsuri – anumiți cetățeni nu au mai suportat restricțiile medicale, care se împleteau cu cele represive. Exprimarea publică a nemulțumirilor a trecut însă de simplul nivel al împotrivirii față de măsurile epidemiologice. Revolta împotriva lui Xi Jinping s-a manifestat pe față, explicit, în anumite locuri. S-a cerut demisia sau înlăturarea ”marelui lider”. Nimeni nu a strigat însă ”Jos comunismul!” sau ”Jos cu partidul comunist!”. Asta mi-a adus aminte de 21 decembrie 1989, cînd unii dintre manifestanți strigau ”Jos Ceaușescu!”, iar alții strigam  ”Jos comunismul!” Pînă la urmă, în mod neașteptat, a doua zi s-au prăbușit și dictatorul și regimul comunist. Așa ceva s-ar putea întîmpla și în China, unde mizele sunt considerabil mai însemnate.

De mai multe decenii diferite estimări arătau că tocmai în acești ani, în perioada 2020-2025, urma să se producă detronarea SUA din poziția de cea mai puternică economie a lumii chiar de către China comunistă (care a permis de cîteva decenii înflorirea unei economii de tip capitalist). Or, măsurile de lockdown luate de autoritățile chinezești au fost atît de restrictive încît multe domenii de activitate au fost încetinite sau oprite o vreme, ritmul anual de creștere economică s-a diminuat, iar China nu va mai întrece SUA mai devreme de 2060 sau poate că nu se va mai produce niciodată acest lucru. În schimb, în 2023 se va petrece o altă inversare: China va înceta să mai fie cel mai populat stat de pe planetă, iar pe primul loc va trece India. Deocamdată, India este cea de-a cincea putere economică a lumii, în clasamentul oficial[2]. Dacă ritmurile de creștere rămîn constante, la un moment dat India poate deveni cea mai mare putere economică a lumii. ”Dacă și cu parcă/ se plimbau într-o barcă,” este o zicere din folclorul urban modern. 

În conformitate cu principiul consecințelor neintenționate, după pandemie s-au petrecut nenumărate fenomene inedite pe planeta noastră. Economic, China suportă consecințe considerabile. Iată că tocmai măsurile anticoronovirus extrem de stricte luate pentru protejarea populației produc efecte civice și politice neașteptate. Ar fi unul dintre șocurile acestui secol dacă s-ar prăbuși comunismul în China, tocmai acum, cînd liderul suprem și-a consolidat puterea. Fără îndoială, comuniștii nu vor ceda ușor puterea. Protestele din China au încetat deja și s-a trecut la verificări. Vor urma mai mult ca sigur și represaliile. 

Pe vremea comunismului exista o zicală (tot din folclorul urban): ”mămăliga nu explodează.” Adicătelea, în România nu se va revolta populația împotriva regimului comunist. Pînă la urmă, mămăliga a explodat. Acum măcar avem o certitudine, că putem să scriem orice fără pericolul de a fi cenzurați, plus alte libertăți. Altminteri, sunt mulți în țara noastră care răspund în sondaje de opinie ”că era mai bine înainte”, că era mai bine în comunism (o altă formă de brainwashing). Din punct de vedere economic, China, a doua putere economică a lumii, stă mult mai bine decît România. Realitatea este însă că mulți chinezi ne invidiază pentru libertățile noastre. Ei vor fi singurii care vor hotărî ce este mai important, să fii liber sau să trăiești bine (confortabil). O asemenea dilemă poate fi depășită în două feluri, dacă înlocuiești principiul terțului exclus din logica aristotelică binară cu unul dintre următorii operatori logici: și/și (cel mai bine) ori nici/nici (cel mai rău).

NOTE

[1] Torbjorn Soldvedt, ”101 countries witness rise in civil unrest in last quarter (Worst yet to come as socioeconomic pressure bilds)”, Verisk Maplecroft, 1 September 2022, https://www.maplecroft.com/insights/analysis/101-countries-witness-rise-in-civil-unrest-in-last-quarter-worst-yet-to-come-as-socioeconomic-pressures-build/.

[2] Există și un clasament neoficial al marilor puteri economice ale lumii, în care este luat în considerare în mod separat statul american California. Dacă ar fi socotit ca un stat de sine stătător, California ar depăși ca putere economică multe state ale lumii. Deja acum cîțiva ani, California întrecuse Marea Britanie și Franța, pentru a deveni a șasea putere economică a lumii, iar acum vreo trei ani a întrecut India și a trecut pe locul cinci. Ultimele estimări (încă neoficiale, publicate însă de Los Angeles Times) arată că deja California a depășit Germania și poate fi socotit ca fiind pe locul patru în lume. Noroc că nu prea sunt secesioniști pe acolo.