În ce constă diferența concretă cea mai crasă dintre o dictatură totalitară și o democrație liberală? În serviciile lor secrete. Nu e totuna dacă agenții secreți lucrează pentru MI 6, ca James Bond, și se ocupă, ca pe vremuri, să apere libertatea britanicilor, amenințați de tirani ca Hitler și Stalin, ori se numesc Jessie și Blue Bell, dulăii din Ferma Animalelor.
Și lucrează pentru Gestapo, Stasi, Securitate și NKVD/KGB/FSB. Cele din urmă au fost și sunt poliții politice care au grijă ca dictatorii să nu aibă rivali politici liberi și în viață. Și cu atât mai puțin învingători în alegeri libere. În acest scop a început să se restrângă în vestul Europei libertatea de exprimare și de opinie. Ea e restrânsă tot mai sever, în numele combaterii ”urii”, ”dezinformării”, ”instigărilor”. Reale, sau imaginare.
Politizarea serviciilor secrete americane
De cealaltă parte, însă, ura, dezinformarea și instigarea sunt dorite și practicate sistematic. Nu doar de presa arondată puterii de stânga. Ci și de servicii secrete politizate, de parcă n-ar sluji unor democrații. Servicii, cu șefi care-i convoacă pe liderii concernelor mediatice și rețelelor de socializare și le indică precis ce e un presupus fake news, ce nu, ce să relateze, ce nu. Iar aceste practici sunt ocultate, ascunse de public, tabuizate.
Când informațiile ies în fine la iveală, vai de mesageri. Și vai de presa cu adevărat independentă, care, ca acest blog, nu le trece sub tăcere.
Șefa Comunității de Informații a SUA, Tulsi Gabbard, a declasificat o lungă serie de informații incrimindându-i pentru politizarea serviciilor secrete pe fostul președinte al SUA, Obama, și pe foștii șefi ai agențiilor sale de informații. E vorba de predecesorul ei, James Clapper. Și, mai ales, de șefii CIA și al FBI, Brennan și Comey, acuzați de poliție politică și imixtiune în vederea subminării candidaturii lui Donald Trump la președinție, prin punerea în circulație a unui fals narativ despre prezumtiva lui calitate de agent al Rusiei. Ambii i-au sabotat și tranziția la Casa Albă, după victoria sa în alegerile din toamna anului 2016.
Toți au fost complici, atunci, cu campania eșuată a fostei șefe a diplomației americane, Hillary Clinton, și au căutat să-l calomnieze pe Trump ca ”om al lui Putin”, pentru ca scrutinul să fie câștigat de ea. Clinton a pierdut însă alegerile.
E vorba, să ne înțelegem, de același Trump, care anunță că și-a pierdut răbdarea cu tragerile de timp ale regimului de la Kremlin și înarmează consistent, pe moment, Ucraina. Și care, în primul său mandat, a introdus sancțiuni mai aspre împotriva Rusiei, decât predecesorul său Obama. Care, în Indonezia, susura îndrăgostit în urechea păpușii lui Putin, Medvedev, pe atunci ”președinte” al Rusiei. Obama îi promitea trăgătorului de sfori al interlocutorului său că îi va face Kremlinului concesii mai mari, după ce el, Obama, va fi reales.
Cum a ajutat-o Putin pe Hillary Clinton
Culmea este că, potrivit informațiilor existente, Putin a oprit în 2016 publicarea de materiale compromițătoare despre Hillary Clinton. De exemplu că ar fi avut momente de completă scăpare de sub control și că lua droguri și neuroleptice puternice. Această suprimare de informații de către Kremlin e un gest lipsit de noimă, în condițiile în care s-a pretins că Moscova l-ar prefera pe Trump la președinție. Acesta a fost narativul răspândit insistent de stânga, sub îndrumarea șefului CIA de atunci, Brennan. Că Rusia l-ar vrea pe Trump.
Narativul actual al stângii afirmă că dreapta ar încerca să extragă capital politic din scandalul implicând serviciile secrete americane, spre a distrage atenția de la dosarele Epstein, în care ar figura și Trump.
Or, ”lista lui Epstein” lipsește, în dosarele abuzatorului de minore figurează nu doar republicani, ci și mulți democrați și inși de stânga, precum Bill Gates și Bill Clinton, iar un scandal nu-l face nefăcut pe celălalt.
În 2016, după victoria lui Trump, Obama a convocat o întrunire a șefilor serviciilor secrete și consilierilor de securitate. Deși i s-a pus în vedere că cele 18 servicii secrete n-au găsit probe de complicitate a lui Trump cu Rusia, Obama le-a cerut șefilor agențiilor de informații să ignore realitatea și să-și schimbe evaluarea informațiilor. Din teoriile conspirației divulgate presei atunci s-a iscat ”o isterie în mass-media”, urmată de instituirea anchetei (independente) conduse de fostul șef al FBI, Mueller, după cum amintește New York Post.
Ce a obținut politizarea serviciilor secrete americane de către progresiști?
Cunoscutul publicist conservator american, Victor Davis Hanson, a rezumat pagubele. Potrivit lui, minciunile puse în circulație cu privire la presupusa complicitate Trump-Putin ar fi încurajat, în 2020, reeditarea de povești ”rusești”, precum minciuna, masiv răspândită, că laptopul lui Hunter Biden, doldora de probe de corupție a familiei Biden, ar fi o ”dezinformare a Moscovei”, în vederea realegerii lui Trump.
Concomitent, presa și rețelele sociale au participat la cenzurarea informațiilor contrazicând narativul ”complicității” presupuse a republicanului cu Putin și au pus intens în circulație știri false, precum ”dosarul Steele”. În fine, i-au distrus credibilitatea lui Trump, cu efecte dezastruoase asupra politicii externe americane și a relațiilor dintre SUA și Rusia.
Va aparține istoricilor datoria de a determina în ce măsură primele luni ale președinției Trump ar fi fost radical diferite în privința atitudinii față de Rusia și Ucraina, dacă președintele n-ar fi fost marcat profund de ceea ce el a considerat a fi ”Russia Hoax”, în speță manipularea, și acum negată de stânga și de foști spioni, a informațiilor secrete.
Poate și mai zdrobitoare, în acest context, e însă, dincolo de atacarea la baionetă a credibilității președintelui, subminarea încrederii în serviciile secrete, în justiție și în presă, a patra putere, cu complicitatea unor medii ce și-au abandonat menirea, devenind trompetă de agitprop. S-a discreditat astfel întregul sistem politic american, ca far al Vestului, al libertății, ca lider al democrațiilor liberale, de vreme ce nu se întrevede pedepsirea în justiție a celor vinovați de politizarea Comunității de Informații americane.
Mai grav. Nici după declasificarea probelor incriminându-i pe alde Obama, Clapper, Brennan și Comey, elita politică de stânga, una tot mai aristocratică și mai îndepărtată de interesele poporului american, nu și-a pus cenușă în cap, iar presa refuză să investigheze și să dezbată serios și aplicat nenorocirea inițiată în 2016 de nefăcutele establishmentului progresist.
Text publicat inițial pe site-ul petreiancu.com
