În ultimii douăzeci de ani, modul în care s-a făcut politică la noi, precum și incapacitatea societății civile de a contribui pozitiv în vreun domeniu crucial, au făcut ca România să fie pe ultimul loc în Uniunea Europeană, ba chiar în Europa, în aproape toate clasamentele, din cele mai diverse domenii[1]. Dacă recitești lista acelor împliniri negative și faci raționamentele care decurg, atunci concluzia este inevitabilă: trăim într-o țară de proști. Ei alcătuiesc masa critică. Și nu mai putem da vina pe comunism. Am…

O caracteristică a epocii suspiciunii în care trăim e imposibilitatea de a emite o idee, părere, ipoteză, care să nu fie percepută ca « făcând jocul » lui X sau Y, care să fie deci descalificată printr-o intenționalitate presupusă, nu prin argumente. Această modalitate de a delegitima tot ce nu (ne) convine are însă o vulnerabilitate: utilizarea ei are valoarea unui auto-denunț al lipsei de argumente, al lipsei de interes pentru orice iese din cadrul îngust al simplificării maniheiste. Iar sfera politicii este raiul simplificării maniheiste:…