Vă prezentam mai jos a doua parte a conferinței de presă ținută de Iuliu Maniu în fața presei române și străine presei străine pe 21 septembrie 1945.
– Ce spuneți de aprecierea D-lui Molotov asupra guvernului Rădescu, că ar fi avut în majoritate Miniștri anti-sovietici?
Dl. Iuliu Maniu: Nu știu la care dintre foștii Miniștri face aluzie Dl. Molotov. Știu că 10 Miniștri, din actualul Guvern, prezidat de Dl. Groza, au făcut parte, în calitate de Miniștri și Subsecretari de Stat, din Guvernul Rădescu, în frunte cu Dl. Dr. Petru Groza, care era vice-președintele Guvernului. Mai știu că nici atunci și nici de la 23 August 1944 încoace, nu a existat în România nici un partid sau om politic de răspundere care să aibă atitudine sau sentimente anti-sovietice. Din Guvernul Rădescu au făcut parte și reprezentanții partidului național-țărănesc. Dacă Dl. Molotov a intenționat să vizeze pe acești Miniștri, trebuie să rectific, în mod categoric, această afirmație. Totodată, trebuie să amintesc că în anii 1940-1944 numai Partidul Național-Țărănesc și Partidul Național-Liberal prezidat de Dl. C.I.C. Brătianu, au avut o atitudine net pro-aliată și că actul de la 23 August 1944 nu s-ar fi putut înfăptui fără girul și contribuția efectivă și covârșitoare a acestor partide. Partidul Național-Țărănesc a fost acela care, de la 1919 încoace, a fost întotdeauna, în mod constant, în fruntea opiniei publice, care milita pentru o politică de prietenie cu U.R.S.S. Acest partid a fost pionierul unei politici externe de bună vecinătate cu marele vecin de la Răsărit, în dezacord cu politica externă a Guvernelor personale ale ex-Regelui Carol II. Însăși conducătorii Guvernului sovietic, au avut în anii premergători Armistițiului, cuvinte bune de apreciere pentru Președintele acestui partid și pentru lupta pe care o ducea sub ocupațiunea nemțească. În sfârșit, fruntașii acestui partid, în ultimele două decenii, erau stigmatizați de către exponenții reacțiunii din România, ca „bolșevici”, datorită programului de stânga pe care îl împărtășeau și „vânduți Moscovei”, datorită poziției lor pe plan extern și a politicii de bună vecinătate cu Sovietele, pe care o preconizau, fără echivoc.
În schimb, din Guvernul precedent nu a făcut parte gruparea așa-zisă „liberală” dizidentă, încadrată acum în Guvernul Groza, condusă de Dl. Gh. Tătărescu, care, în demonstrarea politicii sale filo-sovietice, nu poate invoca decât cel mult încurajarea anti-semitismului, represiunea brutală de la Tatar-Bunar, înlăturarea lui Nicolae Titulescu, denunțarea garanțiilor anglo-franceze, prezența lui, demonstrativă, alături de Antonescu, la serbările anti-sovietice de la Chișinău și orientarea politică a României spre Puterile Axei.
– Ce spuneți referitor la declarația D-lui Molotov, că Guvernul Rădescu nu ar fi executat condițiunile Armistițiului?
Dl. Iuliu Maniu: Acum aud pentru prima dată această acuză. Știu că cea mai mare parte a condițiunilor de Armistițiu au fost executate pe timpul Guvernelor Sănătescu și Rădescu. Executarea leală a Armistițiului de către toate Guvernele românești de după 23 august 1944, a fost recunoscută public, atât de Generalisimul Stalin, cu prilejul decorării M.S. Regelui Mihai cu Ordinul Victoria, cât și de către Dl. Vîșinski, cu ocazia vizitelor D-sale în România, iar mai pe urmă a fost oficial confirmată la reluarea legăturilor diplomatice dintre U.R.S.S. și România.
– Dl. Molotov afirmă că nu se poate reproșa nimic Guvernului Groza. D-voastră ce aveți de spus?
Dl. Iuliu Maniu: Dacă Dl. Molotov nu are nimic de reproșat, întrebarea rămâne totuși: ce zice Țara românească? Ce zice Regele ei?
Dacă Dl. Molotov, orientându-se după informațiunile tendențioase și interesate ce i-au fost date, afirmă că nu are să reproșeze nimic Guvernului „democratic” din România, Țara românească, în covârșitoarea și impresionanta ei majoritate, reproșează acestui Guvern: dezastrul economic, degringolada financiară, prăbușirea monetei naționale, specula înspăimântătoare, anarhia, carența autorității, Convențiunile oneroase încheiate cu străinătatea, foametea împotriva căreia nu a luat o măsură și mai cu seamă îi reproșează: teroarea cumplită pe care a instaurat-o, nesocotirea celor mai elementare drepturi ale omului, prigoanele politice, înscenările condamnabile, lagărele, închisorile, cenzura, suprimarea presei și întreg noianul de fărădelegi, comise de agenții Guvernului, în dauna libertății, drepturilor și bunurilor cetățenești.
– Ce spuneți cu privire la afirmațiunile D-lui Molotov, că grupările politice Maniu și Brătianu au fost chemate să participe în Guvernul Groza, dar că ele au cerut prea multe locuri, neproporționale cu greutatea lor politică în Țară?
Dl. Iuliu Maniu: Nu acesta a fost motivul neparticipării Partidului Național-Țărănesc la Guvernul Groza. Motivele refuzului de a participa la acest Guvern au fost: împrejurarea că Guvernul Groza a fost impus, în mod cu totul neuzitat, de către un Stat străin, că acest Guvern nu a prezentat nici un program și în sfârșit, că Ministerul Afacerilor Străine a fost încredințat persoanei care, în calitatea sa de Prim Ministru, a inaugurat, la timpul său, orientarea hitleristă a Guvernului român, a denunțat garanțiile anglo-franceze și pe deasupra, avea răspunderea principală pentru instaurarea dictaturii în România, pentru promovarea Gărzii de fier și pentru regisarea persecuțiilor rasiale.
Prin urmare, motivul pentru care nu am acceptat intrarea Partidului Național-Țărănesc în Guvernului D-lui Groza, nu a fost o deosebire de vederi în ce privește numărul portofoliilor. Dl. Petru Groza a refuzat să precizeze programul său. Când s-a prezentat la mine pentru a oferi partidului nostru colaborare, l-am întrebat, în prezența D-lui Mihalache, despre programul de guvernare, dar D-sa s-a eschivat de la răspuns, cu motivarea că nu are timp să înfățișeze acest program, fiind așteptat la o adunare populară. Privitor la compunerea Guvernului, am schimbat doar câteva cuvinte. Eu am propus menținerea proporției participărei la Guvern a partidelor care au colaborat la actul de la 23 august, așa cum se stabilise la constituirea Guvernului Sănătescu. Dl. Groza mi-a răspuns că aceasta nu se poate, deoarece, la dorința Guvernului sovietic, va trebui să facă parte din Guvern Dl. Gh. Tătărescu, iar Partidul Național-Liberal va fi exclus de la colaborare, ceea ce noi am considerat ca un impediment în plus în calea colaborării. În ce privește diferitele Ministere din Guvern, am exprimat dorința ca Ministerul de Interne, Ministerul de Externe și cel de Război să fie încredințate unor Miniștri neutri. Dl. Groza a refuzat să discute aceste condițiuni ale mele, demonstrând astfel că mandatul D-sale era limitat prin dispozițiile partidului comunist.
Este evident că, în asemenea împrejurări, partidul național-țărănesc nu putea să participe la un Guvern pus în serviciul partidului comunist. De altfel, nu știu pe ce criterii s-a bazat Dl. Molotov atunci când a făcut aceste afirmațiuni asupra raportului de forțe dintre partidele politice din România. Ultimele alegeri au dat partidelor de extremă stângă un minuscul procent de 2%, sub dictaturi, aceste partide nu au avut decât o activitate neglijabilă. Singurele partide de opoziție, care și-au manifestat existența, au fost partidul Național-Țărănesc și Partidul Național-Liberal. Guvernul Tătărescu a fost răsturnat, în ultimele alegeri ce au avut loc în România, de naționali-țărăniști.
După semnarea Armistițiului, partidul național-țărănesc, din condescendență față de partidele comunist și social-democrat, a convenit să se dea acestor partide, spre a satisface diferitele nuanțe anume inventate, mai multe ministere decât puteau ele să pretindă, întemeiate pe popularitatea lor. De atunci, această popularitate a mers în descreștere. În orice caz, cele patru partide național-țărănesc, liberal, social-democrat și comunist, au convenit la o proporție, în baza căreia au fost formate Guvernele Sănătescu și Rădescu. De atunci încoace nu s-au ținut alegeri în România și deci nu s-a putut stabili un nou raport de forțe.
– Ce spuneți cu privire la declarația D-lui Molotov asupra necesității alegerilor din România și asupra viitoarei legi electorale?
Dl. Iuliu Maniu: Iau cunoștință, cu adâncă mulțumire, de dorința și părerea D-lui Molotov că Domnia Sa și U.R.S.S. doresc efectuarea de alegeri libere în România.
Sunt convins că sub alegeri libere, Dl. Molotov înțelege ca în fruntea Țării să fie un Guvern neutru, sau neutralizat, și să nu existe formațiuni înarmate ale partidelor, care să terorizeze pe cetățenii neînarmați. Libertățile publice vor trebui să fie în prealabil restituite, ca și libertățile presei și a întrunirilor. Dacă Dl. Molotov anticipă asupra legii electorale, emițând părerea că numai unele partide vor putea participa, iar altele nu – după ce criterii? – ideea libertății alegerilor este de la început compromisă.
Partidul național-țărănesc așteaptă alegerile libere, cu mare nerăbdare, pentru a dovedi lumii că opinia publică este alături de el și de programul său și pentru a dovedi D-lui Molotov, cât de mult a fost indus în eroare, de către informatorii de rea credință.
Dar mai ales Țara le așteaptă, ca să-și aibă Guvernul ei de încredere și de prestigiu, care sigur va putea lega destinele Țării.
– Mai aveți ceva de spus asupra declarațiunilor D-lui Molotov?
Dl. Iuliu Maniu: Trebuie să mărturisesc satisfacția noastră deplină, pentru faptul că Dl. Molotov, vorbind despre diferendul italo-jugoslav, a adoptat, în numele U.R.S.S., principiul etnic, în lichidarea diferendelor teritoriale, afirmând că pământul populat de Croați și Sloveni trebuie să revină Iugoslaviei. Noi nădăjduim că același principiu se va aplica și în relațiile dintre România și vecinii săi, cu binevoitorul concurs al Excelenței Sale Domnul Molotov, pe care regret că a trebuit să-l contrazic în mod categoric în declarațiunile Domniei Sale, prin cele ce am expus mai sus. Noi dorim în fruntea Țării un Guvern cu adevărat democratic, așa cum s-a hotărât la Yalta și Potsdam, cu acordul Guvernului sovietic.
