De modul cum își alege actuala putere subiectele pe care le privilegiază în comunicarea publică depinde nu numai « imaginea » sa, ci și o formă de identitate, de culoare politică a guvernării. Sunt multe subiectele agendei publice pe care Guvernul nu le poate evita, spre exemplu efectele multiple ale inflației, războiul din vecinătate, situația financiară țării, care și duce la anunțata creștere a taxelor. În paralel cu aceste subiecte, membrii coaliției de la guvernare, începând cu primul ministru Marcel Ciolacu, au ales să pună ca o prioritate a acestei agendei politice problema (ne)acceptării țării noastre printre țările spațiului Schengen.
Dintre toate subiectele, iată unul în care România nu pare că mai are multe de făcut, de vină pentru amânarea aderării aparent nefiind decât deciziile altora. Astfel țara, Guvernul, Președintele și Primul-ministru, sunt victime ale unei nedreptăți. Ademenit în această postură de victimă este tot poporul, fiecare român în parte. Strategia de imagine este transparentă: într-o perioadă în care pentru prima dată un Guvern condus de PSD își asumă măsuri nepopulare, este găsit un subiecte care să canalizeze nemulțumirile către exterior. Mișcarea poate fi înțeleasă în termenii unui marketing politic preocupat de timpul scurt, nu este însă o soluție facilă și periculoasă?
Iată o mostră din modul de gândire a actualei elite politice, una cu atât mai semnificativă cu cât este vorba de un discurs pronunțat în Parlamentul European:
”Ne-ați mințit! Ne-ați mințit în mod repetat. Ne umiliți si păcăliți constant deși suntem cetățeni europeni model (…)
Aud cuvinte ca solidaritate, unitate și alte glume. Care solidaritate? Ce au cerut romanii care sunt umiliți pe coridoare marginale in aeroporturi?
Ce unitate si egalitate de șanse când romanii stau la cozi kilometrice la granițe?(…)In timp ce noi securizăm frontiera, alții se dezvolta! Romanii au aparat Europa in ultimii 500 de ani. Am livrat petrol, gaze, lemn, uraniu, apa, dar mai ales inteligenta! Iar pentru a ne apăra țara, a trebuit sa negociem permanent.
Ne-ați hrănit cu iluzii, dar am rămas si rămânem europeni. Asta în timp ce Austria vânează contracte, iar Romania așteaptă respectul cuvenit. Atât! Respect și șanse egale” (Rareș Bogdan, prim-vicepreședinte PNL)
Vedem cum identificarea cu postura de victimă, deresponsabilizantă pentru cei guvernați, e de fapt o modalitate de a nega responsabilitatea celor care guvernează. Costul e însă unul important pentru că orice observator extern va deduce natura național-populistă a celor care conduc România, iar orice observator intern va vedea că tocmai cei care declară că « se luptă împotriva extremismului » sunt de fapt cei care au intrat în concurență cu acesta și îi legitimează atitudinea, temele și obsesiile.
Probabil simțind concurența acerbă a colegilor de la guvernare pe tărâmul demagogiei, premierul Marcel Ciolacu și-a dezvăluit valențele (ne)diplomatice: « Dacă e așa de distrus Schengen, eu n-am nicio problemă ca Austria să iasă din Schengen, să își faci ziduri kilometrice (la granițe) cu sârmă ghimpată și electrice, n-am nici problemă. Dacă Austria dorește această abordare cu garduri, să și le plătească, să iasă din Schengen și noi o să ne descurcăm în interiorul Schengen fără probleme ».
Spectrul PSD-Dragmea s-a întors în forță prin astfel discursuri, dar mai ales prin atmosfera creată de televiziunile din greu sponsorizate de partidele aflate la putere, televiziuni unde campania anti-Austria a ajuns la un nou maxim, cu discursuri care invocă naționalizări și alte politici care ar trebui să-i sperie pe austrieci. Din această serie face parte și amenințarea, proferată chiar de președintele PSD-premier Ciolacu, în mod înțelept chiar într-un cotidian austriac (Der Standard), cu darea în judecată a Austriei la la Curtea Europeană de Justiție. În afară de faptul că astfel de idei, cum e cea să forțezi intrarea într-un club invitându-l pe cel din interior, care-și pune dreptul de veto, să iasă el din club, sau să apelezi la justiție pentru a obliga pe cineva să voteze cu vrei tu, spun aproape totul despre înțelegerea mecanismelor democratice și ale statului de drept de la nivelul UE, ele sunt semnificative și pentru incompetența de la cel mai înalt nivel guvernamental și nu pot face decât foarte rău cauzei intrării României în spațiul Schengen.
Dar cel mai grav lucru este că în această perioadă ideea unei Românii veșnic nedreptățite este legitimată intens de alianța social-democrată și liberală, o alianță care înțelegem că va deveni electorală pretinzându-se singura alternativă la AUR. Dar discursiv parcă face special ca demersul doctrinar tip AUR să fie mai credibil. Ce este discursul oficial actual, dacă nu o minge ridicată partidului condus de George Simion și Claudiu Târziu? Dacă asta se întâmpla pentru prima dată, poate că exista o prezumție de bună credință. Dar, la sfârșitul anului trecut, psihodrama Schengen a produs un discurs mediatic similar, cu efecte benefice pentru partidul sus-amintit.
În plus, atitudinea belicoasă împotriva Austriei, chiar când e exprimată în Parlamentul European, nu poate să aibă decât în România un public care s-o aprecieze. La nivel european sunt toate șansele ca efectul să fie invers. Problematica frontierelor, a migranților și a spațiului Schengen e una delicată pentru toate guvernele din această zonă. Acceptarea României s-a făcut de către celelalte state știind că Austria se opune, nimic nu ne garantează faptul că, în viitor, alte state nu vor prelua ștafeta de la Austria. Sau credem că îi e frică cuiva de noi, mai ales acum când ne-am demostrat incompetența tocmai prin modul cum ne-am luptat pentru cauza Schengen? Mulți spun azi că Austria este izolată, dar de fapt spectacolul făcut arată mai degrabă o Românie izolată la nivel european, care nu-și fixează obiectivele și resursele pentru a le atinge în mod realist, care nu înțelege bine contextul general de dincolo de acest obiectiv. Toate acestea transformă discursul oficial al României într-o nedorită auto-denunțare a provincialismului țării noastre în raport cu partenerii europeni. Paradoxul căruia i-am căzut victimă, în primul rând din cauza calității slabe a celor pe care i-am ales, este că denunțarea faptului că suntem tratați ca o țară europeană de mâna a doua ne afundă și mai tare în acest trist statut.
Ciolacu a lovit mingea ridicata la plasă de …UE. Ni s a promis de UE că ne baga în Schengen și nu ne au băgat …. de ce ne au promis ? Ca sa i ajutam pe ucrainieni. I am ajutat …. și nu suntem în Schengen . … Și stai așa că vin alegerile….
Mulțumesc pentru comentariu, dar sa știți ca promisiunea e mult mai veche decât războiul, iar ajutorarea Ucrainei e un gest de apărare în fața amenințării ruse, nu trebuie să ni se promită ceva ca să știm că avem un interes direct ca să fie cineva între noi și amenințarea unei Rusiei agresive. Pe de altă parte, și noi am promis multe, sunteți sigur ca ne-am ținut totdeauna de cuvânt? Cred că dacă o făceam statutul României era altul, în chestiunea Schengen și nu numai.