Cartea Monicăi Pillat este o poveste despre o altă Românie, despre acea Românie detestată şi urâtă de comunism, despre acea Românie care şi-a aflat sfârşitul în mizerie, în singurătate, în exil, în detenţie şi în moarte.
Căci destinul lui Gheorghe Ene Filipescu, bunicul cel fără de mormânt, este destinul unei întregi colectivităţi pedepsite pentru vina de a fi întruchipat valorile pe care stalinismul românesc a dorit să le împingă în uitare. Duşman al poporului, exploatator şi capitalist, Gheorghe Ene Filipescu este suspect, în ochii puterii populare, din perspectiva angajamentului său politic: el este unul dintre social-democraţii ce refuză trădarea, alegând, alături de Titel Petrescu, rezistenţa şi onoarea. Răsplata comunistă va fi detenţia şi exterminarea. Cruzimea dialectică se abătea asupra celor care apărau ideea unui socialism ce nu adera la ordinea leninista.
Volumul Monicăi Pillat este un text polifonic în care se amestecă vocile romanului de familie şi ale romanului politic. Tandru şi tragic, textul pe care nepoata îl închină acestui bunic cunoscut doar ca o poveste este semnul ataşamentului faţă de lumea din care Gheorghe Ene Filipescu însuşi vine, o lume a decenţei, a muncii, a cinstei şi a vocaţiei de a clădi.
Şi nimic nu este mai impresionant decât traseul de viaţă al celui care, pornit de jos, zideşte în Bucureşti un magazin în care meşteşugul său câştigă onorabilitatea unui mărci înregistrate. Ene Filipescu este un self made man, căci tot ceea ce reuşeşte se datorează extraordinarei energii cu care se dedică ascensiunii sociale.
În fibra morală a acestui bunic se află un amestec, rar, de hărnicie şi de solidaritate. Ridicat de jos, venit din lumea umilă a comercianţilor şi a meşteşugarilor, bunicul nu va uita de datoria morală pe care se sprijină opţiunea sa politică. Social- democraţia sa nu este o abstracţie, nu este un moft, ci imaginea, concretă şi tenace, a voinţei de a apăra interesele celor cu care se confundă viaţa sa însăşi.
Iar atunci când clipele de încercare vin, bunicul nu va ezita să înfrunte comunismul. Notele informative şi documentele de penitenciar aduc în romanul de familie alcătuit de Monica Pillat dramatismul unui timp al barbariei. Urmărit, fişat, denunţat, bunicul va fi, în cele din urmă, ucis în detenţie. Alături de George Grigorovici sau de Ion Flueraş, el este unul dintre cei care nu se mai întoarce. Osemintele sale se amestecă în acest sol al suferinţei secolului XX.
Elegie şi monument, cartea Monicăi Pillat este un document memorabil, care poate servi ca îndrumar pedagogic: umbra bunicului este o umbră a demnităţii, hărniciei şi curajului. Din acest aluat a fost alcătuită România urâtă de comunişti, iar duplicitatea criminală a RPR s-a ridicat pe mormintele acestei ţări strivite de marxism- leninism.
Articol apărut inițial în publicația electronică LaPunkt.ro
