« Ștreangul boicotului se strânge în jurul israelienilor, al evreilor și, prin extensie, al tuturor celor considerați vinovați că nu condamnă suficient de ferm ororile războiului din Gaza, dincolo de judecata pe care o putem avea asupra derapajului sinucigaș al guvernului Netaniahu, căzut în capcana diabolică întinsă de Hamas la 7 octombrie 2023. De câteva luni acest val de boicot profund discriminatoriu (și, în acest sens, la fel de imoral cât și ilegal) a fost pus în mișcare, însă acum nu trece o zi fără ca un nou caz de excludere — sau o tentativă — să fie relatat în mass-media. Și asta numai la suprafață: incidente ne sunt semnalate zilnic (într-o curte de recreație, într-o universitate, într-o companie), dar unde să găsești timpul pentru a verifica, a confrunta sursele, a scrie? Am face doar asta, iar sunt multe alte subiecte importante despre care trebuie vorbit.
Mai întâi este boicotul îndreptat împotriva israelienilor, acuzați că ar fi cetățeni ai unui „stat genocidar”. „Genocid” — crima crimelor — al cărei simplă acuzație justifică marginalizarea și violența, ba chiar violența fizică. În Spania, nu doar că manifestanții au împiedicat desfășurarea ultimei etape a cursei cicliste Vuelta după ce au încercat să alunge echipa israeliană, dar chiar prim-ministrul în persoană, Pedro Sánchez, a ținut să-și exprime „admirația” pentru adepții excomunicării. El anunță că Madridul nu va participa la Eurovision în 2026 „dacă Israelul nu va fi exclus”.
În The Guardian, mai mult de 3.000 de regizori, producători, actori au semnat un apel prin care cer să nu mai colaboreze cu instituții „complice la genocid”, ceea ce include producerea, difuzarea sau proiectarea (într-o sală de cinema) a unui film israelian, participarea la un festival israelian sau chiar să joci într-un film care ar fi beneficiat de vreun șekel din bani publici. Astfel, întregul cinema israelian, renumit atât pentru calitatea lui, cât și pentru spiritul critic adesea aspru, este pus la index.
Dincolo de israelieni, boicotul își asumă legitimitatea de a ataca direct evreii din întreaga lume. Un colocviu despre istoriile evreiești din Paris (Evul Mediu și epoca modernă) la care urmau să participe cinci universitari a rămas fără aceștia, care au decis să nu mai ia parte pe motiv că asta ar echivala cu „a susține guvernul israelian”. La Paris-I Panthéon-Sorbonne, într-un grup WhatsApp al studenților de anul I la economie a fost publicat un sondaj cu această întrebare vertiginoasă: „Evreii, pro sau contra?” În fața refuzului „sioniștilor” de a părăsi grupul, aceștia au fost pur și simplu excluși.
Și, după evrei, boicotul se extinde acum către toți cei care nu împărtășesc opinia dominantă, de stânga, despre Palestina. După eseistul Raphaël Enthoven, exclus de la festivalul literar din Besançon (înainte de a fi reintegrat), a venit rândul traducătoarei Bérengère Viennot, scoasă din programul unui festival breton, să fie victima unui astfel de delict de opinie. La Fête de l’Humanité, un editor îl agresează fizic pe altul pe motivul că, în opinia sa, publică „evrei de stânga” precum Jonas Pardo și Samuel Delor. Și ce să mai spunem despre colaboratorul nostru Omar Youssef Souleimane, cartea căruia LFI încearcă să o interzică — o carte care denunță complicitatea unor cadre ale partidului cu islamiști declarați care își varsă ura împotriva „sioniștilor” la fiecare manifestație pentru Palestina?
În aceste vremuri întunecate există totuși motive de speranță. Democrația noastră este bolnavă din cauza antisemitismului, dar nu a renunțat. Sánchez încurajează boicotul rasist? Iresponsabil, critică Isabel Díaz Ayuso, președinta regiunii Madrid, contracandidata sa din Partidul Popular. Concertul în care trebuia să dirijeze maestrul israelián Lahav Shani a fost anulat de organizatorii festivalului de la Gent, care îi reproșează, în cor cu ministrul flamand al Culturii, că nu și-a „clarificat suficient” atitudinea față de „regimul genocidar” israelian? Prim-ministrul belgian, Bart De Wever, a decis, în schimb, să meargă la Essen, în Germania, pentru a-l întâlni pe Shani și a asista la concertul său. Participarea unui profesor israelian la un colocviu științific la Collège de France provoacă o reacție vehementă? Președintele catedrei vizate refuză să cedeze în fața intimidării. Apelul la boicot al cărții Complices du mal, de Souleimane? Este pe primul loc la vânzări, la precomandă, pe Amazon.
Pretutindeni, în Europa și în lume, în fața acestei noi ofensive a cancel culture, iubitorii libertății, democrații autentici nu și-au spus ultimul cuvânt. Și dacă într-o zi va trebui să îl rostim, va fi cel atribuit lui Voltaire: „Nu sunt de acord cu ceea ce spuneți, dar mă voi lupta până la moarte pentru ca dumneavoastrè să aveți dreptul să o spuneți.” »
Sursa: Ève Szeftel, „Notre démocratie est malade de l’antisémitisme, mais elle n’a pas abdiqué”, Marianne
