« Experții în domeniul nuclear au declarat miercuri 2 octombrie că Iranului nu i-ar lua săptămâni pentru a construi o armă nucleară, ci luni și, posibil, până la un an. (…)
„Nu cred că există un pericol ca Iranul să înceapă să detoneze arme nucleare în acest an,” a spus Houston G. Wood, profesor emerit de inginerie mecanică și aerospațială la Universitatea din Virginia. Specialist în centrifuge atomice și alte aspecte nucleare, dr. Wood a estimat că Iranului i-ar putea lua până la un an pentru a dezvolta o armă după ce ar avea suficient combustibil nuclear.„Probabil ar dura multe luni,” a spus Siegfried S. Hecker, fost director al laboratorului de arme Los Alamos din New Mexico, „nu săptămâni.” (…)
„Este nevoie de metalurgie și inginerie avansate,” a spus dr. Hecker, care a fost directorul Los Alamos între 1986 și 1997, într-un interviu. Procesul este mai dificil decât s-ar putea crede. De exemplu, muncitorii din domeniul nuclear se confruntă cu riscuri de sănătate, deoarece particulele radioactive minuscule create în timpul modelării pieselor nucleare ar putea, dacă nu sunt atenți, să se așeze în plămâni și să provoace dezvoltarea cancerului. (…)
Iranul a lansat marți seara 180 de rachete către Israel, într-o escaladare dramatică a conflictului dintre cele două țări. Israelul a promis să riposteze, iar președintele Biden a declarat miercuri că nu ar susține un atac asupra infrastructurii nucleare a Iranului.
Neînțelegerea răspândită cu privire la stadiul capacităților nucleare ale Iranului provine din numeroasele rapoarte publice recente care au oferit cronologii detaliate pentru producția de combustibil pentru o bombă nucleară de către Iran. Însă aceste rapoarte oferă puține detalii despre celelalte etape pe care Iranul trebuie să le parcurgă pentru a construi o armă nucleară, incluzând purificarea atomică, ingineria, fabricația și testarea.
Rapoartele publice se concentrează pe ceea ce experții în armament numesc „nuclear breakout” – timpul necesar unei puteri atomice potențiale pentru a obține o cantitate suficientă de combustibil atomic pentru o bombă. De exemplu, un raport din august al Institutului pentru Știință și Securitate Internațională, un grup privat din Washington care monitorizează proliferarea nucleară, a declarat că Iranul și-a dezvoltat expertiza în fabricarea combustibilului până în punctul în care acum ar putea „să se înarmeze rapid, în câteva zile.” (…)
Dacă Teheranul ar ajunge la „nuclear breakout”, ar urma să parcurgă o serie de alte etape cruciale înainte de a produce un focos nuclear livrabil. Una dintre acestea ar fi dezvoltarea unui sistem electronic de declanșare pentru a activa un grup de explozivi convenționali care să comprime miezul nuclear, declanșând reacția în lanț ce emite explozii de energie atomică. În plus, focosul complet trebuie testat riguros pentru a se asigura că poate rezista la căldura extremă și la vibrațiile intense generate la reintrarea în atmosferă.
Experții în domeniul nuclear spun că acest proces lung se încheie de obicei cu testarea explozivă a bombei sub pământ, pentru a se asigura că focosul ar detona conform așteptărilor în război.
Un studiu din martie realizat de Serviciul de Cercetare al Congresului a citat rapoarte federale care spun că Teheranul ar avea nevoie de una până la două săptămâni pentru a produce suficient uraniu îmbogățit pentru o singură armă. Dar studiul a menționat, de asemenea, mărturia generalului Mark A. Milley, fostul președinte al Statului Major Comun, care a declarat că Iranul ar avea nevoie de „câteva luni pentru a produce o armă nucleară propriu-zisă.” Și a afirmat că „comunitatea de informații din SUA evaluează că Iranul nu a reluat activitatea de cercetare în domeniul înarmării nucleare.”
În final, studiul Congresului a notat că rapoartele Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, organismul de supraveghere al ONU care monitorizează progresul nuclear al Iranului, sugerează că Teheranul „nu are încă un design viabil pentru o armă nucleară sau un sistem adecvat de detonare explozivă.”
Dr. Wood, profesorul de la Universitatea din Virginia, a spus că mulți alți factori suplimentari trebuie luați în considerare pentru a evalua amenințarea reală pe care programul nuclear al Iranului o poate reprezenta pentru Israel.
„Nu vrei să lansezi o singură armă și apoi să rămâi fără muniție,” a spus el într-un interviu. Iranul, a sugerat Dr. Wood, ar putea dori să dețină un arsenal de cel puțin jumătate de duzină de arme înainte de a testa una sub pământ sau de a detona una într-un război.
Marea problemă pentru consiliile de război și controlul armamentului, a adăugat el, este că „după ce are prima bombă, jocul se schimbă radical. »
Sursa: NYTimes.com
