Interviu cu profesorul Armand Goșu

Timp de lectură 5 min.

Sens Politic: Pare că trupele ruse înaintează și vor cuceri tot Donbass-ul, e o surpriză? Pot fi oprite?

Armand Goșu: După mijlocul lunii aprilie, armata rusă s-a concentrat pe cucerirea Donbass-ului, deci o ofensivă susținută în Lugansk și Donețk, pe un front scurt. În rest, în zonele Herson, Zaporoje etc, deci pe 95% din restul frontului, armata rusă a intrat în defensivă. Ucrainenii au un număr limitat de militari, cu care trebuie să acopere un front foarte lung, din nord, de la granița cu Belarus, până în regiunea Odesa, pe brațul Chilia. De asemenea, o parte din tehnica lor de luptă a fost distrusă, iar fabricile de muniție au fost bombardate. Asta face ca armata ucraineană să depindă în bună măsură de livrările de armament și muniție ale Occidentului. Iar dintre statele occidentale, în primele luni de război, doar Marea Britanie, Canada, SUA, Polonia și Țările Baltice s-au grăbit să ajute Ucraina. Abia după dezvăluirea crimelor de la Bucea și Irpin, sub presiunea opiniei publice din alte state vestice, guvernele acestora au început și ele să trimită, deocamdată puțin, armament și muniție. Pe măsură ce victoria Rusiei va fi tot mai puțin posibilă, și restul statelor Vechii Europe se vor grăbi să ajute Ucraina, ca să nu li se reproșeze că n-au făcut-o. O s-o ajute din rațiuni electorale, pentru că opinia publică din state precum Franța, Germania sau Italia, este sensibilă la tragedia poporului ucrainean. 

Întorcându-mă la întrebarea dumneavoastră, faptul că rușii ocupă aproape în totalitate regiunea Lugansk și mai bine de jumătate din regiunea Donețk era previzibil. Faptul că ucrainenii și fără armament performant occidental au început contra-ofensiva în zona Herson, Zaporoje, rezistă atacurilor de la Harkiv, mi se pare remarcabil. Fără rezistența din Lugansk, fără luptele de la Sevierodonețk care au durat săptămâni bune, ar fi fost imposibilă stabilizarea frontului în sud, unde e o zonă critică și succesele contra-ofensivei de la Herson. Dacă n-ar fi rezistat Mariupol timp de 88 de zile, iar acum Severodonețk, Rusia ar fi putut înconjura mari unități ale armatei ucrainene și forța un acord de pace, un fel de Minsk 3. Deci, avansul trupelor rusești sunt departe de a fi victorii decisive în această fază a războiului. Și nici mari înfrângeri ale armatei ucrainene nu cred că e cazul să le considerăm. 

Sens Politic: Dată fiind urgența situației, pe termen scurt se mai poate spera ceva de la sancțiunile economice, sau totul trebuie mizat pe un flux de arme grele și muniție către armata ucrainiană?

Armand Goșu: Sancțiunile economice joacă un rol important, într-un anumit registru. Ele limitează capacitatea Rusiei de a produce armament și muniție performante. Armata rusă trebuie să se mulțumească cu ceea ce mai găsește prin depozitele în care au fost puse la conservare tancuri sau blindate, modele din anii 1970. Nici nu cred că sancțiunile economice vor provoca o degradare masivă a nivelului de trai care să ducă la revoluții și răsturnarea regimului Putin. Capacitatea rușilor de a rezista la privațiuni este nebănuit de mare. Cred că sancțiunile economice trebuie acompaniate de livrări de arme și muniție, pentru ca Ucraina să aibă șanse să respingă agresiunea Rusiei. De câteva săptămâni, armamentul occidental a început să sosească în Ucraina, iar rezultatele se vor vedea curând. Doar o ofensivă ucraineană puternică care să ducă la eliberarea teritoriilor ocupate de ruși ar putea să încline balanța în favoarea Ucrainei și ar putea să conducă la prăbușirea regimului Putin la Moscova. 

 Sens Politic: După Summitul G7,  în conferința sa de presă președintele Macron a declarat că nu mai crede că Putin vrea să negocieze și că vede ca singură soluție victorie Ucrainei. E semnul unei adevărate schimbări la nivelul atitudinii Franței, poate chiar la nivelul tuturor liderilor europeni care s-au deplasat de curând la Kiev?

Armand Goșu: Nu știm exact, așa pare cel puțin. Deplasarea celor trei lideri la Kyiv a provocat o repoziționare vizibilă a lor înaintea Consiliului European în care s-a decis acordarea statutului de candidat pentru aderarea la UE Ucrainei și Republicii Moldova. Această schimbare de atitudine față de Ucraina s-a observat și la summit-ul NATO de la Madrid și se traduce și în livrare de armament modern și muniție. 

Sens Politic: Credeți că Iohannis, prin condițiile deplasării sale în capitala ucrainiană, a fost un fel de substitut al unei prezențe poloneze? Acea vizită e un semn al tradiționalei echilibristici a politicii noastre externe, în cazul ăsta între principalele țări din UE și SUA, sau e o opțiune pentru tonul european, mai moderat? 

Armand Goșu: Sigur că președintele Poloniei nu putea să fie substituit de cel al României. Polonia are o altă anvergură internațională în această criză, mult mai pronunțată și mai bine conturată decât și-ar fi putut vreodată imagina România. În același timp, nu mi s-a părut ca președintele Iohannis să fie parte a grupului celor trei prim miniștri, francez, german și italian. Nu știu prin ce echilibristică a ajuns să fie și el atașat grupului, dar presa internațională și analiștii importanți au vorbit de “vizita celor trei”. Aș putea să speculez ce interese i-au mânat pe liderii vechii Europe de a tolera prezența domnului Iohannis, dar prefer să n-o fac. Mai degrabă mi se pare că România este relaxată cu o victorie a Rusiei în război și se arată mai degrabă îngrijorată de profilarea Ucrainei ca o putere regională, în tandem cu Polonia. 

4 Comentarii

  1. O analiza cît se poate de pertinentă ,să speram ca puterile occidentale și,mai ales, solidaritatea umană, vor continua să se manifeste consistent …

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.