« America, ni se tot repetă, se află în pragul tiraniei sub conducerea lui Donald Trump. Comentatorii indică retorica populistă a celui de-al 47-lea președinte, planurile sale de epurare a funcționarilor publici, recursul frecvent la ordine executive și presupusa sfidare a autorității judiciare drept amenințări existențiale la adresa Republicii Americane.
Cercetători precum Steven Levitsky și Daniel Ziblatt, autorii volumelor Cum mor democrațiile și Tirania minorității, susțin că democrația americană alunecă spre autoritarism. Recent, profesorul David Driesen a declarat pentru The Guardian că Trump încearcă să transforme SUA într-o dictatură.
Stânga ar vrea să credem că atacurile lui Trump împotriva „știrilor false” și disprețul său particular față de presa progresistă ar semnala destrămarea libertății de exprimare. Adevărul este că sistemul american funcționează bine, exact așa cum au prevăzut Părinții Fondatori.
Judecătorii federali i s-au opus constant lui Trump, emițând nenumărate hotărâri prin care au blocat măsuri executive privind imigrația, finanțările federale și reducerea personalului din instituții. Sute de procese au fost intentate, supunând politicile sale unei examinări fără precedent. Abia recent Curtea Supremă, după deliberări atente, a limitat utilizarea ordonanțelor de suspendare universală. Departe de a conduce o dictatură, e puțin probabil ca vreun alt președinte american să se fi confruntat cu o ofensivă judiciară atât de neîncetată.
Da, Trump folosește puterile executive ale președinției pentru a promova schimbări, dar separarea puterilor se dovedește, totodată, remarcabil de eficientă. Trump a reușit să obțină adoptarea celebrului său „Proiect de lege mare și frumos” prin Congres, care a inclus reduceri de taxe extinse, majorări ale bugetului apărării și reforme în materie de imigrație. Însă aceste victorii au avut un preț: compromisuri pe tema finanțării sistemului de sănătate și a asigurărilor sociale. Aceasta nu este tiranie – ci procesul complicat și deseori murdar al democrației americane în acțiune.
Este cu atât mai iritant să auzi avertismente isterice despre amenințarea lui Trump la adresa democrației din partea europenilor. Mulți dintre ei preferă să creadă că societățile lor sunt în mod unic civilizate, campioane ale valorilor universale într-o lume care alunecă spre autoritarism. Dar oare nu observă ce se petrece chiar în interiorul propriilor lor granițe?
Acum aproape 40 de ani, când Zidul Berlinului a căzut, a fost o victorie a lumii libere. America și Europa de Vest – Occidentul – au învins sistemul sovietic. Dar ce mai este „Occidentul” astăzi?
Din ce în ce mai mult, pare că libertățile de care europenii s-au bucurat după al Doilea Război Mondial au fost, de fapt, o abatere temporară, o consecință a victoriei armelor anglo-americane în 1945. Europa a început să revină la o tradiție mult mai autoritară.
În ultimul deceniu, legi restrictive au strâns lațul în jurul libertății de exprimare. Legea NetzDG din Germania a transformat companiile de social media într-o forță de poliție a internetului, adăugându-se unei culturi deja existente de intoleranță față de libera exprimare. Un jurnalist a primit recent o pedeapsă cu suspendare de șapte luni pentru un simplu meme satiric. În Franța, platformele sunt obligate să elimine conținutul considerat „discurs al urii” în termen de 24 de ore sau riscă amenzi severe.
Legea europeană privind serviciile digitale (Digital Services Act – DSA) obligă platformele online să elimine „dezinformarea” – un termen atât de vag încât se pretează ușor la abuzuri. Afirmarea că virusul Covid-19 ar fi putut proveni dintr-un laborator, odinioară catalogată ca dezinformare, este acum larg acceptată. Totuși, DSA conferă autorităților de reglementare puterea de a cenzura discursul public, cu o responsabilitate publică minimă.
După ce a început prin a interzice opinii disidente în spațiul online, Europa s-ar putea îndrepta în curând spre acțiuni împotriva partidelor politice neconvenabile. În Germania, există apeluri pentru interzicerea partidului de opoziție Alternativa pentru Germania (AfD), printr-o interpretare perversă a unei legi menite, în mod ironic, să apere democrația.
Dar poate cel mai alarmant atac asupra libertății de exprimare se produce în Marea Britanie – patria Magna Carta și a primei Declarații a Drepturilor. În 2023, poliția britanică a arestat aproximativ 12.183 de persoane în temeiul unor legi care vizează, printre altele, mesajele considerate „extrem de ofensatoare”. Asta înseamnă aproximativ 33 de arestări pe zi în țara care se consideră leagănul libertății.
Cazul cel mai infam de persoană încarcerată pentru o afirmație online este cel al lui Lucy Connolly, o mamă obișnuită, condamnată la peste doi ani de închisoare pentru o singură postare oribilă pe rețelele sociale. Nimeni nu poate susține cu credibilitate că aceasta ar fi reprezentat o amenințare reală pentru public.
Cel mai probabil, Connolly a pledat vinovat în speranța că va primi o pedeapsă mai blândă. Însă blândețea a fost ultimul lucru pe care l-a primit. Autoritățile au părut mai degrabă dornice să facă din ea un exemplu, pentru a reprima sentimentul tot mai ostil față de imigrație, pe fondul temerilor privind tulburări sociale. Asta nu este justiție – este pedeapsă pentru dizidență. O societate care tolerează asemenea verdicte nu se poate numi liberă.
Progresiștii se plâng constant de presupusa amenințare pe care Donald Trump o reprezintă pentru independența justiției, însă judecătorii federali americani i-au contracarat frecvent deciziile. În Marea Britanie, însă, justiția pare din ce în ce mai mult un braț al statului, nu o putere care să-l limiteze.
Ani la rând, apărătorii supravegherii judiciare în Marea Britanie au susținut că instanțele care revizuiesc acțiunile guvernului protejează drepturile individului. Integrarea Convenției Europene a Drepturilor Omului în dreptul britanic a fost salutată drept o barieră de protecție pentru libertate. Cu toate acestea, aceste mecanisme nu au reușit să o împiedice pe Lucy Connolly să fie încarcerată pentru o postare inflamatorie. Departe de a apăra libertatea, instanțele britanice par complice la erodarea ei.
Dacă progresiștii chiar doresc să prevină transformarea unei societăți libere într-una tiranică, ar face bine să uite de Donald Trump. Curtea Supremă, Congresul și Constituția îl țin sub control. Nu, adevărata poveste a tiraniei emergente se desfășoară de cealaltă parte a Atlanticului. »
Sursa: Douglas Carswell (President & CEO of the Mississippi Centre for Public Policy), „Europe is lurching towards tyranny”, The Telegraph
