Fragment de carte: Un genocid nerecunoscut. Foametea organizată de URSS în Basarabia (1946-1947)

Timp de lectură 9 min.

Foametea organizată de URSS în Basarabia a fost ultima foamete organizată de URSS în perioada existenței sale. La fel ca și în cazul foametei din Povolgia, Ural și RASS Kirghiză (actualmente teritoriul Kazahstanului), al foametei din RSS Kazahstan și RSS Ucrainiană în anii 1932-33, foametea din anii 1946-1947 din Basarabia a fost organizată cu buna știință. (…)

Scopul înfometării basarabenilor a fost de a frânge coloana vertebrală a populației și de a o transforma într-o masă amorfă. Consecința imediată a acestei politici inumane a fost crearea colhozurilor, dar și frângerea oricărei rezistențe.

Deși este imposibil de calculat pierderile de populație în perioada foametei din teritoriile românești ocupate (…), totuși, la categoria victimelor directe și indirecte, includem 20-25% din populația Basarabiei.

I. FOAMETEA ORGANIZATĂ DE URSS ÎN BASARABIA: ANALIZE ȘI PROBLEME EVOCATE 

ACTUALITATEA STUDIULUI:

  • Cunoștințele elaborate de știința istorică referitoare la foametea organizată în Basarabia trebuie să devină cunoscute publicului, deoarece este vorba de moartea a sute de mii de oameni nevinovați.
  • Cunoașterea adevărului istoric prin prisma tragediilor propriului popor contribuie la luarea de atitudine, or, aceasta cel mai mult contează în aceste timpuri deloc ușoare pentru umanitate.

CONTEXTUL:

  • Seceta din anii 1946-1947 a generat o penurie de produse alimentare în zonă, însă, aceasta a fost depășită grație efortului comun al populației și al politicii mai loiale promovate de URSS în zonă: România și RSSU. În cele șase județe ale Basarabiei, incluse forțat în componența RSSM și locuite preponderent de români-moldoveni, politica de rechiziționare forțată a produselor agricole a atins cote inimaginabile.

DE CE A FOST POSIBILĂ TEROAREA PRIN ÎNFOMETARE:

  • Teroarea prin înfometare a fost posibilă într-un stat în care se crea o orânduire socială ce nu putea să apară pe cale naturală, iar politica de înfometare aplicată în cazul RSSM era o politică verificată de autoritățile de la Kremlin începând cu primii ani de la preluarea puterii politice.

SCOPUL POLITICII DE ÎNFOMETARE:

  • Transformarea națiunii tutelare – română – într-o națiune care să se identifice cu statul sovietic, într-o comunitate etnică inofensivă;
  • Teroarea prin înfometare a fost gândită și aplicată prin nimicirea unei părți, și nu a întregului popor, cu scopul de a impune restului populației o anumită normă de comportare. În cazul poporului român, foametea a afectat cele șase județe care au fost ocupate de URSS și incluse forțat în componența RSSM.

GRUPUL ȚINTĂ:

  • Țăranii – promotorii tradițiilor și valorilor naționale, mare majoritate a cărora aveau o atitudine ostilă față de regimul sovietic, inclusiv față de crearea colhozurilor și înăbușirea oricărei forme de rezistență.

JUSTIFICAREA POLITICII DE ÎNFOMETARE DE CĂTRE ISTORIOGRAFIA SOVIETICĂ:

  • Condițiile climaterice nefaste, seceta din regiune care a durat câțiva ani.

FOAMETEA NU A FOST O CONSECINȚĂ A CONDIȚIILOR CLIMATERICE NEFASTE:

  • Conform informațiilor oficiale, în anii 1946-1948, URSS a exportat 5,7 mil tone de grâu – cu 2,1 mil tone mai mult comparativ cu exportul din ultimii trei ani antebelici.

MECANISMELE ORGANIZĂRII FOAMETEI:

  • Impozitele exagerate
  • Postavka. În conformitate cu Hotărârea de la 7 iunie 1944 a CCP al RSSM pentru gospodăriile individuale din raioanele de pe malul drept al Nistrului, se introduc norme anuale ale obligațiilor față de stat în ceea ce privește predarea cărnii, laptelui, ouălor, lânii – indiferent dacă dețin sau nu animale și indiferent de suprafața terenului pe care îl folosesc. În aceeași zi s-au stabilit și impozitele la alte culturi agricole ce urmau a fi achitate de locuitorii Basarabiei. Gospodăriile țărănești individuale de pe malul drept al Nistrului au fost impozitate cu grăunțe, floarea soarelui, cartofi și fân de pe suprafețele loturilor ce le dețin. Și în anii următori situația a fost similară. Spre exemplu, în luna iulie 1945, RSSM a furnizat către URSS: carne – 200 tone, lapte – 40750 litri, ouă – 7013 mii bucăți, lână – 1478 kg, și brânză – 1670 kg. Dacă facem o analiză comparativă a cantității dărilor în natură pe care erau obligați să le achite localnicii, apoi constatăm că în anul 1944 planul republican de livrare a cerealelor la stat a fost de 201214 tone, în anul 1945 – 252000 tone, iar în anul 1946 – de 265000 tone. În august 1946, planul inițial de 265 mii tone a fost redus până la 72727 tone, dar și acest volum depășea posibilitățile de plată a RSSM.

Impozitele în bani. În anul 1945, planul general de colectare a impozitului bănesc a fost de 147340 mii ruble, apoi în anul 1946 el a constituit deja 291050 mii ruble, ceea ce a însemnat un spor de 48,6%. Autoritățile nu au cruțat pe nimeni: impozitul a fost majorat chiar pentru cele mai sărace gospodării țărănești. 1 septembrie 1944 a fost data revenirii complete la moneda sovietică. Conform informațiilor furnizate de preotul de Băcioi Onisim Budacov în una din scrisorile adresate lui Stalin, apoi în anul 1944 comercianții schimbau 1 rublă contra 60-70 lei. Mai mult, în luna decembrie 1947 pe teritoriul URSS s-a înfăptuit o reformă monetară în baza căreia valoarea unei bancnote de 10 ruble s-a echivalat cu 1 rublă.

  • „Împrumuturile obligatorii de bani ale statului de la populație”. În anul 1945 colectarea banilor s-a realizat sub girul „Împrumutul biruinței” – împrumutul IV Militar. Familiilor de țărani le era impus de către activiștii locali să achite suma pe care o decidea conducerea sovietului sătesc. În anul 1946 colecta de bani de la populație s-a realizat pentru „Restabilirea și dezvoltarea economiei naționale a URSS”. În pofida faptului că populația suferea de foamete, oricum conducerea RSSM a îndeplinit planul de colectare a surselor financiare. Doar raionul Olănești a supraîmplinit planul cu 113%. În anul următor, 1947, împrumutul al doilea de Stat al restabilirii și dezvoltării economiei naționale a URSS, emis de guvernul sovietic, a fost realizat de RSSM până la 11 mai 1947. Astfel, Banca de Stat a URSS a încasat din RSSM 28 milioane 397 mii de ruble ceea ce constituia 133,5% din suma propusă inițial.
  • Introducerea impozitului militar. În conformitate cu indicațiile parvenite de la Kremlin, conform Hotărârii CCP din URSS din 20 februarie 1945, CCP din RSSM a stabilit pentru anul 1945 un impozit militar pentru colhoznicii, dar și pentru individualiștii din toate județele și toate raioanele RSSM în valoare de 450 ruble anual. Impozitul urma a fi achitat în trei tranșe: către 15 martie, 15 mai și 15 iulie, achitarea urma să se facă în părți egale.
  • Oferirea sumelor de bani sub formă de donații de către Biserica Ortodoxă din RSSM celei din URSS. Episcopul Moldovei și al Chișinăului Ieronim a livrat la Moscova sub formă de donații 100000 ruble.
  • Colectarea de fonduri pentru Armata Roșie – impozit fixat în anul 1945. Cantitatea de cereale ce urma a fi dată la stat se stabilea în dependență de mărimea lotului pe care îl deținea fiecare familie. Familiile care dețineau mai puțin de două ha de pământ erau eliberate de acest impozit, dar și nu sovietul sătesc.
  • Colectarea mijloacelor bănești pentru construcția unei coloane de tancuri.
  • Muncile de corvoadă. Cei care aveau cai și căruțe erau obligați să execute prestații și la construcția șoselelor transportând lunar anumite cantități de materiale de construcții. Ceilalți trebuiau să execute alte lucrări conform necesităților.
  • Interdicția de a se deplasa în afara republicii după hrană. Conform Hotărârii CCP din RSSM din 13 ianuarie 1941 „Cu privire la stabilirea zonei interzise pe ambele maluri ale Nistrului pe o fâșie de 4 km” s-a stabilit a fi zona interzisă porțiunea de 4 km de la râul Nistru pe ambele părți ale acestuia. Astfel, pe râul Nistru se stabilea un hotar, totuși mulți țărani basarabeni au mers în Ucraina de Vest unde au făcut schimb de mărfuri.
  • În URSS nu existau magazine alimentare, existau doar instituții de distribuire a alimentelor, unde populația primea pâine pe cartele. Țăranii trebuiau să cumpere pâine din comerțul liber. În același timp, la indicația conducerii sovietice au fost deschise magazine care vindeau contra aur. Aceste magazine s-au deschis în toate centrele județene ale RSSM.
  • Lichidarea țăranilor înstăriți care au fost incluși în categoria „chiaburilor”. Familiile respective erau supuse unor impozite care depășeau posibilitățile de plată a acestora. Din cauza imposibilității de a achita impozitele, familii erau judecate, după care li se confisca întreaga avere și erau trimise în închisorile sovietice.
  • Pentru confiscarea forțată a produselor agricole, dar și pentru a-i dușmăni pe localnici, din rândurile lor au fost selectați unii consăteni care au fost constrânși să participe la confiscarea roadei și a produselor alimentare de la ceilalți. Metodele de confiscare au fost diverse:
  • Rechiziționarea forțată a produselor se începea cu procedura de convingere. Convingerea se făcea în cadrul adunărilor generale ale locuitorilor, la care se citeau diferite referate sau lecții cu caracter propagandistic.
  • Activiștii își amenințau consătenii precum că o să-i deporteze în Siberia dacă refuză să achite impozitul agricol.
  • Satele au fost împărţite în mahalale a câte zece case

– deseatkă. În fruntea fiecărei desetci era numit un împuternicit agricol – deseatnik, care aștepta ca omul să treiere după care să-i confiște roada. Pentru a asigura colectarea impozitelor pentru anii 1946-1947, la fiecare împuternicit agricol a fost repartizat un membru al comitetului executiv sătesc, un membru al organizației de femei și un comsomolist. La gospodăriile oamenilor, pentru a căuta cereale, mergeau toți trei, își puneau banderole roșii la mână (…).

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.