« Un alt fenomen potențial revoluționar are loc de la mobilizarea ezitantă din toamna lui 2022. Rusia, care în întreaga sa istorie și-a tratat soldații ca pe carne de tun, atât inepuizabilă, cât și aproape gratuită, este acum obligată să își plătească soldații, și chiar să îi plătească bine. Cu toate acestea, acești bărbați, teoretic adunați sub drapel pe bani grei, continuă să fie tratați de majoritatea ofițerilor lor în maniera sovietică, ca pe niște vite ușor de înlocuit. Aceasta generează tensiuni puternice, care explodează atunci când fostul mercenar se întoarce în viața civilă, teoretic privilegiat, dar urât și temut de cei din spate. Machiavelli a avertizat deja prințul despre pericolul de a angaja mercenari, iar cazul Prigojin nu a făcut decât să confirme sagacitatea sa: „Prințul a cărui putere se bazează doar pe trupe mercenare nu va fi niciodată nici sigur, nici liniștit; căci astfel de trupe sunt dezbinate, ambițioase, fără disciplină, infidele, îndrăznețe față de prieteni, lașe în fața dușmanilor; și nu au nici teamă de Dumnezeu, nici onestitate față de oameni. […] Căpitanii mercenari sunt sau nu sunt războinici buni: dacă sunt, nu te poți baza pe ei, căci tind doar spre propria lor măreție, oprimând fie chiar prințul care îi angajează, fie alții împotriva voinței prințului; dacă nu sunt, cel pe care îl servesc este curând ruinat.” (1) Acest mercenariat în stil rusesc își găsește limitele. Regiunile, una după alta, cresc sumele pentru încheierea unui contract, ceea ce indică faptul că doritorii nu se înghesuie la ușile birourilor de recrutare. În unele regiuni, a fost lansat chiar programul „Sponsorizează un prieten și primește o recompensă”. Voluntarii sunt puțini, iar guvernul va trebui să revină la o mobilizare obligatorie, cu toate implicațiile pe care le va avea aceasta pe piața muncii și în economie.
Într-adevăr, deficitul de forță de muncă crește salariile, ceea ce dă un impuls inflației, un alt factor potențial destabilizator pentru regimul rus. Devine imposibil să finanțezi importurile din China, băncile chineze evitând tranzacțiile cu clienții lor ruși de teama sancțiunilor americane. Datele recente arată că 85% din tranzacțiile ruso-chineze eșuează din lipsă de finanțare. În plus, China exploatează poziția sa de monopol pe piața rusă: prețul importurilor din China s-a dublat, chiar triplat de la începutul războiului. Blogerul Vladislav Jukovski a dedicat mai multe podcasturi inflației, arătând că prețurile sunt în creștere rapidă. În ultima săptămână din iunie, aceasta a triplat, ajungând la 0,66%, adică peste 9% pe an. Prețul cartofilor a crescut cu 91% de la începutul anului, făina a crescut cu 30%. În 2024, produsele de primă necesitate au crescut cu 34%. La 1 iulie, prețul gazului a crescut cu 11%. Subvențiile pentru ipoteci au fost eliminate. Îngrijirile medicale au crescut cu 11,5% în 2024, medicamentele cu 13% din februarie. Prețul benzinei s-a dublat. Biletele de tren au crescut cu 37% într-un an, biletele de avion au crescut cu 27% și mai mult. Având în vedere inflația, pensiile scad din octombrie 2023. Contractele cu Ministerul Apărării sunt un indicator al inflației. Ele oferă deja peste 1,5 milioane de ruble în unele regiuni. Populația se îndatorează din ce în ce mai mult, în ciuda ratelor dobânzilor prohibitive. Creditul ipotecar a devenit inaccesibil.
La acestea se adaugă degradarea infrastructurilor. Se știe că iarna, multe localități au rămas fără încălzire. În iulie, 600.000 de locuitori au fost privați de electricitate (și deci de apă curentă) în sudul Rusiei timp de săptămâni, când temperaturile au atins 50°C. 70.000 de lifturi sunt vechi. Avioanele cad , ambuteiaje monstruoase paralizează calea ferată transsiberiană.
Se poate ca Putin să nu acorde prea multă atenție norilor care se adună la orizont. Este sigur că va câștiga atunci când Trump va fi la Casa Albă. Dar se poate crede că siloviki din anturajul său văd lucrurile altfel. Ei înțeleg că „pivotarea spre China” a fost o greșeală colosală. Ultima vizită a lui Putin la Beijing a fost umilitoare pentru dictatorul rus. Chinezii, nemulțumiți că refuză să finanțeze un nou gazoduct, cer ca gazul siberian să fie vândut la prețul pieței interne rusești! Ce contrast între acești negociatori aprigi care sunt chinezii și acești europeni complianți care nu refuzau nimic autocratului moscovit! Pivotul spre India este și mai nesatisfăcător: Rusia are buzunarele pline de rupii de care nu are nevoie. Mai ales, siloviki compară succesele primului deceniu Putin cu dezamăgirile cauzate de ofensiva armată împotriva Ucrainei. Și aici, contrastul este izbitor: în timp ce politica de subversiune a țărilor occidentale a fost un succes, ale cărei roade apar astăzi cu valul de extremă dreaptă pro-rusă care mătură Europa, confruntarea armată și bluff-ul nuclear se dovedesc a fi un fiasco costisitor și o mlaștină din care trebuie să ieșim cât mai curând posibil, pentru a reveni la politica infinit mai rentabilă de subversiune și infiltrare a democrațiilor occidentale. De ce să ne preocupăm de guvernul de la Kiev dacă posibilitatea de a instala un guvern pro-rus în Franța și Germania și de a dinamita UE din interior pare acum la îndemână? Cu cât perspectivele sunt mai promițătoare în Europa, cu atât devine mai urgent să punem capăt confruntării armate în Ucraina. Din punct de vedere economic, Rusia este astăzi la ananghie. Prioritatea sa este să obțină cât mai curând ridicarea sancțiunilor, în timp ce își duce la bun sfârșit proiectul de vasalizare a întregii Ucraine.
Din nou, Viktor Orbán, calul troian al Moscovei (care prezidează Uniunea Europeană timp de șase luni) lasă să se întrevadă cum Kremlinul intenționează să își atingă obiectivele. Datorită lui, Rusia tocmai și-a oferit o forță demolatoare în inima UE. Viktor Orbán a luat inițiativa de a asocia formațiunea sa, Fidesz, cu extrema dreaptă austriacă FPÖ și cu liberalii populiști cehi din ANO, ai fostului premier ceh Andrej Babiš. Acest grup se intitulează Patrioți pentru Europa. S-au alăturat deputații RN, iar Jordan Bardella a fost numit președinte. Grupul are 84 de eurodeputați, dintre care 30 sunt aleși RN. Devine al treilea grup din Parlamentul European. În program: opoziția față de sprijinul militar pentru Ucraina, lupta împotriva „imigrației ilegale” și pentru „familia tradițională”. Orbán pledează pentru „o Uniune Europeană compusă din state naționale independente, și nu […] o federație dominată de Bruxelles.”
Acest context explică eforturile sporite ale Moscovei de a convinge Occidentalii să forțeze Ucraina să accepte o amputare a teritoriului său în schimbul unui armistițiu. Moscova mizează pe demoralizarea Ucrainei în fața tergiversărilor NATO. În aprilie, în timp ce secretarul NATO Stoltenberg declarase că este la latitudinea Ucrainei să decidă la ce concesii teritoriale poate consimți, jurnalistul ucrainean Dmytro Gordon a criticat astfel cinismul occidental: Occidentalii împiedică ucrainenii să lupte oprind livrările de arme, declarând în același timp ipocrit că este la latitudinea ucrainenilor să vadă ce sacrificii pot face pentru a obține pacea! La Kiev, deja avem un pre-gust al planului Trump.
Occidentalii favorabili unui acord se prefac că cred că, până la urmă, un sacrificiu teritorial ar fi un preț mic pentru a salva restul Ucrainei. Se ignoră implicațiile celorlalte cerințe ale Moscovei: o Ucraina dezarmată, care ar renunța la a face parte din NATO, mai bine zis, interzisă alianțelor; ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei. Nu se pune problema reparațiilor de război în proiectul rusesc, nici a proceselor criminalilor de război ruși. Este clar că soarta segmentului rămas al Ucrainei este deja stabilită. În schimb, Rusia permite generos Ucrainei să adere la Uniunea Europeană. Acest ultim punct este revelator: Kremlinul este acum sigur că poate vasaliza Europa datorită descompunerii politice a democrațiilor liberale, la care lucrează de decenii împingând înainte extremele de stânga și de dreapta.
Ca de obicei, Medvedev dezvăluie cu voce tare planurile întortocheate ale Moscovei: „O schimbare de decor în Statele Unite poate incita elita coruptă ucraineană să se resemneze la a începe negocierile, făcând o pauză în operațiunile militare. Întrebarea este: Rusia poate profita de acest lucru? Nu cred absolut deloc. Țara noastră a declarat de mai multe ori, cu diverse ocazii, că este gata să reia negocierile doar în condițiile sale proprii. Ele sunt simple — recunoașterea rezultatelor operațiunii militare speciale înscrise în Constituția Rusiei, și refuzul de a accepta intrarea fostei Ucraine în NATO. Dacă acest lucru se întâmplă, un nou al treilea Maidan sângeros va începe rapid la Kiev, care va mătura junta actuală și va aduce la putere o juntă și mai radicală… Atunci, paradoxal, pot apărea condiții propice pentru negocieri, chiar și pentru capitulare. Va fi mult mai dificil pentru Alianța Occidentală să ajute extremiștii notorii. Occidentalii vor trebui să admită public că sute de miliarde de dolari din banii contribuabililor lor au fost irosiți. Și Statele Unite și complicii lor îi vor forța pe naziștii de la Kiev să recunoască rezultatele războiului. Clica de conducere, cu un clovn de cârpă în frunte, va fugi în Occident sau va fi sfâșiată de mulțime. Pe ruinele părții păstrate a fostei Ucraine, se va instala un regim politic moderat. Dar aceasta nu va însemna sfârșitul operațiunilor militare ruse. Chiar și după ce au semnat hârtiile și au acceptat înfrângerea, restul radicalilor, adunându-și forțele, se vor întoarce mai devreme sau mai târziu la putere, inspirați de dușmanii occidentali ai Rusiei. Va fi atunci momentul să zdrobească fiara, să înfigă un cui lung de oțel în sicriul cvasi-statului Bandera, să distrugă resturile moștenirii sale sângeroase și să restituie restul pământurilor Rusiei.”
Vedem astfel că rușii nu au renunțat în niciun fel la obiectivele lor inițiale. Ar fi păgubos ca occidentalii să se lase prinși în intrigile lor, în timp ce autocratia moscovită este ea însăși la capătul puterilor, și că ar fi suficient un pic de fermitate, claritate și voință din partea occidentală pentru a scăpa de un regim care otrăvește climatul internațional și viața politică a națiunilor noastre într-o măsură care ne va fi clară abia în ziua în care acest regim va fi dispărut. În special, ar fi urgent să-i facem pe liderii de la Kremlin să înțeleagă că sancțiunile vor rămâne în vigoare atât timp cât teritoriile ocupate în Ucraina nu vor fi evacuate de ruși. Vom ceda oare în ultima clipă, salvând încă o dată in extremis autocratul de la Kremlin, oferindu-i o nouă pradă? Vom putea spune despre noi, ca Demostene despre greci, că „am abandonat totul, nu din întâmplare, nici din complezență, nici din ignoranță, ci din descurajare, crezând totul pierdut”(2)? »
NOTE:
- Principele, cap. XII.
- Filipicele
Sursa: Desk-Russie.eu
