„Plutocrații Americii sunt complici în mod sistematic la restaurarea lui Trump. Fie din afinitate ideologică, teamă de represalii sau cinism, marile finanțe contribuie fie pasiv, fie activ la încercările sale de a submina instituțiile fundamentale ale democrației americane. Lumea corporativă din SUA fie a căzut în tăcere, fie l-a „normalizat” în tăcere pe Donald Trump, de parcă asaltul asupra Congresului și tentativa de coup d’état din 6 ianuarie nu ar fi avut loc. Avertismentele celor mai importanți ofițeri militari americani sunt greu de ignorat. „Un fascist în esență” și „cea mai periculoasă persoană pentru această țară”, spune generalul Mark Milley, fostul președinte al statului major comun. Un proto-dictator dispus să ignore toate constrângerile, este verdictul generalului John Kelly, fostul șef de cabinet al Casei Albe sub Trump. Se pare că avertismentele vin în urechi surde. Peste 100 de mari companii au promis să oprească finanțarea campaniei pentru cei 147 de congresmeni republicani care au votat pentru invalidarea rezultatului alegerilor din 2020 sau au continuat să susțină că Joe Biden a furat alegerile. Acest angajament corporativ a fost complet ignorat. O analiză a registrelor de finanțare a campaniilor realizată de Accountable.US arată că Amazon, Intel, Pfizer, Raytheon, Lockheed Martin, Oracle, Goldman Sachs, Allstate, General Motors, Ford, Boeing, GE, ADM, AT&T, J&J, Tyson, Walmart și Home Depot, printre altele, au direcționat de atunci fonduri către negaționistii alegerilor după ce au declarat că nu vor face acest lucru. ProPublica spune că procentul care merge către negaționiști reprezintă 75% din totalul finanțării politice pentru Alcoa, 62% pentru Cheniere Energy, 57% pentru NRG Energy, 40% pentru ADM și 38% pentru American Electric. Majoritatea marilor companii petroliere nici măcar nu au făcut acest angajament inițial. Rezultatul acestei indulgențe față de toți acești puciști este un Congres care, astăzi, are o compoziție puțin probabilă să certifice o victorie a Kamalei Harris, în cazul în care ar câștiga la limită, și creează astfel premisele pentru un război civil politic.
Această indiferență este într-un contrast izbitor cu ce s-a întâmplat în Brazilia acum doi ani. Camera de Comerț, Federația Băncilor și Federația Industriilor din São Paulo s-au unit într-un front național al societății civile pentru a rezista atacului lui Jair Bolsonaro asupra statului de drept, chiar dacă aceasta a însemnat suportarea taxelor „antibogați” impuse de guvernul Lula. Unde este Camera de Comerț a SUA astăzi? Nu auzim niciun murmur, pentru că majoritatea membrilor săi își doresc ca Trump să câștige. Este de înțeles la nivel de politici. Planul lui Biden pentru o taxă de 25% pe câștigurile de capital nerealizate – retras ulterior de Kamala Harris – se apropie de o nebunie economică. Însă este dificil să separăm acest lucru de faptul că directorii de top ar avea câștiguri substanțiale din opțiuni pe acțiuni dacă Trump ar reduce taxa pe profit de la 21% la 15%, ceea ce ar duce, mecanic, la o creștere a prețurilor acțiunilor (ceteris paribus). Harris dorește să ridice taxa la 28%. Goldman Sachs estimează că aceasta ar duce la o scădere de 5% pentru acțiuni. Asociația Națională a Producătorilor a căzut și ea în tăcere. A uitat oare de condamnarea puternică a pucistilor din 6 ianuarie 2020, când a cerut eliminarea imediată a lui Trump din funcție în baza celui de-al 25-lea Amendament? „De-a lungul acestui episod dezgustător, Trump a fost susținut de membri ai propriului său partid, adăugând combustibil la neîncrederea care a inflamat furia violentă. Este o domnie a mulțimii. Este periculos. Aceasta este o trădare și ar trebui tratată ca atare”, a spus atunci asociația. Patru ani mai târziu, același organism consimte în tăcere în timp ce același om se află din nou în pragul puterii, de această dată promițând să meargă și mai departe: să umple Departamentul de Justiție cu loialiști, să desfășoare armata pentru a zdrobi „dușmanii din interior” și să demonteze mecanismele de control și echilibru ale democrației americane, de sus până jos. Miliardarii care dețin două dintre cele mai mari ziare liberale din țară au blocat editoriale în ultima săptămână care o sprijineau pe Kamala Harris. Patrick Soon-Shiong, magnatul farmaceutic, a intervenit la Los Angeles Times, spunând că publicația nu ar trebui să agraveze diviziunile politice. Trei membri ai consiliului editorial au demisionat. „Cum am putea petrece opt ani criticându-l pe Trump și pericolul pe care conducerea sa îl reprezintă pentru țară și apoi să nu susținem pe contracandidatul democrat decent – pe care l-am susținut anterior pentru Senatul SUA?” a spus Mariel Garza, șefa editorialelor, în scrisoarea sa de demisie.
Aproape același lucru s-a întâmplat și la Washington Post, ziarul care l-a demis pe Richard Nixon pentru abuz de putere în scandalul Watergate, o abatere minoră în comparație cu o insurecție. Personalul l-a acuzat pe propietarul Jeff Bezos, fondatorul Amazon, de ingerințe de neconceput, numind-o „o abandonare a convingerilor editoriale fundamentale ale ziarului.” Dl. Bezos are motive să se teamă de Trump. Amazon a susținut într-un proces din 2019 că a pierdut un contract de 10 miliarde de dolari (7,7 miliarde de lire sterline) pentru servicii de cloud computing cu Pentagonul, ca pedeapsă pentru certurile anterioare. Însă dacă dl. Bezos are prea multe interese în joc pentru a risca o confruntare, nu ar trebui să fie proprietarul Washington Post.
Colaborarea ia multe forme. Ne concentrăm prea mult pe Elon Musk, fals-ridicol, care a oscilat de la un democrat convins și un apostol al schimbărilor climatice la un susținător fervent al lui Trump în doar doi ani, donând 132 de milioane de dolari din propriul buzunar cauzei și lucrând activ pentru a influența alegerile din Pennsylvania. Putem specula despre motive. Valoarea Tesla este o fracțiune infimă din capitalizarea sa de piață de 850 de miliarde de dolari, dacă nu obține aprobarea de reglementare pentru conducerea autonomă de nivel patru, e redusă la încă o companie auto pe o piață globală aglomerată de vehicule electrice. Musk depinde de contractele federale pentru sateliții săi SpaceX. Sau poate că a luat-o pur și simplu razna?
Acordăm mai puțină atenție tuturor celorlalți plutocrați, fie deplin în spatele lui Trump, fie dispuși să treacă linia morală pentru a-l ajuta, fie că este vorba de Marc Andreessen, fondatorul Netscape, sau Stephen Schwartzman, directorul executiv al Blackstone; Bill Ackman, șeful Pershing Square, sau regele fondurilor speculative John Paulson. Și ce să înțelegem despre Bill Gates de la Microsoft sau Jamie Dimon de la JP Morgan, care, după cum spune Vanity Fair, „se furișează în jurul lui Trump”? Toată lumea stă în umbră. Este de prost gust și, în general, neinspirat să facem referire la perioada interbelică în Germania sau Italia, dar există măcar o paralelă vagă. Hitler nu ar fi putut ajunge la putere fără sprijinul elitelor economice germane, un pact pecetluit prin discursul său adresat Clubului Industriei din Düsseldorf în ianuarie 1932. Un cerc în jurul magnatului oțelului Fritz Thyssen l-a convins pe președintele Hindenburg să-l numească pe Hitler cancelar un an mai târziu, crezând în mod eronat că îl vor putea controla. Thyssen însuși a regretat ulterior. A ajuns în Dachau. Putem înțelege cum s-a întâmplat în Germania, unde băncile se prăbușiseră, șomajul ajunsese la 30% și bolșevismul era o amenințare majoră. Dar nimic de acest fel nu se întâmplă în America de azi. Economia este invidiată de întreaga lume. Șomajul este de 4,1%. SUA rămâne superputerea supremă în energie, tehnologie și militară. Iar „tovarășa Kamala” nu este un spartacist. Fenomenul Trump este un paradox sociologic și la fel este și la trahison des riches care îl alimentează.”
Sursa: The Telegraph
