Vicepreședinta Kamala Harris și fostul președinte Barak Obama, 2022. Sursa foto: L’Express.fr

Editorial WSJ: Harris, al patrulea mandat progresist

Timp de lectură 5 min.

„La Democrați trebuie să admiri îndrăzneala. Au susținut mai bine de un an că Joe Biden, în mod evident în declin, era apt mental pentru a servi încă patru ani. Când dezbaterea din iunie a făcut această idee de nesusținut, au făcut o schimbare radicală și au desemnat-o pe vicepreședinta lui drept candidată, pretinzând, fără cea mai mică urmă de jenă, că aceasta reprezintă cumva „un nou drum înainte”.

Republicanii nu ar fi fost lăsați să facă așa ceva. Și, în cele din urmă, nici doamna Harris nu a reușit, dacă ne luăm după propriile ei cuvinte. Întrebată în emisiunea „The View” pe 8 octombrie ce ar face diferit față de ce s-a decis în ultimii patru ani, numărul doi a lui Biden a spus, loială acestuia: „Nu îmi vine nimic în minte.” Aceasta a fost cea mai sinceră afirmație într-o campanie electorală notabil de necinstită și descurajantă de ambele părți.

Doamna Harris s-a prezentat ca o figură nouă, bazându-se în mare parte pe biografia sa. Dar, în ceea ce privește politicile și coaliția, ea reprezintă același lucru, și nu doar din ultimii patru ani. Candidatura ei poate fi înțeleasă cel mai bine ca o încercare de a continua valul politic progresist care a început în 2006, odată cu înfrângerea Republicanilor în Congres și a ajuns ca un tsunami în timpul panicii financiare din 2008. Ea candidează, în esență, pentru ceea ce ar fi al patrulea mandat progresist al lui Barack Obama.

Aceasta nu înseamnă că îi lipsește charisma politică. A condus o campanie destul de bună într-un timp scurt și l-a învins pe Donald Trump în singura lor dezbatere. Dacă ar fi aleasă, ar aduce mai multă energie președinției decât Biden. De asemenea, pare optimistă și exprimă chiar și note patriotice despre America.

Dar am căutat în zadar semne că ar putea să se distanțeze sau chiar să tempereze excesele progresiste care definesc actualul Partid Democrat. Susținerea ei de către republicanii anti-Trump nu este un astfel de semn, deoarece se bazează exclusiv pe aversiunea față de Trump. O numire simbolică din partea Republicanilor în cabinetul său ar însemna puțin dacă nu ar fi un post major.

În ceea ce privește politica internă, ea propune mai mult din Bidenomics, dar fără această etichetă. Vrea să extindă statul social dincolo de ce a făcut Biden – pentru îngrijirea bătrânilor și copiilor, locuințe, extinderea Legii privind asistența medicală accesibilă și altele. Propunerile ei de creșteri de taxe sunt aproape la fel de ample ca ale lui Biden, ajungând la peste 4 trilioane de dolari în 10 ani. Ea dă toate semnele că dorește să extindă și să accelereze subvențiile și mandatele climatice pentru corporații, care distorsionează investițiile cu costuri enorme pentru contribuabili, fără niciun beneficiu pentru temperaturile globale.

Acest lucru ar putea fi suportabil dacă doamna Harris ar arăta dovezi că înțelege momentul periculos actual de pe scena internațională. Cu toate acestea, ea apără ultimii patru ani ca un succes în materie de securitate, în ciuda celor două războaie, a adversarilor în expansiune și a Marinei SUA care se joacă de-a „whack-a-missile” în Marea Roșie.

Ea vorbește despre o armată puternică, dar nu a propus nimic pentru a o reconstrui, în timp ce amenințările se înmulțesc. Dacă ar avea un simț al realităților similare cu ale lui Harry Truman, explicând publicului nevoia de a îmbunătăți apărarea, am fi văzut dovezi în acest sens. Dacă va câștiga, Vladimir Putin și Xi Jinping îi vor testa curajul rapid. Pare nepregătită pentru astfel de teste.

Toate acestea reflectă consilierii progresiști și coaliția pe care ar aduce-o în Biroul Oval. Săptămâna trecută, am scris despre dorința consilierului ei pe probleme de climă de a elimina toți combustibilii fosili, iar consilierii ei pe politică externă sunt de acord cu politica de împăciuire față de Iran și restricționarea Israelului.

În Partidul Democrat de astăzi nu mai există figuri ca Scoop Jackson sau Joe Lieberman. Doamna Harris ar trebui să apeleze la republicanii cu viziuni de securitate națională, așa cum FDR i-a numit pe republicanii Henry Stimson și Frank Knox ca Secretar de Război și respectiv al Marinei în 1940. Ea nu a arătat o astfel de memorie istorică sau curaj politic pentru a face acest lucru.

O președinție Harris cu un Senat Republican ar limita unele dintre cele mai proaste instincte ale politicii sale, cel puțin până în 2026, când harta electorală a Senatului favorizează democrații. Dar cei mai mulți democrați ar vedea victoria ei ca pe o confirmare politică a ultimilor patru ani. Aripa Sanders-Warren a partidului ar face presiuni pentru mai multe măsuri.

Cel mai rău rezultat ar fi o victorie a doamnei Harris cu o majoritate democrată în Congres. Atunci s-ar deschide calea pentru o agendă progresistă fără limite. Ea a declarat public că vrea să elimine regula filibusterului de 60 de voturi în Senat și să restructureze Curtea Supremă. Aceasta ar duce la o agendă progresistă fără contra-puteri care ar manipula regulile de vot, ar crește puterea sindicatelor, ar controla mai mult din economia privată și ar adăuga Washington D.C. și Puerto Rico ca state.

Mulți americani văd toate acestea și totuși vor vota pentru doamna Harris, deoarece consideră că încă patru ani cu domnul Trump reprezintă un risc mai mare. Nu avem iluzii despre defectele lui Trump și riscurile pe care le reprezintă. Dar alegătorii au, de asemenea, motive să se teamă de fermitatea extremă a noii stângi, cu constrângerile sale de reglementare, imperialismul cultural, statismul economic și dorința de a diminua independența judiciară. Dacă doamna Harris pierde, acesta va fi motivul.”

Sursa: The Wall Street Journal

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.