Mergând la Moscova pentru a încheia o « cooperare strategică » cu Vladimir Putin, numărul unu chinez revendică poziția de rival al lui Joe Biden, care fusese la Kiev la sfârșitul lui februarie. Această vizită oficială în Rusia trebuie citită în cadrul marii ambiții a Republicii Populare Chineze de a instaura și de a deveni liderul unei noi ordini mondiale. Xi Jinping are două obiective: să-l susțină pe Putin și să promoveze o « Pax China ». Aceste obiective sunt conforme viziunii sale pe termen mediu și lung.
Într-o anumită măsură, războiul declanșat de Vladimir Putin servește intereselor Republicii Populare. În primul rând, acesta slăbește economic și militar occidentalii care cheltuiesc mulți bani și trimit arme pentru a ajuta Ucraina. Inflația și diminuarea stocului de arme duc la slăbirea capacității adversarului occidental pentru a apăra Taiwanul. Văzut de la Beijing, acest război din inima Europei reduce capacitatea de intervenție a Statelor Unite pentru că nu va fi simplu pentru SUA și aliații săi să poarte războiul pe două fronturi. De altfel, medierea Chinei nu are nimic neutru pentru că ea nu condamnă Moscova. Dacă armata rusă se află în dificultate în următoarele luni, ne e imposibil să ne gândim că această « cooperare strategică » se poate traduce în livrări de arme, cât mai discrete posibil pentru a evita sancțiunile americane.
Ar fi o eroare să ne îndoim asupra solidității « noii ere ruso-chineze » promovate de cei doi dictatori. Moscova și Beijing-ul au același adversar, democrațiile occidentale, cu pretenția afișată deschis a unei pretinse revanșe istorice: umilința din « războiul opiumului » de la sfârșitul secolului XIX pentru unii, căderea URSS-ului din 1991 pentru ceilalți. Războiul din Ucraina strânge legăturile între cele două țări, fiind mai ales în beneficiul Chinei, care găsește un motiv suplimentar de a susține Moscova. O mare parte a petrolului și gazului rusesc, lovită de embargo-ul occidental, este cumpărată de China la un preț redus. Finanțele regimului Putin sunt stabilizate, în timp ce China își rezolvă problema energetică, știind că materiile prime sunt talonul lui Achile al economiei sale.
Pentru aprovizionarea sa, Republica Populară poate conta pe conductele rusești și nu mai este atât de dependentă de petrolierele venite din Orientul Mijlociu pe cale maritimă. În cazul unui conflict în zona Taiwanului, acest atu strategic al Chinei nu e de neglijat. Ceea ce pledează în favoarea ideii că Xi Jinping are interesul prelungirii războiului din Ucraina.
Acest război nu e totuși lipsit de inconveniente pentru ambițiile Chinei. Invazia Ucrainei a reactivat solidaritatea transatlantică, a revitalizat NATO și obligă Europa să se înarmeze. Dacă occidentalii sunt deocamdată slăbiți, în viitor ar putea deveni mai puternici. Mobilizarea în favoarea Ucrainei a dat de gândit la Beijing. Conducerea Partidului Comunist Chinez urmărește cu atenție evoluția conflictului, mai ales capacitatea de mobilizare a occidentalilor, pentru a trage învățăminte utile pentru ambițiile în legatură cu Taiwanul. Pe de altă parte, inflația la nivel mondial și încetinirea fluxurilor comerciale după 24 februarie 2022 sunt contrare intereselor economice ale Chinei care, după 3 ani de izolare din cauza politicii sale « zero Covid », contează mai mult ca oricând pe comerțul și investițiile occidentale pentru a-și relansa o economie într-o dificultate mai maire decât statisticile sale cosmetizate lasă să pară. În concluzie, dacă conflictul se prelungește, așa cum și-ar dori Beijing-ul din rațiunile indicate mai sus, în același timp ar vrea să influențeze cât mai puțin economia mondială.
Celălalt obiectiv al regimului comunist: instaurarea unei noi ordini internaționale în care să joace un rol foarte important, eventual rolul principal. « Drumul mătăsii », investițiile masive în Asia, Africa, America Latină, au acest scop. Planul invocat de a opri conflictul din Ucraina are aceeași ambiție. Pretinzându-se neutru, Beijing-ul vrea să demonstreze capacitatea sa de a detensiona situația pentru a prelua apoi leadership-ul. E un rol pe care parțial China îl joacă deja. Diferendul între Iran și Arabia Saudită, două țări importante ale lumii musulmane, dar de obediențe rivale, șiiți, respectiv suniți, tocmai a fost rezolvat, după opt ani de confruntări în Yemen, datorită medierii Chinei, care i-a reunit pe protagoniști în jurul mesei negocierilor. O performanță diplomatică, asta cu atât mai mult cu cât regimul de la Beijing îi persecută pe musulmanii uiguri! Teheranul și Riyadul vor să se alăture BRICS, grupul de țări (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) care aspiră la o nouă ordine mondială. Arabia Saudită, un aliat important al SUA în Orientul Mijlociu, vrea chiar să devină membră a Organizației de cooperare de la Shanghai, la care Iranul a aderat deja. Această organizație, lansată acum câțiva ani de China și Rusia, are ca scop coordonarea acțiunilor membrilor săi în Asia Centrală și, iată, acum și în vestul continentului asiatic.
Lumea nu aparține Occidentului, e evident, totuși dominația sa începând cu Revoluția industrială din secolul XIX a coincis cu o democratizare la nivel global, una parțială, dar reală.
O « Pax China » la scară globală ar anunța reversul acestui fenomen, ar duce la deziluzii pentru multe popoare pentru că un regim care oprimă populația sa, precum cel chinez, este un pericol pentru toți cei din vecinătatea sa mai mult sau mai puțin apropiată. Hong Kong-lui, care acum trăiește sub dominația Beijing-ului, unde orice formă de opoziție e acum lichidată, este un ultim exemplu. Partidul Comunist Chinez, care și-a redobândit rigiditatea dogmatică de la venirea lui Xi Jinping în 2012, dorește să impună întregii lumi logica sa, cea a controlului total. În acest sens, mizele conflictului din Ucraina sunt globale, evoluția sa va avea consecințe asupra viitorului întregii lumi.
Articol apărut inițial în Le Figaro
