Dintr-o investigație publicată de săptămânalul Le Point după anunțul dizolvării Adunării Naționale de către președintele Emmanuel Macron aflăm că înalții funcționari vor da dovadă de loialitate, mai degrabă decât să fie tentați de obstrucționare statului în cazul unei victorii a dreptei populiste reprezentate de partidul Rassemblement National:
« O cină între „prieteni” de la ENA într-un mare apartament din cartierele bune. Gazda este un fost director de cabinet al mai multor miniștri importanți ai lui Jacques Chirac. În epoca Sarkozy-Hollande-Macron, „și rămânând fidel ideilor mele, cele ale Republicanilor, chiar și în starea de haos în care se află”, spune el, a fost bine „servit” și a ocupat funcții prestigioase la conducerea statului, înainte de a se întoarce recent ca înalt funcționar public.
„În acea seară, discutăm despre parcursurile unora și altora, despre geopolitică. Și apoi, treptat, evident despre politică. Am fost uluit: majoritatea invitaților, toți deținători de funcții importante în cadrul statului, povesteau că, chiar dacă nu ar vota niciodată RN, ar continua să servească loial. Toți au fost totuși în stradă în 2002 pentru a protesta împotriva lui Le Pen tatăl. În acel moment, am fost șocat. A doua zi, gândindu-mă la acea cină, mi-am spus că, de fapt, cu excepția cazului în care mi s-ar cere să împușc copii imigranți – este o glumă proastă, dar să fac ceva care să îmi afecteze valorile personale cele mai profunde… – aș face același lucru ca și camarazii mei. Evident, nu aș curta miniștrii lor, nu aș face exces de zel și probabil aș lenevi puțin. Dar asta este jocul democrației: dacă legile RN sunt votate în Adunare și trec de filtrul Consiliului de Stat și al Consiliului Constituțional, îmi voi face treaba de tehnician. Suntem aici pentru a servi statul. Nu suntem proprietarii lui.”
„Continuați să spuneți adevărurile care se impun”
La conducerea Curții de Conturi, Pierre Moscovici își pune aceeași întrebare de săptămâni întregi: ce să facă în cazul unei victorii RN? „În trecut, puteai spune: ‘FN nu va trece niciodată.’ Dar, astăzi, a nu te gândi la asta ar fi o greșeală.” Fost ministru al lui Lionel Jospin și al lui François Hollande, membru al PS de zeci de ani, este numit de președintele Republicii și este inamovibil.
„Singura mea busolă în toate cazurile, mărturisește Pierre Moscovici, este ceea ce fac de patru ani și ceea ce voi face până la sfârșitul mandatului meu, în mod total imparțial: să întăresc independența instituției, să o protejez, să o fac mai puternică. Curtea are un rol constituțional, acela de a veghea asupra finanțelor publice și a bunei gestiuni publice. Ea trebuie să continue să spună adevărurile care se impun tuturor, în special necesitatea absolută de a reduce datoria publică.”
În rest, analizează cele trei atitudini posibile pentru un înalt funcționar: „Să plece când consideră că limitele sale morale și personale sunt depășite; să rămână și să se exprime pentru a influența politica urmată. Și, în cele din urmă, să fie loial puterii în funcție. Într-o astfel de situație, fiecare ar alege mijloacele prin care să servească Republica”, rezumă el.
„Să nu renunți la libertatea ta”
În aceste zile circulă un text lung pe grupurile WhatsApp ale unor înalți funcționari. Datează din 2013. Autorul său, Jean-Marc Sauvé, este probabil unul dintre cei mai respectați înalți funcționari din ultimele două decenii. Un înțelept care, la conducerea Consiliului de Stat sau a Secretariatului General al Guvernului, a avut mereu grijă să nu-și dezvăluie preferințele politice. Astăzi, mărturisește că nu are „idei clare” despre actuala secvență politică. Dar nu a uitat acest text, intitulat „Despre deontologia înaltului funcționar”, adresat tinerilor de la ENA, într-un moment în care victoria RN nu era o problemă care se punea serios.
Sauvé vorbea pe larg despre conflictele de interese, „pantouflage” și raportul cu politica. Un extras din acest text, care cunoaște o a doua tinerețe și ar putea deveni „biblia” funcției publice în cazul unei victorii RN: „Funcționarul trebuie să manifeste, față de puterea politică, loialitate, deoarece această putere, de esență democratică, este învestită de Constituție cu misiunea de a determina și conduce politica națională și dispune, în acest scop, de administrație. Dar funcționarul nu este în slujba unei persoane, a unui partid sau a unui program politic. Funcționarul este în slujba statului și a interesului general. El trebuie să servească în mod imparțial, să-și pună loial competențele tehnice în serviciul proiectelor, oricare ar fi acestea, susținute de autoritatea politică.”
Cu această nuanță: „În orice circumstanțe, funcționarul trebuie să își păstreze imparțialitatea și să nu renunțe la independența de spirit. El nu trebuie să manifeste „conformism” și să nu renunțe să prezinte avertismente sau obiecții în ceea ce privește buna administrație, eficacitatea politicilor implementate sau respectarea regulii de drept.”
„De Gaulle, coloana mea vertebrală”
Când îl vizitezi pe acest prefect care a aparținut întotdeauna aripii dure a RPR pentru a-l sonda despre atitudinea prefecților în cazul unei victorii RN, el zâmbește. El nu va vota niciodată RN din, spune el, „loialitate față de De Gaulle. Știu că este total demodat să spui asta astăzi. Dar este „coloana mea vertebrală”. Dacă nu își face griji cu privire la atitudinea sa personală – urmează să se pensioneze curând – face apel la istorie.
„În 1981, aveai oameni ca André Laignel care spuneau: „Trebuie să cadă capete”. Unii înalți funcționari de dreapta au fost într-adevăr marginalizați. Dar, din câte îmi amintesc, singurul demisionar a fost generalul de Boissieu, ginerele lui De Gaulle. El știa totul despre trecutul lui Mitterrand. Din loialitate față de General, și-a semnat demisia.”
Mâine, va fi la fel, prezice prefectul: „Vor fi doi, trei tipi aproape de pensionare care vor face pe eroii. Dar restul aparatului nu va face obstrucții.” Cu atât mai puțin, spune el, deoarece în ministerul său, Ministerul de Interne, sau în Ministerul Apărării, „deja există o mulțime de oameni de nivel înalt ale căror idei nu sunt atât de îndepărtate de cele ale RN. Vor găsi, de asemenea, și sunt mulți, un sub-prefect frustrat că nu și-a obținut prefectura, un ENA-rh uitat într-un birou care va vedea o oportunitate de a prelua responsabilități. Ceilalți, exasperați de Macron, care a desființat corpul funcției publice și care, în timpul crizei Vestelor Galbene, a făcut populism anti-ENA pentru a se proteja pe sine, se vor acomoda.”
Pasionat de istorie, prefectul nostru își încheie discursul punând pe biroul său o lucrare a istoricului Jean Tulard, Les Vingt Jours (Fayard). Acea perioadă din martie 1815 când generalii, prefecții sau directorii administrațiilor centrale au jurat credință regelui, apoi lui Napoleon, apoi din nou regelui în câteva săptămâni.
Votul cadrelor A
Succesele electorale și strategia de respectabilizare a RN, în special în Adunarea Națională din 2022 (cu 88 de deputați), au eliminat multe bariere în cadrul administrației. „În trecut, înalții funcționari ne vedeau doar prin aparițiile noastre în mass-media. Din 2022, ei observă munca noastră în Adunarea Națională, rapoartele noastre, amendamentele noastre…” spune Alexandre Loubet, deputat RN de Moselle și director de campanie al lui Jordan Bardella pentru alegerile legislative.
Toate ministerele la un loc, conducerea superioară a statului – „decidenții” – se bazează pe aproximativ 20.000 de cadre, dintre care 800 (prefecți, rectori, ambasadori, etc.) sunt numiți în consiliul de miniștri. Chiar dacă performanțele sale electorale sunt probabil mai reduse în cadrul acestei categorii, RN nu ar trebui să întâmpine dificultăți în găsirea unor aliați de încredere.
La nivelul inferior, lucrurile sunt și mai clare: conform Cevipof, în 2022, numărul cadrelor A din funcția publică – cel mai înalt nivel, reprezentând 40% din efective – care au votat pentru Marine Le Pen la prezidențiale reprezenta… 27%. A trecut vremea când partidul lui Marine Le Pen se mândrea cu câțiva ENA-rhi care s-au alăturat, precum Florian Philippot sau Jean Messiah (plecat la Reconquête!).
„Candidaturi în rezervă”
În prezent, „RN se bazează pe un număr mare de oameni care au înțeles că suntem un adevărat partid de guvernare”, explică Roger Chudeau, deputat RN, fost inspector general al Educației Naționale și fost consilier în educație al lui François Fillon la Matignon între 2007 și 2012. Prezența pe lista lui Bardella pentru europene a lui Fabrice Leggeri, ENA-rh și fost șef al Frontex, sau a lui Pierre Pimpie, ENA-rh și numărul doi al Autorității de Securitate Feroviară, ambii aleși pe 9 iunie, este un simbol.
Și acesta este doar un eșantion. „Am avut și alte candidaturi în rezervă, cele a doi prefecți în funcție și a unui ambasador”, povestește Sébastien Chenu, vicepreședinte al Adunării Naționale, deputat de Nord, care observă un aflux de candidați în ultimele luni. Și dă acest exemplu recent: „Întâlnesc adesea foștii membri ai cabinetului lui Christine Lagarde, dintre care am făcut parte. A avut mulți colaboratori, nu am lucrat toți în aceleași perioade, așa că nu ne cunoaștem neapărat toți. Într-o seară, am fost invitat la un „fost”. Am întâlnit acolo doi tehnocrați de foarte înalt nivel de la Bercy. Ambii mi-au oferit serviciile lor pe tema „viitorul se scrie de partea aceasta”.
Alt fenomen nou: dacă, pentru funcționarii aflați în post, aderarea publică la RN rămâne un tabu, la INSP, structura care înlocuiește ENA de la dispariția sa, unii tineri viitori înalți funcționari apropiați de RN nu își mai ascund convingerile. ENA-rh – a făcut întreaga sa carieră la Ministerul de Interne și a fost de două ori prefect, sub Nicolas Sarkozy și François Hollande – Christophe Bay este unul dintre cei care s-au alăturat RN cu câțiva ani în urmă. El pregătește deja „ziua de după”.
„În afara cabinetelor ministeriale – 400 până la 500 de persoane, dintre care 150 până la 200 de tehnocrați angajați politic și cu care trebuie să existe o relație de încredere și proximitate – conducerea statului înseamnă 500 de posturi-cheie”, subliniază el. Nu avem nicio intenție de a le cere să adere la partid. Scopul nostru nu este deloc să creăm un stat RN. Dar să demonstrăm că suntem un partid de guvernare, eficient, capabil să răspundă așteptărilor francezilor. Nu vom decapita pe nimeni la sosire. Dacă loialitatea este prezentă, toți înalții funcționari vor rămâne pe post.”
„Tratați prost de Emmanuel Macron”
Absolvent de Saint-Cyr și HEC, Renaud Labaye confirmă. Secretar general al grupului RN, el este un fel de „sergent recrutor” în cadrul înaltei funcții publice. „Am identificat posturile-cheie în cadrul aparatului de stat pentru a implementa principalele noastre reforme. Dar, în afară de câteva posturi foarte specifice, nu vom face spoil system și vom lucra cu toate competențele. Cât despre cei care se poziționează explicând că vor face obstrucție, este un calcul greșit: francezii nu vor tolera ca aparatul de stat să împiedice reformele pe care le-au dorit.”
Xavier Driencourt a făcut pasul. Nu vrea să-și ia carnetul de membru RN. Dar fostul ambasador al Franței în Algeria, sub Nicolas Sarkozy și Emmanuel Macron, produce note pentru cadrele RN. Acest diplomat, care a ocupat și unele dintre cele mai înalte funcții în cadrul Quai d’Orsay, nu își imaginează nici un moment „un vânt de revoltă” în rândul diplomaților în cazul unei victorii RN. „Au fost tratați deosebit de prost de Emmanuel Macron. Mulți vor fi bucuroși să treacă la altceva și vor continua „cariera”, purtând mesajul Franței, chiar dacă lucrurile vor fi probabil turbulente, în special în ceea ce privește relațiile dintre Franța și Europa, sau cu Maghrebul.”
Cunoscător perfect al Educației Naționale, Roger Chudeau este chiar senin. Deputatul RN nu își imaginează un război de tranșee între un guvern RN, rectori și profesori. „Nu vom face greșeala de a începe cu rescrierea programelor școlare, ceea ce ar fi evident o sperietoare. Dar dacă, așa cum ne-am angajat, vom începe prin a revaloriza profesia de profesor și salariile și vom aduce securitate oriunde este necesar, fără a face o reformă la fiecare trei săptămâni, cum este cazul în prezent, lucrurile vor decurge în bună înțelegere.”
Roger Chudeau arată însă cu degetul spre Bercy. „Ei vor fi cei care vor protesta când vom revaloriza carierele profesorilor și vom crește puterea de cumpărare a francezilor. Va fi probabil nevoie de a face puțină curățenie, pentru a face clar că tehnocrații de la Bercy trebuie să se pună în serviciul unei politici. Și nu invers.” »
Sursa: Romain Gubert, « Comment l’appareil d’État se prépare à la victoire du RN », Le Point, 12 iunie 2024.
